Ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia lui Cristos ȘI NU AU CREZUT ÎN CRISTOS?

Ideea pentru această înregistrare s-a născut în urma unei discuții pe teme spirituale cu un membru al unei Biserici născută din ”marile treziri spirituale” ale Secolului al XIX-lea, mai precis o persoană care pune accentul deosebit pe pietatea acordată unei anumite zile a săptămânii. Discuțiile au fost axate pe diverse subiecte dar, la un moment dat, am ajuns la întrebarea legată de ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos. Răspunsul primit de la interlocutorul meu a fost motivul pentru care am găsit necesar să public un astfel de articol deoarece, se pare că în lumea creștină există o mare confuzie cu privire la tema acesta.

Am constatat că atunci când pui unor creștini, în special anumitor protestanți radicali, întrebarea: ”ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos?”, mulți răspund în felul următor: unii dintre acești oameni pot să fie mântuiți chiar dacă nu au auzit și nu cred în Cristos pentru că, citez din interlocutorul meu: ”Dumnezeu îi va judeca în funcție de lumina primită”. Acesta nu este nici pe departe însă singurul răspuns ci este doar cel mai des întâlnit. Sunt și câțiva creștini care răspund afirmând faptul că, în cele din urmă, toți oamenii care nu au auzit de Cristos vor fi mântuiți deoarece Dumnezeu îi iubește indiferent daca au auzit și crezut sau nu au auzit.

Această învățătură reprezintă o problemă foarte gravă deoarece ea ignoră învățătura clară a Sfintelor Scripturi despre condamnarea veșnică a tuturor acelora care resping Evanghelia lui Cristos. Această doctrină a mântuirii universale este un răspuns simplu dar greșit la întrebarea pusă de noi. Există și creștini care pivotează ca un pendul, răspunzând faptul că: ”Dumnezeu a predestinat pe unii oameni la salvare iar alții au fost predestinați la condamnare”. Acesta doctrină a dublei predestinări este legată de teologia reformată (calvinistă). Pentru calviniștii stricți este mai puțin important dacă un om aude sau nu Evanghelia lui Cristos cât important este dacă un om este predestinat la mântuire sau nu. Nici unul dintre răspunsurile calviniste enunțate mai sus nu sunt sprijinite de către Cuvântul lui Dumnezeu.

Revenind la întrebarea noastră, discutând pe marginea ei, am auzit, nu de puține ori, următoarea replică: ”este o nedreptate și o imposibilitate ca un Dumnezeu iubitor să trimită în iad niște oameni doar pentru că aceștia s-au născut într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit și nu au avut parte de mesajul Evangheliei lui Cristos”. Dragii mei, vreau să fiu cât se poate de clar în faptul că sentimentul de corectitudine al omului este diferit față de cel al lui Dumnezeu! În primul rând, neavând o imagine corectă despre noi, despre natura și despre starea noastră, noi nu gândim corect cu privire la ceea ce toți meritam de fapt. De multe ori ne închipuim că treaba asta cu mântuirea stă la fel ca în viața noastră de muncă: ”eu muncesc și el mă plătește”. Mântuirea este văzută ca un fel de: ”favoare pentru altă favoare”. Învățătura Sfintelor Scripturi este însă una radical diferită. Sfânta Scriptură ne spune că nici un om nu merită mântuirea indiferent de locul sau timpul în care trăiește sau a trăit. Dragii mei, vă rog să rețineți următoarea afirmație: dacă Dumnezeu ne-ar trata conform Legii, nici un om nu ar ajunge în cer! Acesta este mesajul Legii lui Dumnezeu. Și este un mesaj foarte clar! În conformitate cu Legea lui Dumnezeu, nici un om, fie el american, finlandez, român sau de altă naționalitate, bogat sau sărac, alb sau negru, luteran, catolic, adventist, ortodox, musulman sau mormon, nu poate să fie mântuit prin faptele lui pentru că fiecare om, cel puțin o dată în viață a călcat o poruncă a Legii devenind astfel păcătos, iar Legea cere moartea păcătosului. Astfel stau lucrurile cu dreptatea lui Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie ne predă o învățătura diferită de cea a Legii, predicând iertarea păcatelor acelor oameni care sunt nedemni de mântuire, fiind condamnați de către Lege ca păcătoșu. Cum este posibil un astfel de lucru? Sfânta Scriptură ne spune faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, a ascultat perfect de Legea lui Dumnezeu, a luat asupra lui toate păcatele lumii și a murit pentru ele, plătind astfel prețul cerut de către Legea lui Dumnezeu. Cristos a murit pentru cei nelegiuiți iar Dumnezeu socotește jertfa și neprihănirea lui Cristos în dreptul celui care crede mesajul Evangheliei lui Cristos. Acest lucru este, așa cum probabil ați înțeles, nemeritat de către om. Nu noi am câștigat acest lucru ci l-am primit pur și simplu ca pe un cadou. Acest lucru este ”iubirea lui Dumnezeu” ci nu ”dreptate lui Dumnezeu”. Permiteți-mi să repet, dreptatea lui Dumnezeu înseamnă ca absolut orice om să meargă în iad datorită păcatelor comise. Slavă Domnului însă că Dumnezeu a ales să nu acționeze conform dreptății ci conform iubirii sale!

