Adevarul si Biserica lui Cristos

Data postării: 11.08.2015 13:42:46

Inainte de a face o scurta analiza a temei alese, va invit pe fiecare dintre dumneavoastra sa mergeti in prima librarie care va este in apropiere. Veti gasi acolo rafturi intregi de carti despre „iluminarea personala”, carti de psihologie, auto-ajutor, auto-imbunatatire, meditatii pentru o viata mai buna, inclusiv carti despre religiile orientale si despre alte activitati spirituale populare. Acest fapt dovedeste ca omul se afla in cautarea adevarului si ca nu este deloc multumit cu starea in care se afla si incearca sa descopere lucruri care sa aduca imbunatatiri vietii de zi cu zi. Multi oameni isi gasesc implinirea in diverse placeri, in exercitatea puterii sau in acumularea de bunuri si bogatii. Noi, oamenii suntem tentati sa cautam, aproape de fiecare data, adevarul in alte parti decat sa il cautam acolo unde el se gaseste cu adevarat. Noi avem exact aceeasi tentatie pe care au avut-o primii nostrii parinti, Adam si Eva, care, prin faptul ca s-au indoit de Cuvantul lui Dumnezeu si au crezut ca adevarul se afla la ispititor, au cazut in pacat si au dus omenirea in sclavia pacatului si in intunericul mortii.

In acest caz, ne intrebam cu totii, asemenea lui Pilat din Pont, care este „adevarul”? Aceasta intrebare necesita un raspuns. Raspunsul, intr-o singura propozitie este urmatorul: adevarul dureaza pentru totdeauna si nu se schimba pentru ca se gaseste doar in acela care este Adevarul Intrupat. Isus Cristos spune „Eu sunt calea, adevarul si viata” (Ioan 14:6). Un astfel de raspuns a scandalizat omenirea in multe momente ale istoriei ei deoarece crestinii au purtat acest mesaj peste tot pe unde au mers, pentru inceput in Ierusalim, apoi in Iudeea si Samaria si mai apoi, pana la capatul lumii. Au purtat acest mesaj indiferent de cat de vitrege au fost situratiile prin care au trecut si oricat de inversunata a fost societatea impotriva lor. Ucenicii lui Cristos au fost, nu de putine ori, torturati si ucisi iar mesajul lor a fost deseori respins. Invatatura crestina reprezinta o nebunie totala si o ofensa, lucru care este valabil si in prezent.

Ori de cate ori crestinii proclama adevarul lui Cristos, marea majoritate a fiintelor umane sunt total neinteresate de acest adevar. De ce acest lucru? Raspunsul este unul foarte simplu, pentru ca toate fiintele umane sunt pacatoase si, fiind sclavi ai dorintelor pacatoase, ei se afla in conflict deschis cu Dumnezeu, fiind practic dusmanii Creatorului lor. Din acest motiv, fiecare om in parte are nevoie de iertarea lui Dumnezeu si aceasta iertare este data de catre Dumnezeu, in mod gratuit si complet, prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus Cristos a fost Dumnezeu adevarat si om adevarat, s-a nascut dintr-o fecioara in Palestina, in urma cu mai bine de doua mii de ani. Isus a trait o viata de deplina ascultare fata de voia lui Dumnezeu, facand astfel ceea ce noi nu putem sa face prin propriile noastre puteri. Isus Cristos a fost arestat, condamnat si executat prin crucificare in ciuda faptului ca nu s-a facut vinovat de nici un fel de infractiune sau alt tip de pacat. Prin aceasta moarte pe cruce, Isus Cristos nu a platit pentru pacatele proprii ci a adus o jertfa ispasitoare pentru pacatele intregii lumii. Dupa numai trei zile de stat in mormant, Isus Cristos a inviat din morti, acest lucru reprezentand o victorie finala si absoluta asupra pacatului, a mortii si a diavolului. Prin Duhul Sfant, Dumnezeu ne cheama sa avem incredere in faptul ca pacatele noastre sunt iertate in Isus Cristos si ca prin aceasta iertare avem garantata mantuirea vesnica. Prin Duhul Sfant, in Cristos, Dumnezeu conduce viata credinciosului, il sustine si ii intareste credinta prin Cuvantul Sfant si Sfintele Sacramente. Cristos este acela care, prin Duhul Sfant inlocuieste inima noastra de piatra, o inima care este in dusmanie cu Dumnezeu, cu o inima credincioasa si vie. Aceasta este vestea cea buna, anume ca Dumnezeu este cel care ne salveaza si nu este nevoie de eforturi proprii pentru ca, in realitate, noi nu il putem satisface pe Dumnezeu prin propriile noastre fapte. In mod ironic, tocmai acest mesaj a dus la dezbinarea actuala din lumea crestina, provocand tulburari si conflicte intre diverse Biserici crestine.

