GÂNDURI DESPRE Cum citim Sfânta Scriptură

Nu de puține ori, atunci când discut despre Sfânta Scriptură cu oameni care nu au prea multe legături cu această carte sfântă, aud o remarcă de genul: ”ași vrea să studiez Biblia dar nu știu cum și nici de unde să încep”. Acestei probleme destul de arzătoare îi răspunde chiar Sfântul Apostol Ioan atunci când scrie faptul că:

”lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viață în Numele Lui” (In.20,31).

Aceasta este ceea ce ucenicul Domnului Isus Cristos ne oferă ca ghid pentru toți aceia care au o dorință sinceră pentru a studia Sfânta Scriptură, dar care nu știu de unde să înceapă acest studiu.

Sfântul Apostol Ioan afirmă în mod clar faptul că mesajul central al Sfintelor Scripturi este Domnul Isus Cristos. În consecință, toți aceia care citesc despre Domnul Isus Cristos și cred în El vor avea parte de viața veșnică. Acest scop este atât de evident în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan încât această Evanghelie poate să reprezinte un start bun pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură conține în paginile ei numeroase relatări de evenimente istorice, profeții și chiar poeme, toate având ca scop unic concentrarea pe persoana Domnului nostru Isus Cristos - Mesia cel promis de către Dumnezeu - crucificat și apoi înviat din morți. Desigur că acest lucru este valabil pentru întreaga Scriptură ci nu doar pentru Evanghelia Sfântului Apostol Ioan.

În Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune faptul că într-una dintre zile, Domnul Isus Cristos învăța poporul într-o Sinagogă. După ce a citit mesajul profetic din cartea Sfântului Profet Isaia, mai precis pasajul care afirmă:

”Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea” (Is.61,1)

Isus s-a oprit apoi și a oferit un mesaj clar și răspicat:

”astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit." (Lc.4,21).

Domnul Isus Cristos afirmă faptul că în Sfânta Scriptură găsim expus - punct cu punct - împlinirea în El a planului de mântuire pentru toți oamenii. De la prima pagină a Sfintelor Scripturi găsim proclamarea Evangheliei atunci când însuși Dumnezeu îi spune diavolului:

”vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta iți va zdrobi capul, și tu ii vei zdrobi călcâiul" (Gen.3,15)

De la prima și până la ultima pagină a Scripturii, Sfinții Profeți și Sfinții Apostoli, unul câte unul, mărturisesc despre Domnul nostru Isus Cristos, Mântuitorul întregii lumi. Cunoscând acest lucru – anume faptul că Domnul Isus Cristos este subiectul principal al Sfintei Scripturi - îl putem asigura pe cititorul Sfintei Scripturi despre faptul că va găsi în paginile acesteia numeroase binecuvântări împreună cu neprețuitul mesaj despre harul lui Dumnezeu pentru om.

În cadrul fiecărei generații de oameni, Diavolul a încercat în mod repetat să readucă înșelăciunea sa la viață. Una dintre cele mai subtile și simple metode de ai înșela pe oameni este promovarea conceptului conform căruia Biblia nu este altceva decât o carte foarte valoroasă de filozofie morală pentru o viață mai bună. Astfel, nu de puține ori, cititorul este ispitit să facă tot posibilul să trăiască o viața așa cum Dumnezeu îi cere în Sfânta Scriptură. Domnul Isus Cristos însuși atrage atenția asupra acestui mod greșit de a înțelege Sfânta Scriptură. El s-a aflat într-un lung conflict cu fariseii din vremea lui tocmai datorită faptului că se opunea modului legalist în care aceștia interpretau mesajul Sfintei Scripturi. Domnul Isus Cristos îi confruntă pe farisei spunându-le acestora faptul că:

”cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viată veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (In.5,39)

Cu alte cuvinte, Mântuitorul le atrage atenția asupra faptului că acești farisei studiau Sfintele Scripturi pentru că știau că în cadrul lor vor găsi lucruri care îi vor conduce la viața veșnică, cum ar fi un anume stil de viața, de hrănire, diverse ritualuri, dar, în ciuda faptului că studiau aceste lucruri în mod asiduu, ei nu îl descopereau pe Cristos în paginile Scripturii.

Scopul principal al Sfintelor Scripturi nu este acela de a fi o carte despre reguli religioase ci Sfintele Scripturi reprezintă o colecție de cărți inspirate de către Duhul Sfânt care, fiecare dintre ele, îl mărturisesc, în felul lor, pe Domnul Isus Cristos. Scopul Sfintelor Scripturi nu este acela de a ne prezenta un stil de viața dorit de Dumnezeu ci este acela de a ne prezenta persoana Domnului Isus Cristos și viața pe care acesta a trăit-o, adică o viață de perfectă ascultare de Dumnezeu, o viața pe care noi nu putem să o trăim în această viață. Despre acest lucru, însuși Domnul Isus Cristos ne spune faptul că:

”să nu credeți că am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Mt.5,17).