Acum, să depășim acest moment introductiv și să ne îndreptăm spre răspunsul corect pe care trebuie să îl primească întrebarea care stă la baza acestei înregistrări. Totuși, nu putem să răspundem la această întrebare până nu ne dam răspunsul la o altă întrebare, strâns legată de întrebarea noastră. Această nouă întrebare este: ”de ce ne punem problema ce se întâmplă cu oamenii care nu aud Evanghelia?”. O astfel de întrebare există deoarece, în general, cei mai mulți oameni, sub imperiul emoțiilor, își doresc să existe speranță pentru cei care nu l-au cunoscut pe Isus Cristos și Evanghelia Sa.

Sfântul Apostol Paul ne spune, sub inspirație, faptul că Duhul Sfânt a pus în fiecare om o cunoaștere naturală a lui Dumnezeu, o cunoaștere suficientă încât orice om să cunoască Legea lui Dumnezeu (pentru detalii citește primele două capitole din Epistola Sfântului Apostol Paul către Romani). În natură, Dumnezeu s-a autorevelat ca un Creator atotputernic și stăpân al întregului Univers. Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu a pus Legea sa în inima fiecărui om. Această revelație generală a lui Dumnezeu nu vorbește însă de existența vreunui Mântuitor. Legea lui Dumnezeu întotdeauna acuză, scoțând la lumină păcatele noastre și punându-le în lumina condamnării. Doar Evanghelia lui Cristos este cea care ne vorbește despre jertfa Domnului Isus Cristos pe cruce în locul nostru. Cristos este Cuvântul făcut trup și revelația deplină a lui Dumnezeu pentru om. El este vestea iertării păcatelor condamnate de către Lege. Cristos este unica soluție de salvare a omului păcătos.

Trecând prin cele prezentate mai sus, constatăm că în spatele întrebării: ”ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos?” stă, de fapt, o altă întrebare: ”are Dumnezeu o altă cale de salvare pentru cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos, o cale care să îl ajute pe un păgân moral să fie mântuit?”. Cel mai simplu răspuns al Sfintelor Scripturi este: ”NU!”. Vedeți, Scriptura ne spune că Dumnezeu a oferit un singur mod de salvare pentru omul păcătos. Singura cale de salvare este exclusiv prin credința în Cristos. Cristos este Mântuitorul nostru care a purtat păcatele noastre și a murit pentru acestea. Cristos este, de asemenea, calea, adevărul și viața și nimeni nu vine la Tatăl decât prin El! De aceea Isus nu a venit doar să moară pentru păcate ci El a creat și Biserica poruncindu-i acesteia să predice Evanghelia în toată lumea și dându-i puterea să iartă păcatele celor care se pocăiesc de acestea.