Parohiile crestine au crescut de la o zi la alta si sunt conduse de oameni care au sarcina de a continua sa predea invatatura crestina si de a vesti iertarea pacatelor in Isus Cristos prin predicarea Cuvantului Sfant si prin admistrarea Sacramentelor. Parohiile crestine, indiferent de dimensiunile acestora, ii conduc pe credinciosi intr-o viata de credinta activa atat in ceea ce priveste inchinarea comuna cat si in ceea ce priveste viata cotidiana individuala. Din nefericire, inca din zorii Bisericii Crestine, Parohiile au trebuit sa faca fata invatatorilor falsi, predicatori care rastalmaceau invataturile lui Cristos fie prin aceea ca aduceau ceva noi, adaugand astfel la Cuvantul lui Dumnezeu, fie eliminau o parte din invatatura sfanta. Aceste probleme cu invatatura falsa s-au dovedit, in cele din urma, ca fiind, intr-o oarecare masura, binevenite pentru Biserica deoarece a fortat expunerea oficiala a credintei curate, aparand in acest fel primele credeuri crestine. Incepand din secolul al IV-lea, Biserica a inceput sa se bucure de libertate. Persecutiile au incetat oficial si Biserica a cunoscut o perioada de toleranta si chiar de popularitate in randul oamenilo. Din pacate, anul 1504 corespunde cu Marea Schisma a Bisericii, acesta divizandu-se in Biserica de Apus si Biserica de Rasarit, sau din Orient. Urmatoarele cinci secole au fost caracterizati, in mod special in ceea ce priveste Biserica din Apus, de diverse crize spirituale, declin intelectual si haos cultural, toate specifice Europei Occidentale de la acea data. In tot acest timp, Biserica Crestina din Apus era supusa Episcopului Romei, cunoscut drept Papa de la Roma. In timp, Papa de la Roma a ajuns sa pretinda ca el este unicul om care poate sa vorbeasca cu Dumnezeu, avand autoritate in tot ceea ce inseamna inchinarea si invataturile adoptate de Biserici. Astfel, prin autoritatea Papei, Biserica lui Cristos a adoptat numeroase invataturi care nu au fost niciodata date de catre Domnul ei sau de catre Sfintii Apostoli. Astfel, in Evul Mediu, vestea buna despre Isus Cristos si a invataturilor cuprinse in Cuvantul lui Dumnezeu au devenit din ce in ce mai ascunse sub multe straturi de invataturi omenesti, care mai de care mai superstitioase. Biserica lui Cristos s-a cufundat, astfel, in cel mai mare si mai superstitios intuneric in care s-a aflat vreo data. Oamenii nu aveau posibilitatea sa inteleaga liturghia deoarece aceasta era practicata in limba latina, o limba pe care foarte putini oameni o cunoasteau. Ignoranta a devenit dominanta in ceea ce reprezinta cunoasterea lui Dumnezeu si a invataturilor crestine. Toate intentiile de a reforma aceasta situatie dramatica in care se afla Biserica lui Cristos au esuat datorita violentei cu care liderii Bisericii tratau astfel de tentative.

