PREFAȚA LA Articolele de la Schmalkalden

Articolele de la Smalkalden - Prefața lui Martin Luther

1] Papa Paul al III-lea a convocat un conciliu anul trecut, care trebuia să se întâlnească la Mantua, în jurul Rusaliilor. Mai târziu a schimbat locația. Acum, nimeni nu știe unde sau dacă îl v-a mai organiza. Noi putem aștepta oricând să fim convocați la conciliu, sau să fim acuzati fără a fi convocați. Mi s-a cerut să pun împreună articolele doctrinei noastre. În dezbaterile de la conciliu putem să clarificăm ceea ce dorim și ceea ce putem să admitem papiștilor și pe ce puncte intenționăm să persistăm și să le apărăm până la final.

2] Prin urmare, am pus împreună aceste articole și le-am prezentat părții noastre, care a acceptat în unanimitate și le-a mărturisit. Am rezolvat și prezentarea publică pentru a duce înainte mărturisirea credinței noastre. (Probabil papa și susținătorii săi ar fii atât de curajoși să organizeze un conciliu Creștin, cu adevărat liber, serios și în credință bună, așa cum îi este și îndatorirea, fară a minții sau înșela.)

3] Judecătoria Romană, prin urmare, este terifiată de un un conciliu Creștin liber. Ei sunt rușinați de a fi expuși la lumină. Judecătoria Romană și-a spulberat speranța lor și a celor care sunt de partea lor, pentru a permite un conciliu Creștin liber - cu atât mai puțin să îl organizeze ei. Mulți din partea papei sunt foarte ofensați și îngrijorați de această neglijență. Aceștia realizează faptul că papa ar prefera să vadă întreaga Creștinătate pierind și toate sufletele blestemate, decât să-și permită lui sau urmăritorilor săi să fie reformați măcar un pic, sau să li se limiteze tirania. Așa că am decis să public aceste articole în simplu print, în cazul în care ar trebui să mor înainte de a fi un conciliu (asa cum îl aștept și îl doresc mult.) Acei ticăloși care fug de lumină și evită ziua, primesc chin pentru a întârzia și a preveni conciliul de la a se organiza. Dacă voi muri, cei care sunt în viață și cei care vor veni după mine, vor avea marturisirile și scrierile mele (pe lângă cele scrise în trecut). Am rămas în această mărturisire până acum și prin mila lui Dumnezeu, voi mai continua să ramân.

4] Ce ar trebui să spun? De ce ar trebui să ma plâng? Sunt încă în viață - scriind, predicând și predând zilnic. Oameni nocivi - nu doar adversari, dar și frați falși care se prefac a fi de partea noastră - îndrăznesc să îmi citeze scrierile și doctrina direct împotriva mea. Mă lasa să văd și să ascult, chiar dacă știu foarte bine că eu predau diferit de ceea ce ei spun. Vor să își îmbrace otrava cu munca mea. Sub numele meu, vor să inducă în eroare oamenii săraci. Ce se v-a întâmpla, 'Sfinte Dumnezeule,' când voi fi mort?

5] Ar trebui să răspund la toate cât sunt încă în viață. Din nou, cum pot opri singur toate gurile diavolului? Mai ales dintre cei atât de otrăviți încât nu vor asculta sau nu vor fi atenți la ceea ce scriem noi. În schimb, cu toată sârguința, ei se ocupă doar cu modul în care pot să răsucească și să perverteze fiecare rușine fiecare literă a cuvintelor noastre. I-am lăsat pe diavol să răspundă sau, în cele din urmă, la mânia lui Dumnezeu, așa cum merită.

6] Mă gândesc adesea la bunul Gerson, care se îndoiește că ceva bun ar trebui „scris pentru public și publicat.” Dacă nu este publicat, sunt neglijate multe suflete care ar putea fi eliberate. Dar dacă este publicat, diavolul este acolo cu limbi rautăcioase și înșelătoare, fără număr, care otrăvesc și pervertesc totul, astfel încât utilitatea scrierilor este împiedicată.

7] Totuși, ce câștigă ei prin aceste lucruri este clar. Chiar dacă au mințit atât de rușinos față de noi și prin aceste minciuni au încercat să-și aducă oameni de partea lor, Dumnezeu a continuat să Își avanseze lucrarea. El le-a făcut urmașii să fie din ce în ce mai puțini, iar pe ai noștri să crească în numar. El a făcut ca ei să fie rușinați cu minciunile lor și încă o face.

8] Trebuie să spun o poveste. Un doctor a fost trimis la Wittenberg, din Franța, care ne-a spus deschis că regele său era convins de faptul că noi nu avem nici o Biserică, nu avem guvern, nu avem căsătorii, dar că noi toți trăim promiscuu precum bovinele și facem ceea ce vrem.