Cred că, studiind cele spuse mai sus despre Legea lui Dumnezeu nu are rost să discutăm despre faptul că este imposibil să existe un ”păgân moral” dacă luam în serios ceea ce ne învață Sfânta Scriptură. Asta nu pentru ca un păgân este automat un om imoral ci pentru că absolut orice om, păgân sau nu, este un păcătos din punct de vedere al Legii lui Dumnezeu.

Atunci când vine vorba să discutăm despre voința ascunsă a lui Dumnezeu, unicul răspuns corect pe care îl poate da omul este: ”nu știu!”. Din păcate, omul este deseori tentat să pătrundă în acesta taină a lui Dumnezeu iar această îndrăzneală nu face decât să ne trimită în direcții nedorite. Orice tentativă de a pătrunde în taina lui Dumnezeu și de a descoperi ceea ce Dumnezeu nu ne-a revelat în Sfânta Scriptură, din nefericire, produce numai iluzii și dezamăgire. Voința ascunsă a lui Dumnezeu nu este locul în care oamenii să caute răspunsuri ci Sfânta Scriptură, voința revelată a lui Dumnezeu, este unicul loc în care se află absolut toate răspunsurile pe care ni le-a revelat Dumnezeu.

Din păcate, astăzi sunt numeroși creștini care se încred în așa numiții: ”profeți post-apostolici”, profeți care prezintă învățături pe care le declară: ”noile revelații ale lui Dumnezeu” sau învățători care predică învățături despre care afirmă că le-au descoperit deoarece Dumnezeu le-a permis să pătrundă în taină sa. Ce putem noi facem cu adevărat atunci când ajungem în fața unor lucruri pe care nu le cunoaștem? Trebuie să alergăm la crucea lui Cristos. Să fugim la Cristos! Nu trebuie să căutăm în taina nerevelată a lui Dumnezeu ci să ne hrănim din revelația lui Dumnezeu în Cristos, în Sfânta Scriptură. Privește la Cristos răstignit pentru mântuirea noastră. Acesta este singura soluție de a cunoaște dacă suntem sau nu mântuiți. Privește la Cristos, privește la Botezul tău, privește la promisiunea de iertare a păcatelor, la absoluțiune, privește la Sacramentul Euharistie, la trupul și la sângele lui Cristos date pentru tine, privește la Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să înțelegem că noi nu putem să spunem nimic în plus față de ceea ce ne spune Sfânta Scriptură, nimic mai mult și nimic mai puțin.

Pe scurt, acest Cuvânt Sfânt ne învață faptul că, dacă suntem mântuiți, acest lucru se datorează faptului că Isus Cristos este creditul nostru iar dacă nu suntem mântuiți este pentru ca noi suntem creditul nostru iar acest lucru din urmă este exclusiv din necredința noastră în Evanghelia lui Cristos. Priviți învățătura clara a Sfintei Scripturi! Când discutăm despre mântuire, nu trebuie să alergăm la Lege deoarece Legea condamnă prin faptul ca ne spune că noi nu reușim să facem ceea ce trebuie pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Mântuirea este exclusiv mesajul Evangheliei lui Cristos. Doar Evanghelia lui Cristos este cea care ne vorbește despre ceea ce Cristos a făcut pentru noi.

Să aruncăm o privire la ceea ce ne învață Sfânta Scriptură despre păcat, despre judecata lui Dumnezeu și despre mântuire. Sfânta Scriptură ne învață faptul că toți oamenii sunt păcătoși fără excepție adică toți au încălcat Legea lui Dumnezeu și au ca finalitate mânia lui Dumnezeu pentru veșnicie, după cum citim:

”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu” (Rom. 3,23)

Dumnezeu ne revelează faptul că plata oricărui păcat - fie că vorbim de un păcat grav precum este crima, fie că vorbim de păcate considerate neînsemnate - este moartea, adică separarea veșnică de Dumnezeu, după cum citim:

”răsplata păcatului este moartea” (Rom.6,23).