La inceputul Secolului al XVI-lea, in mila lui Dumenzeu, oamenii au inteles nevoia de reinoire a Bisericii lui Cristos si au redescoperit adevarurile despre Cristos si despre invatatura Sfintilor Apostoli. Evanghelia a revenit la lumina atunci cand marele reformator german Martin Luther si colaboratorii sai au inceput reformarea Bisericii lui Cristos. Intentia reformatorilor nu a fost crearea unei noi Biserici ci curatarea Bisericii din Apus de toate invataturile exta-Biblice care o dominau, insistand sa readuca Evanghelia in centru inchinarii si a vietii crestine. Din nefericire, Biserica din Apus i-a excomunicat pe acesti reformatori, alungandu-i din Biserica. Stand de partea Adevarului si impotriva minciunii, reformatorii au fost nevoiti sa dea nastere la ceea ce astazi este Biserica Evanghelica Lutherana. In acest timp, Biserica Romano-Catolica a continuat sa insiste asupra invataturilor omenesti si superstitioase pe cand Biserica Evanghelica Lutherana a insistat pentru Adevar si pentru Evanghelie predand faptul ca nimeni nu poate sa castige iubirea sau favorurile lui Dumnezeu ci Dumnezeu isi ofera neconditionat dragostea copiiilor Sai care il urmeaza prin credinta.

Reforma lutherana din Secolul al XVI-lea a luptat pentru puritatea invataturilor Sfintei Scripturi si a facut ca omul lipsit de speranta sa asculte promisiunile lui Isus Cristos si sa aiba acces la Cuvantul lui Dumenzeu. Lutheranii nu erau alt ceva decat crestini romano-catolici care au refuzat sa mai rataceasca in superstitii si s-au intors la Cuvantul lui Dumenzeu. Deaceea, este eronata ideea ca Biserica Evanghelica Lutherana ar fi o Biserica nou aparuta pentru ca ea nu este altceva decat Biserica lui Cristos reformata de invataturile eronate ale Romei. Din acest motiv, Biserica Evanghelica Lutherana a pastrat toate acele practici de inchinare si invataturi care nu contraziceau Cuvantul lui Dumnezeu si care era utile pentru credinta omului si a indepartat tot ceea ce nu corespundea standardelor Sfintei Scripturi ci fusesera adaugate de oameni.

Din pacate, Reforma Protestanta din Secolul al XVI-lea a condus, nu dupa mult timp, la aparitia mai multor grupari protestante, grupari care s-au indepartat si s-au dezis de Biserica Evanghelica Lutherana, considerand ca Reforma Lutherana a fost prea blanda si ca Biserica avea nevoie de o Reforma Radicala. Aceste grupari protestante radicale stau la baza exploziei de culte mai mult sau mai putin protestante care au aparut in perioada post-Reforma din Secolul al XVI-lea. Fiecare nou-aparuta Biserica a fost la randul ei schindata in alte grupari „reformate”, din ce in ce mai radicale. Existenta atator culte si Biserici independente in sanul Protestantismului induce o puternica stare de confuzie in randul crestinilor si face diviziunea cu adevarat scandaloasa. Cu siguranta, putem sa afirmam ca aceasta divizare este ofensatoare pentru Dumnezeu si nu face parte din voia lui cu privire la Biserica lui Cristos.

In prezent, cel mai mare pericol pentru Biserica lui Cristos, este amenintarea venita din partea rationalismului modern. Foarte multe Biserici au cazut prada acestei teologii, lucru care a condus la respingerea faptului ca in Sfanta Scriptura gasim adevarul cu privire la Dumnezeu. In foarte multe dintre Bisericile, Sfanta Scriptura nu mai reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu. Multi teologi moderni considera ca minunile din Vechiul si Noul Testament nu sunt decat niste mituri povestite cu scopul de a sutine o anumita invatatura, Evangheliile in sine fiind vazute doar ca o insirare de diverse povesti create de primii crestini si repetate de Biserica de-a lungul timpului. Sfanta Scriptura are, in viziunea multora, aceeasi autoritate pe care o au si povestile omenesti. Astfel, de exemplu, s-a tras concluzia ca expresiile lui Isus Cristos „acesta este trupul Meu”, „acesta este sangele Meu” sunt doar niste expresii simbolice neexistand nici un fel de logica prin care trupul si sangele Mantuitorului sa fie prezente realmente in painea si in vinul Sfintei Impartasanii. Spre slava lui Dumnezeu, o buna parte dintre Bisericile Evanghelice Lutherane din intreaga lume continua sa afirme ca Sfanta Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu, infailibil si fara greseala. Un alt pericol din ce in ce mai vizibil in lumea crestina este expansiunea charismatismului. Aceasta miscare care infesteaza toate Bisericile crestine este, in realitate, o miscare de negare a Sfintelor Scripturi si care afirma, in mare, ca Dumnezeu lucreaza reinoirea credintei in afara Cuvantului Sau si a Sfintelor Sacramente, prin intermediul viselor sau ale proorociei. Oamenii sunt invatati ca trebuie sa puna accentul pe ceea ce simt in legatura cu Dumnezeu si, deasemenea, sunt invatati ca revelatia nu este nicidecum incheiata in prezent, deci Sfanta Scriptura contine doar o revelatie partiala care este incontinuu reinnooita prin Duhul Sfant su profetii sai charismatici.

