Judica 2023

48Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”. 49Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine. 50Totuşi, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută şi care judecă. 51Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol! Abrahám a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abrahám, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”. 54Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abrahám?”. 58Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt”. 59Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.

În debutul Evangheliei Sfântului Apostol Ioan ni se prezintă realitatea tristă a lumii căzute în care trăim. Cuvântul lui Dumnezeu vine și ne spune astfel: ”[Cuvântul] era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In.1,9-11).

Fiul lui Dumnezeu, despre cel care Sfântul Apostol Ioan spune: ”Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (In.1,3-4) este cel despre care Scriptura ne spune că este ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29), și cel despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil.2,7-8) 

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că oamenii l-au primit însă cu ostilitate deoarece, spune Sfântul Apostol Ioan ”lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (In.3,19). Acest lucru îl vedem în plinătatea lui în Evanghelia pentru acestă Duminică, unde citim: ”Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?” (In.8,48).

Una dintre marile întrebări este: ”de ce nu au fost acești oameni capabili să îl recunoască pe Cristosul lui Dumnezeu?”. De ce citim faptul că: ”au luat pietre ca să arunce în el”? (In.8,59). Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Judica spune astfel: ”cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu” (In.8,47).

Lumea în care trăim este o lume a păcatului. Este o lume despre care Scriptura ne spune faptul că: ”zace sub [puterea] Celui Rău” (1In.5,19). Diavolul domnește în acestă lume prin puterea păcatului, putere prin care îi ține captivi pe oameni în sclavie după cum citim: ”oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului” (In.8,34).

Iar sclavia aceasta în păcat produce roadele ei, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit” (Rom.1,22). Rezultatul este cel pe care Scriptura ni-l creionează prin cuvintele Sfântului Apostol Paul care spune: ”omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie” (1Cor.2,14).

Omul natural este omul care se află în robia diavolului, a păcatului și a morții. Omul despre care Domnul Isus Cristos spune: ”voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru” (In.8,38) este omul care nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu ci învață lucruri contrare acestuia sau vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de rău, contribuind zi de zi la degradarea lui spirituală. Acest fapt se datorează unui singur lucru. Domnul Isus Cristos spune: ”deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi” (In.8,37).

Nu există nici o sursă din care omul natural să își înțeleagă cu adevărat situația, alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Doar prin revelația lui Dumnezeu putem să înțelegem cine suntem cu adevărat și cum suntem cu adevărat. Suntem niște păcătoși, captivi păcatului, morții și diavolului, și nimic din noi înșine nu ne poate ajuta să putem să schimbăm această situație. Legea este cea care ne leagă de moarte ca o consecință a păcatului nostru, iar această legătură a morții nu poate fi ruptă de niciun efort uman.

Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ne spune însă în Duminica Judica astfel: ”dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi” (In.8,36). În același capitol 8 al Evangheliei Sfântului Apostol Ioan, Domnul Isus Cristos spune: ”dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre” (In.8,24).

Cuvintele acestea ne spun clar faptul că mântuirea omului nu poate veni decât dintr-o singură direcție. Mai precis de la cel care spune despre sine: ”Ἐγώ εἰμι” sau ”Eu sunt cel ce sunt” (Ex.3,14). Cristos însuși ne spune: ”am venit în lume pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In.12,46).

Aceste cuvinte ne reduc cu gândul la prologul Evangheliei Sfântului Apostol Ioan unde citim: ”În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (In.1,4). Apoi, tot acolo citim astfel: ”celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut” (In.1,12-13).

Cristos ne-a răscumpărat din robia acesta a păcatului, a morții și a diavolului prin incomensurabila sa jertfă pe cruce după cum ne spune Sfântul Apostol Petru: ”Voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens moştenită de la părinţi, ci cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit” (1Pt.1,18-19).

Aceasta a fost ziua despre care Domnul Isus Cristos spune: ”Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat” (In.8,56). Este ziua în care Sfântul Patriarh Abrahám l-a văzut pe Cristos jertfindu-se pentru păcatele noastre în berbecul oferit de către Dumnezeu ca substitut pentru Isaac dar și minunata zi a învierii noastre din morți, pentru că, spune Scriptura: ”El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii” (Ev.11,19).

Ziua pe care Sfântul Patriarh Abrahám a văzut-o este ziua lui Cristos care se dă pentru noi. Este ziua în care, Fiul lui Dumnezeu este înjunghiat ”pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică” (In.3,15). Este ziua în care cel care este ”Ἐγώ εἰμι” devine cel care este: ”τὸ ὑπὲρ ὑμῶν” (1Cor.11,24) sau ”pentru voi”.

Prin jertfa celui care este ”τὸ ὑπὲρ ὑμῶν” (1Cor.11,24) sau ”pentru voi”, Cristos ne poartă cu el în moartea sa și în învierea sa, făcându-ne: ”morți pentru păcat și vii pentru Dumnezeu” (Rom.6,11). Aceasta este ziua pe care Sfântul Patriarh Abrahám a văzut-o și s-a bucurat, ziua în care: ”prin actul de dreptate al unuia singur, [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă” (Rom.5,18).

Domnul Isus Cristos spune: ”Dacă sunteţi fiii lui Abrahám, faceţi faptele lui Abrahám!” (In.8,39) iar despre aceste fapte ale lui Abraham, Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare” (Gal.3,6).

Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Ef.2,8). Credința acesta este lucrată de Duhul Sfânt prin Cuvântul Evangheliei predicat, împlinindu-se astfel cuvântul care spune: ”Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă” (In.5,24)

Dragii mei, suntem într-o situație extrem de dificilă în această perioadă. Poate pentru cei mai mulți dintre noi este cea mai dificilă perioadă din viața noastră. Situația este cu atât mai nefericită cu cât rezolvarea nu stă în puterea noastră. Dar, noi creștinii, avem o altă perspectivă asupra lucrurilor față de toți ceilalți.

Noi avem promisiunea lui Dumnezeu care spune: ”iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,22). Domnul Isus Cristos ne cheamă să ne încredem în aceste promisiuni ale sale exact așa cum Sfântul Patriarh Abrahám a făcut-o.

De ce? Pentru că așa ne-a promis. Pentru noi, încercările acestea sunt o lecție pentru credință. Rămâneți tari în credință și nu uitați promisiunea pe care Duhul Sfânt ne-o face prin gura Sfântului Apostol Paul care spune: ”în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit” (Rom.8,37)