Evanghelia ne vorbește despre faptul ca Isus Cristos a murit ca să plătească pentru absolut toate păcatele lumii, suferind pedeapsa cerută de Lege, după cum citim:

”Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi” (1Tim.2,5-6).

Sfânta Scriptură ne vorbește despre faptul că oamenii sunt mântuiți din pedeapsa veșnică doar atunci când își pun încrederea în Cristos, în moartea lui pe cruce și în promisiunea de iertare a păcatelor, după cum citim:

”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,16-17).

În același timp, Cuvântul ne spune ceva ce poate nu ne convine atât de mult, anume faptul că nu toți oamenii vor fii mântuiți, după cum citim:

”Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu” (In. 3,18)

respectiv:

”Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui” (In.3,36).

Toți aceia care resping jertfa lui Cristos făcută pentru păcatul lor rămân sub vina acestui păcat și implicit sub mânia lui Dumnezeu, după cum ne spune Scriptura:

”dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul cu foc” (Apoc.20,15).

Dumnezeu a pus Legea sa în conștiința fiecărui om, fiecare putând să distingă natural între ceea ce este drept și nedrept (Rom.1,19 și 32; 2,15). De asemenea, ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, Scriptura ne spune că a fost revelat prin intermediul lumii create, după cum citim:

”pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaţia lumii în făpturile lui, aşa încât ei nu se pot scuza” (Rom. 1,19-20).

Pe de altă parte, Isus Cristos ne spune:

”Eu sunt calea, adevărul și viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (In. 14,6).

De asemenea, Sfântul Apostol Paul spune:

”este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos” (1Tim. 2,5).

Sfântul Apostol Petru este clar atunci când ne spune, la rândul său, că:

”în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12).

Dumnezeu dorește, într-adevăr, ca toți oamenii să fie mântuiți (1 Tim.2,4 și 2 Pet.3,9) iar Sfântul Ioan Botezătorul ne spune despre Isus Cristos astfel:

”iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (In.1,29).

Conform planului lui Dumnezeu la împlinirea timpului hotărât în planul veșnic (Gal.4,4), Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, s-a întrupat (In.1,14) cu scopul de a suferi moartea pentru păcat în vederea ridicării omului (Mc.10,32-34), aducă iertare asupra păcatului lui Adam și mântuire tuturor celor care se încred în El (Rom.5,12-21). Mai mult, Isus Cristos ne-a poruncit sa ducem Evanghelia Sa la cei care nu au auzit mesajul acesteia, până la marginile pământului (Mt.28,16-20). Prin auzirea mesajului Evangheliei, Isus a promis să creeze credință în cei care aud predicarea acesteia de către cei trimiși de către Biserica lui Cristos, după cum citim:

”credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom.10,17).

De asemenea, a promis faptul că Cuvântul său nu se va întoarce fără rod (Is.55,10-11) și faptul că El este veșnic cu noi (Mt.28,28).

Se pot scrie foarte multe pe această temă, dar scopul acestui articol nu este să vă țină ocupați pentru o perioadă lungă ci să încerce să ofere răspunsuri la întrebările ridicate la debut. Întrebarea era, pe scurt: ”vom vedea în cer oameni care nu au avut ocazia să cunoască Evanghelia și să creadă în Cristos dar care au trăit o viață morală conform conștiinței lor?”.