Traim vremuri aflate intr-o puternica schimbare teologica. Ne-am putea ascunde fara probleme de aceasta realitate sau chiar am putea sa pretindem ca ea nu este nici pe departe asa cum a fost expusa mai sus, dar acest lucru nu ar insemna decat sa ne inselam pe noi insine. Avem astazi nevoie, poate mai mult decat oricand, de adevarul neschimbator al lui Dumnezeu. Crestinii care doresc sa fie fideli lui Dumnezeu trebuie sa se reapropie de studiul Sfintelor Scripturi , a doctrinelor dar si a altor elemente importante cum ar fi istoria Bisericii deoarece in acest fel se pot familiariza cu tendintele actuale cu care se confrunta Biserica lui Cristos. Crestinii trebuie sa revina la studiu si la rugaciune. In acest scop, evanghelicii lutherani folosesc Micul Catehism si Catehismul Mare, doua lucrari importante ale reformatorului Martin Luther si cauta sa devina familiari cu fundamentele invataturii Reformei Protestante din Secolul al XVI-lea. Acest lucru este cu atat mai util pentru Biserica cu cat ea este, nu de putine ori, o Biserica aflata in minoritate in comparatie cu alte Biserici.

Biserica lui Cristos nu a fost, nu este si nici nu o sa fie o forma de manifestare culturala. Desigur ca Biserica lui Cristos, in inchinarea ei, contine si numeroase elemente culturale, insa scopul fundamental al Bisericii nu este unul cultural ci unul spiritual. Din pacate, multe dintre Bisericile de astazi au transformat inchinarea in adevarate spectacole culturale. Multe dintre Biserici folosesc in inchianare stiluri muzicale si instrumente moderne, elemente care impresioneaza in special tineretul doritor de manifestari culturale specifice varstei lor. Deasemenea, Biserica a trecut din ce in ce mai mult pe televizor unde discuta despre diverse diete si formule prin care omul sa se pastreze sanatos sau s-a transformat intr-o organizatie social-caritabila. In mijlocul acestor aspecte care caracterizeaza Bisericile moderne, ne este din ce in ce mai greu sa il mai vedem pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoana a Sfintei Treimi, intrupat din Sfanta Fecioara maria, care a trait, a murit pentru pacatele lumii si a inviat din morti. Din ce in ce mai putin este proclamat acest adevar fundamental al Bisericii Crestine. Cristos aproape ca nu mai este un salvator din pacat si din moarte si in felul acesta, lumea moderna tinde sa revina in ignoranta Evului Mediu ajungand iar in sclavia invataturilor omenesti, separati de Dumnezeu si ajunsi sub condamnare.