Din aceste motive, atunci când ne apucăm să citim Sfânta Scriptură, noi nu trebuie să vedem și dă dam atenție exclusiv Legii. Trebuie să încercăm să evităm să consideram Sfânta Scriptură ca fiind o ”colecție de legi și reglementări religioase” necesare pentru trăirea unei vieți corecte prin care putem să câștigăm aprobarea lui Dumnezeu pentru mântuire. În schimb, este necesar să ne focusăm asupra dragostei și asupra harului lui Dumnezeu manifestate în Domnul Isus Cristos despre care citim astfel:

”căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (In.1,17)

Pentru a înțelege mai bine relația care există între cărțile care alcătuiesc Sfânta Scriptură, putem să folosim cu succes analogia cu un copac. Trunchiul acestui copac este Domnul Isus Cristos. Pentru a putea înțelege cât mai bine pe Cristos - adică să aflam de ce a venit și de unde a venit - trebuie să ne uităm la rădăcinile copacului. Aceste rădăcini sunt scrierile Vechiul Testament. De la început și până la final, Noul Testament este plin de referințe și de citate din Vechiul Testament. În Vechiul Testament sunt nu mai puțin de trei sute de profeții care se referă la Domnul nostru Isus Cristos. Epistola adresată evreilor - o carte care compune Noul Testament - conține două zeci și nouă de referințe directe la Vechiul Testament și nu mai puțin de cinci zeci de aluzii la acesta. Acele persoane care aleg să studieze Sfânta Scriptură nu au cum să nu fie impresionați de aceste referințe la Vechiul Testament și la faptul că rădăcinile Domnului Isus Cristos sunt în Vechiul Testament. De exemplu, atunci când Sfinții Evangheliști intenționează să explice cuvintele și faptele Domnului Isus Cristos, aproape de fiecare dată, aceștia fac trimiteri la Vechiul Testament. Unu exemplu este acela în care Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan relatează răstignirea Domnului Isus Cristos. Despre momentul în care soldații doresc să împartă hainele Mântuitorului citim astfel:

”aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: "și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți” (In.19,24)

cu referire la ceea ce găsim în Vechiul Testament unde citim:

”își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea” (Ps.22,18).

Domnul Isus Cristos amintește în mod regulat ascultătorilor săi faptul că El a venit ca să împlinească ceea ce era scris în Vechiul Testament afirmând că:

”iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi" (Lc. 24,44).

Este important de știut faptul că în timpul Domnului Isus Cristos, Vechiul Testament reprezenta Sfânta Scriptură la care se referea Mântuitorul, Noul Testament nefiind scris la vremea respectivă. Este foarte surprinzător pentru mulți oameni să afle faptul că Scripturile după care s-au ghidat ucenicii și primii creștini, Scripturile din care au învățat despre Mântuitorul lor, erau formate din cărțile Vechiului Testament. Iată ce povestesc ucenicii care l-au întâlnit pe Cristos cel înviat pe drumul către Emaus:

”și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Lc.24,27).

Doar daca îl vom vedea pe Isus Cristos ca ”trunchi al copacului” ne vom îndrepta atenția pentru a descoperi rădăcinile sale din Vechiul Testament.

Lumea modernă a inventat o serie de metode prin care valorile s-au relativizat și au devenit dependente de viziunea fiecărei persoane în parte. Deseori auzim faptul că: ”frumusețea depinde de ochii care o privesc” sau mai interesant, afirmații de genul: ”un lucru înseamnă ceea ce vrei tu să însemne”. Există mișcări religioase care se autodefinesc drept creștine și care practică o astfel de gândire teologică cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt viziuni liberale care afirmă faptul că: ”interpretarea Sfintei Scripturi depinde de cel care o face”. Atunci când suntem tentați să aderăm la un astfel de curent de gândire, este bine să ne aducem aminte de ceea ce Sfântul Apostol Petru ne spune:

”să știți că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (1Pt.1,20-21).

Un al doilea cuvânt de avertizare este legat de utilizarea rațiunii umane în interpretarea mesajului Sfintelor Scripturi. Rațiunea noastră este un dar oferit de către Dumnezeu. Cu toate acestea, datorită pervertirii adusă de către păcat, rațiunea ne împinge deseori să respingem părți din Cuvântul lui Dumnezeu deoarece acestea ni se par ”ilogice”. Prin păcat, diavolul a pervertit acest dar al rațiunii făcându-ne să îl folosim împotriva Creatorului nostru. Cu privire la această problemă a interpretării Sfintelor Scripturi folosindu-ne doar de rațiune, Sfântul Apostol Paul ne spune următoarele:

”propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu [...] Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii” (1Cor.1,19 și 21).

Ca o adăugare la această problemă a rațiunii umane, noi admitem faptul că anumite lucruri sunt mai dificil de înțeles sau durează mai mult până când reușim să le înțelegem. Acest aspect este unul cât se poate de normal. Totuși, Dumnezeu ne vine în ajutor tot în Sfânta Scriptură, lămurind în alte pasaje acele aspecte pe care uneori ne este dificil să le înțelegem într-un anumit context. Cu privire la acest lucru, Sfântul Apostol Paul ne spune următoarele:

”acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin” (1Cor.13,12)

Dar cum putem atunci să fim siguri cu privire la învățătura din Sfânta Scriptură? Cei care doresc acest lucru trebuie să studieze Sfânta Scriptură cu multă rugăciune, cerându-i lui Dumnezeu să le ofere Duhul Sfânt care să îi ajute la o înțelegere corectă. Duhul Sfânt a inspirat Sfânta Scriptură și tot Duhul Sfânt ne va ajuta să înțelegem Sfânta Scriptură. De aceea, rugăciunea este deosebit de importantă în studiul Sfintelor Scripturi.

Studiind cu pasiune Sfânta Scriptură, veți descoperi cât de valoros este acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos este un diamant neprețuit, o comoară inestimabilă. El este centrul Sfintelor Scripturi, ”toate se țin prin El” (Col.1,17). Este o binecuvântare cu atât mai mare cu cât vom accepta Cuvântul lui Dumnezeu ca fiindu-ne adresat în mod special. În fiecare carte a Sfintelor Scripturi ni se revelează Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul nostru. Studiul Sfintelor Scripturi trebuie să fie făcut cu rugăciune și cu dorința de a avea suportul Duhului Sfânt. Domnul Isus Cristos însuși ne promite acest suport atunci când ne spune:

”Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (In.14,26)