Vedeți, în lume există mai multe religii. Este evident că nu pot să fie două adevărate, doar una poate să fie corectă deoarece aceste religii se diferențiază între ele tocmai prin incompatibilitatea reciprocă deoarece se închină unor divinități diferite. Islamul și creștinismul, de exemplu, pot să fie ambele false dar în nici un caz nu pot să fie ambele adevărate. Islamul și creștinismul învață și cer închinare pentru divinități diferite. De exemplu, musulmanii învață faptul ca Isus nu a fost Dumnezeu ci doar un simplu om. Creștinismul conservator învață lucruri diametral opuse. Ni se spune că Isus este Dumnezeu ci nu doar că a pretins acest lucru. Isus Cristos a murit pe cruce și a înviat din morți după trei zile, lucru negat chiar și în prezent de către adepții iudaismului. Creștinismul învață că Isus Cristos este singura cale de salvare din păcat. Un musulman, oricât de sincer este, oricât de bun și de iubitor este, respinge această învățătură. La fel procedează și evreii (vă rog să nu mă considerați antisemit pentru că nu sunt!). Este valabil si în ceea ce privește budiștii, șintoiștii și adepții hinduismului. Deci, vor exista necreștini în cer? Răspunsul este următorul: dacă acești necreștini se convertesc la credința în Domnul Isus Cristos în conformitate cu ceea ce învață Evanghelia lui, atunci vor fi mântuiți! Dar în cazul acesta nu mai discutăm despre ”necreștini” pentru că aceștia vor merge în Împărăția lui Dumnezeu crezând în Cristos. Dacă însă continuă să creadă în alți dumnezei și urmează alte învățături decât Evanghelia lui Cristos, atunci răspunsul este clar: ”Nu, ei nu vor fi salvați oricât de sinceri vor fi în credința lor”!

Cu privire la întrebarea centrală a acestui articol: ”vom vedea în cer oameni care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos pentru a se putea încrede în El?”, răspunsul este următorul. Isus Cristos, Mântuitorul lumii da un răspuns astfel:

”cine va crede şi se va boteza va fi mântuit” (Mc.16,16).

Un răspuns clar dă si Sfântul Apostol Petru:

”în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi" (Fapte 4,12).

Același adevăr, ne place sau nu, este exprimat și în alte locuri din Sfânta Scriptură precum: In. 3,16; 18,36; Rom.2,12 sau Ef.2,11-13. Conform Sfintelor Scripturi, chiar dacă unii oameni nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Isus Cristos, ei nu au nici un fel de scuză în fața Legii lui Dumnezeu deoarece Dumnezeu s-a revelat pe sine fiecărui individ în parte în natură (Rom.1 și Fapte 14,17). Conform Scripturilor nu este posibilă mântuirea în afara credinței în Domnul Isus Cristos și, ca atare, oamenii care nu se încred în Cristos nu vor fi mântuiți. Din acest motiv, noi, cei care îl cunoaștem pe Cristos, trebuie să facem tot posibilul să ducem mesajul Evangheliei lui Cristos la oamenii care nu l-au auzit încă.

Știu că astăzi există culte creștine care predau o altă învățătură cu privire la acest subiect. Există ”profeți” care pretind că au intrat în taina lui Dumnezeu, lucru pe care nu l-au afirmat nici măcar Profeții vechi testamentari sau Sfinții Apostoli. Agesti oameni cu viziune învață faptul că oamenii care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu vor fii judecați și mântuiți în baza ”luminii pe care au primit-o”, adică în conformitate cu tradițiile și credința fiecăruia. Adică, cu alte cuvinte, acești ”profeți” învață faptul că există mântuire și în afara lui Cristos, o mântuire care se bazează pe ceea ce omul face și pe sinceritatea omului, distrugând articolele fundamentale al credinței creștine care sunt: ”mântuirea numai prin credință, mântuirea numai prin har și mântuirea numai prin Cristos”. Despre o astfel de învățătură pervertită, Sfântul Apostol Paul ne spune astfel:

”dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Gal.1,9)

Acest lucru este valabil, dragii mei, chiar și dacă Sfântul Apostol sau un Înger al Domnului ar face acest lucru!

Creștinismul conservator, fundamentat pe Scripturile lui Dumnezeu va învăța întotdeauna faptul că nu există mântuire fără credința în Cristos pentru că nu există mântuire fără Cristos, chiar dacă această învățătură pare atât de incompatibilă cu creștinismul post-modern, creștinismul ”politically-correct”.