Isus Cristos spune „dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32). In consecinta, presiunea aflata pe umerii Bisericii lui Cristos este una enorma. Dumnezeu insusi ne-a avertizat spunandu-ne: „păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori” (Matei 7:15). Cum poate un crestin evanghelic lutheran sa faca fata tuturor acestor presiuni? Raspunsul nu poate sa fie decat acesta: sa ramana ancorat in adevarurile lui Dumnezeu regasite in Cuvantul Sfant si sumarizate in marturisirile de credinta ale Bisericii Evanghelice Lutherane, Micul Catehism al lui Martin Luther, Catehismul Mare al lui Martin Luther, Marturisirea de Credinta de la Augsburg, Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg, Articolele de la Schmalkalden si Formula Concordului, marturisiri de credinta care fomeaza, incepand cu anul 1580, Cartea Concordului. Sanatatea doctrinelor este foarte importanta in vederea mentinerii Bisericii pe fundamentul ferm al Cuvantului lui Dumnezeu si fiecare generatie de lutherani trebuie sa invete acest lucru important pentru credinta lor. Prin fundamentarea intr-o docrina sanatoasa, evanghelicii lutherani pot sa afirme „aceasta este ceea ce noi credem, invatam si marturisim” si, deasemenea „aceasta este ceea ce noi respingem si condamnam”. Aceasta atitudine spirituala trebuie sa ii caracterizeze pe toti crestinii evanghelici lutherani. Un crestin evanghelic lutheran trebuie sa se roage pentru Biserica lui Cristos si sa se investeasca in bunul mers al acesteia. De multe ori avem, probabil, tendinta de a dispera, mai ales cu cat numarul de evanghelici lutherani a scazut in ultimii ani, dar, nu de putine ori, avem si tendinta de a ne rasfata crezand ca formam o „elita” a crestinismului. Dumnezeu ne cere sa ramanem realisti si totodata puternic ancorati in Cuvantul lui. Doar prin puterea lui Dumnezeu poate Biserica Evanghelica Lutherana sa faca fata poverilor si ispitelor acestei lumi. Doar prin puterea lui Dumnezeu putem sa inaintam in credinta si sa ramanem fideli Sfintelor Scripturi. Foarte multi crestini cauta astazi sa se reinnoiasca spiritual prin diverse metode, cele mai multe aflate in dezacord cu mijloacele folosite de Dumnezeu in acest scop. Noi, evanghelicii lutherani afirmam ca Dumnezeu intareste si dezvolta credinta si aduce reinnoire spirituala pentru copiii sai prin mijloacele de comunicare a harului, mijloace care cuprind predicarea Cuvantului lui Dumnezeu si impartasirea Sfintelor Sacramente. Nu exista nici un fel de alte mijloace prin care Dumnezeu sa lucreze reinoirea credintei nostre si acest lucru este in contradictie, de exmplu, cu ceea ce afirma miscarea charismatica. Noi, evanghelicii lutherani, afirmam ca toti aceia care cauta sa isi intareasca relatia cu Dumnezeu trebuie sa vina la Biserica pentru a avea parte de predicarea Cuvantului lui Dumnezeu si pentru a se impartasi cu trupul si sangele Domnului prezent in Sfantul Sacrament al Cinei. In timp ce alti oameni cauta ajutor la diversi „guru”, studiaza carti de dezvoltare personala, participa la diverse spectacole cu tenta spirituala, Biserica Evanghelica Lutherana afirma ca exista doar doua metode prin care omul poate sa creasca spiritual si aceste doua metode se regasesc exclusiv in Biserica lui Cristos. Toti aceia care ratacesc departe de Biserica lui Cristos nu au parte decat de dezamagiri in plan spiritual. In Biserica, Dumnezeu ne sustine ca, impreuna cu fratii si surorile noastre in Cristos, sa crestem in credinta si in cunoasterea lui Dumnezeu, sa ne prtam poverile unul altuia, sa plangem unii pentru altii dar si sa ne bucuram impreuna. In Biserica lui Cristos suntem parte a trupului lui Cristos si aici avem partasie comuna cu toti cei care il au pe Cristos ca Mantuitor si au aceeas credinta cu noi. Biserica este fundamentata pe Cuvantul lui Dumnezeu si stim ca acest Cuvant nu poate sa greseasca deaceea avem speranta si credinta in Cristos. Isus Cristos este acelasi, ieri, astazi si in veci. El este cel care a distrus lanturile pacatului care ne tineau robi ai celui rau, El este cel care ne-a eliberat si ne-a facut poporul Sau, El merita toata lauda, slava si cinstea, El, cel care este cu Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant, un singur Dumnezeu pentru eternitate.

Un articol de Sorin H. Trifa