9] Imaginează-i pe aceia a căror scrieri au insuflat asemenea minciuni crude în rege și în alte țări, prezentându-le ca pur adevăr. Cum ne vor confrunta când vom sta în fața scaunului de judecată a lui Cristos? [2 Corinteni 5:10] Cristos, Domnul și Judecătorul nostru, al tuturor, știe foarte bine că ei mint și au mințit. Ei, în schimb, trebuie să audă sentința Lui. Știu asta sigur. Fie ca Dumnezeu să îi convertească la pocăință pe aceia care pot fi convertiți! Pentru restul va fi spus, „vai și amar!” pentru eternitate.

10] Și așa mă întorc la subiect. Mi-aș dori sincer să văd un conciliu cu adevărat Creștin, pentru ca mulți oameni și probleme să fie ajutate. Nu că am avea nevoie de ajutor. Bisericile noastre sunt acum, prin harul lui Dumnezeu, iluminate și echipate de Cuvântul curat și folosirea corectă a Sacramentelor, având cunoștințe despre diversele chemări și lucrări corecte. Deci, din partea noastră, nu cerem niciun conciliu. Cu privire la astfel de puncte, nu avem nimic mai bun de sperat sau de așteptat de la un conciliu. Dar vedem în toate jurisdicțiile episcopilor atât de multe parohii vacante și pustii încât ni se frânge inima. Totuși, nici episcopilor, nici oficialilor Bisericii nu le pasă cum trăiesc sau mor oamenii săraci. Cristos a murit pentru ei și totuși nu au voie să Îl audă vorbind ca adevăratul Păstor, cu oile Sale [Ioan 10:11-18].

11] Acest lucru mă face să mă înfior și să mă tem că, într-o bună zi, El ar putea trimite un conciliu de îngeri asupra Germaniei, care ne va distruge cu totul precum Sodoma și Gomora [Geneza 19:1-25] din cauza batjocorilor aduse Lui, cu pretextul unui conciliu.

12] Înafară de astfel de afaceri bisericești necesare, multe aspecte importante din domeniul politic ar putea fi, de asemenea, îmbunătățite. Prinții și moșiile nu sunt de acord. Ratele dobânzii și lăcomia au izbucnit ca o inundație și sunt apărate sub lege. De asemenea, lipsa de respect, pofta, extravaganța în îmbrăcăminte, lacomia, jocurile de noroc, fastul și tot felul de obiceiuri proaste și rele. Subiecții, slujitorii și lucrătorii din orice meserie, sunt insubordonați. Cererile asupra țăranilor sunt nedrepte. Prețurile sunt exorbitante. (Cine poate enumera totul?) Aceste lucruri au crescut atât de mult încât nu pot fi corectate de zece concilii și douăzeci de comisii.

13] Sinodul ar avea mâinile pline, dacă ar fi luate în considerare probleme atât de importante ale părților spirituale și pământești, care sunt contrare lui Dumnezeu. Absurdul copilăresc al robelor lungi 'oficiale', tunsorilor, brâurilor largi, pălăriilor episcopilor sau cardinalilor, bastoanelor și altor deșertăciuni ar fi uitate. Dacă am fi urmat mai întâi porunca și ordinea lui Dumnezeu în rândurile spirituale și seculare, am putea găsi apoi suficient timp pentru a reforma mâncarea, îmbrăcămintea, tunsorile și vestimentația clericală. Atâta vreme cât vrem să înghițim cămile și să strecurăm țânțarii [Matei 23:24], ignorăm bârna și judecăm paiul [Matei 7:3], am putea fi mulțumiți de consiliu.

14] De aceea am prezentat doar câteva articole. Avem deja atâtea porunci ale lui Dumnezeu de observat în Biserică, în stat și în familie, încât nu le putem îndeplini niciodată. Așadar, la ce bun sunt decretele și statutele unui conciliu, mai ales atunci când lucrurile importante poruncite de Dumnezeu sunt ignorate? De parcă Dumnezeu ar fi trebuit să ne onoreze deșertăciunile noastre ca răsplată pentru că am încălcat poruncile solemne. Dar păcatele noastre ne cântăresc și îl fac pe Dumnezeu să nu ne fie milostiv. Căci nu ne căim și, în schimb, vrem să apărăm orice urâciune.

15] O, Doamne Iisuse Cristoase, să ții Tu însuți un consiliu! Eliberează-i pe slujitorii Tăi prin întoarcerea Ta glorioasă [Tit 2:13]! Papa și adepții săi sunt gata. Nu vor avea nimic din Tine. Ajută-ne pe noi, cei săraci și nevoiași, care îți plâng Ție și care se roagă Ție cu stăruință [Romani 8:23-26], conform harului pe care ni l-ai dat prin Duhul Tău cel Sfânt [Romani 12:3-6], care trăiește și domnește împreună cu Tine și cu Tatăl, binecuvântat pentru totdeauna. Amin!