Gânduri despre doctrina vocației în biserica lutherană

Al cunoaște pe Dumnezeu prin Isus Cristos impactează cele mai profunde sentimente ale cuiva. În baza morții sângeroase a lui Isus Cristos si în baza învierii sale victorioase, Dumnezeu a acceptat cu bunăvoință pe toți aceia care se pocăiesc de păcatele lor și cred în puterea mântuirii prin Isus Cristos. Un lucru minunat pe care îl poți realiza în calitate de creștin este acela că, prin Domnul Isus Cristos, Dumnezeu ne adoptă în propria Lui familie, familia tuturor celor justificați și sfințiți în jertfa lui Cristos, din toate locurile și din toate timpurile. Acestă dovadă a milei lui Dumnezeu față de noi, stârnește o dorință puternică în fiecare creștin de a-i sluji lui Dumnezeu. Astfel, apare următoarea întrebarea în rândul creștinilor: ”Cum putem să îi fim pe plac lui Dumnezeu în viața noastră?”

În istoria timpurie a Bisericii citim faptul că, în dorința de a-L sluji pe Dumnezeu, unii creștini s-au separat în întregime de societate. Ei au simțit faptul că Îl pot servi cel mai bine pe Dumnezeu doar dacă vor sta departe de distragerile care apar în viața de familie dar și de toate perturbările acestei lumi în general. Unii creștini au ales să își trăiască viața in deșert iar alții în peșteri. Mai târziu, în istoria Bisericii, citim despre creștini și grupuri de creștini, adesea încurajați și susținuți de către Biserică, care au fondat Mănăstiri și ordine călugărești în încercarea lor de a-L sluji pe Dumnezeu. Astfel, acești creștini îl puteau sluji pe Dumnezeu, departe de distragerile lumii, atât în mod individual cât și în mod colectiv. Această mare mișcare religioasă a avut loc în același timp în Vest cât si în Est.

În perioada Evului Mediu, mănăstirile au acaparat întregul peisaj spiritual al Europei. În zilele lui Petru cel Mare, doar în Rusia existau mai mult de 557 de mănăstiri. Aceste grupuri `s-au izolat aproape total de lume și, astfel, au sperat ca Îl vor sluji pe Dumnezeu mai bine, aducând prin acestă slujire, paradoxal, contribuții chiar societății. Cum se face acest lucru? De exemplu, înainte de existența mașinii de tipărit, mănăstirile, de foarte multe ori, și-au asumat responsabilitatea de a copia de mână Sfânta Scriptură, de a copia de mână cărți de rugăciune, și alte cărți din literatura creștină, toată acestă activitate fiind cu adevărat benefică societății. Din păcate însă, pe lângă aceste lucrări cu adevărat pozitive, istoria ne mai arată că aceste ordine călugărești, de multe ori, au oferit un teren propice de reproducere pentru lene, necredință si chiar pentru imoralitate. În fiecare secol, mulți creștinii îngrijorați de problemele existente în sânul acestor ordine călugărești au cerut o reformă a acestora.

Cea mai mare încercare pentru mănăstirile și ordinele religioase a venit în Secolul al XVI-lea, odată cu Reforma Lutherană. Reformatorii au făcut un apel puternic pentru curățirea Bisericii și pentru revenirea ei la învățăturile lui Isus Cristos așa cum acestea au fost predicare de către Biserica Apostolică și Biserica Post-Apostolică.

Dar Reforma Lutherană a mai făcut un foarte mare pas mai departe. Pe măsură ce au studiat Cuvântul lui Dumnezeu, reformatorii luterani au înțeles faptul că oricare dintre meseriile disponibile erau la fel de plăcute în fața Domnului precum toate celelalte slujiri pe care le aducea Biserica. Reformatorii Luterani au predicat faptul că Dumnezeu onorează munca măcelarului, munca brutarului sau munca făcătorului de lumânări la fel de mult cum onorează munca pastorului, a călugărului, a călugăriței, a episcopului și chiar munca Papei.

Astfel, Reformatorii Luterani și cei care i-au urmat în Biserica Lutherană, au fost umpluți de bucuria eliberării lor din păcat prin Evanghelia lui Isus Cristos, dar totodată, au găsit si o altă eliberare foarte importantă pentru viața lor de zi cu zi. Din Cuvântul lui Dumnezeu predicat de către păstorii luterani, creștinii au învățat faptul că sunt liberi în a-I sluji Domnului în orice profesie sau chemare aveau. Acești oameni au găsit o mare bucurie și o mare pace în cuvintele Sfântului Apostol Paul care spune: "toate să le faceți pentru slava lui Dumnezeu" (1Cor.10,31).

Deci, oricare ar fi chemarea ta, bucură-te! Dacă ești fermier, fi convins și bucură-te de faptul că Dumnezeu vede munca ta ca fiind la fel de importantă ca una a unui pastor chemat, ordinat și trimis să slujească în Oficiul Pastoral. Dacă lucrezi într-o fabrică, fi convins și bucură-te de faptul că Dumnezeu consideră munca ta la fel de importantă ca a oricărui cleric. Chiar dacă ești casnic, atunci când munca ta în familie și în gospodărie respectiv țelurile tale zilnice Îl glorifică pe Dumnezeu, fi convins și bucură-te de faptul că Dumnezeu apreciază efortul tău la fel de mult cum apreciază slujirea unui diacon în Biserică. De altfel, Reforma Lutherană învață faptul că orice activitate depusă de către creștin, dacă este făcută ”ca pentru Domnul ci nu ca pentru oameni” îl onorează și îl mulțumește pe deplin pe Dumnezeu.

Ceea ce ne învață Cuvântul Domnului este că, indiferent în ce domeniu am lucra, Domnul este alături de noi si tot ceea ce facem, să o facem pentru gloria Lui, facându-le cu bucurie sufletească și cât putem noi de bine! Exemplul pe care creștinul îl dă zilnic celor din jurul său, celor care îl văd lucrând și beneficiind de pe urma muncii sale zilnice, îi poate schimba pe oamenii, îi poate face si pe ei creadă în Domnul Isus Cristos, să facă lucrurile bune la rândul lor și să le facă pentru gloria lui Dumnezeu după cum citim: "Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru că în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Cristos, ale căruia sunt slava si puterea în vecii vecilor! Amin!" (1Pt.4:11).

Astfel, doctrina vocație pe care o crede, o predă și o trăiește Biserica Lutherană Confesională spune faptul că nu trebuie să fi parte a Oficiul Pastoral sau a Oficiului Auxiliar al Bisericii ca să slujești Biserica și să îl slujești pe Cristos. Orice creștin care își îndeplinește onest, cu bucurie și cu spor munca la care a fost chemat, indiferent despre ce muncă vorbim, îl slujește pe Cristos înaintea lumii la fel de eficient precum o face un pastor, un diacon, un ministrant sau un organist în Biserică.