Articolele de la Smalcald - Partea 2

Prefață de Dr. Martin Luther

Matin Luther a scris această prefață în anul 1538, după ce Papa a amânat organizarea consiliului pentru a doua oară.

“1. Papa Paul al III-lea a chemat la organizarea unui consiliu al Bisericii, anul trecut, la Mantua, în timpul Rusaliilor. Apoi, el a schimbat locul de organizare și încă nu a făcut cunoscut noul loc [...] Prin urmare, am fost instruit să elaborez aceste articole ale credinței noastre pentru a servi ca bază pentru eventualele discuții dar și pentru a indica, pe de altă parte ce și cât de mult am fost dispuși să cedăm în disputa cu Papa, iar pe de altă parte, ceea ce ne-am propus sa pastrăm și în ce trebuie să perseverăm”. Astfel, scopul pentru care au fost redactate Articolele de la Smalcald a fost unul foarte clar.

“2. În consecință, am redactat aceste articole și le-a transmis reprezentanții noștri. Acestia din urmă le-au acceptat, le-a adoptat în unanimitate ca fiind mărturisirea lor de credință și au decis că aceste articole ar trebui să fie prezentate public ca reprezentând mărturisirea lor de credință în cazul în care papa și adepții acestuia ar deveni vreodată serioși în îndrazneală, cu bună-credință, lipsiți de înșelăciune și trădare, astfel încât să organizeze un consiliu cu adevărat liber, pe care, într-adevăr, Papa are obligația de al organiza”

Când Martin Luther vorbește despre adoptarea în unanimitate a Articolelor de la Smalcald, nu ne este clar dacă el se referă la întâlnirea cu teologii lutherani de la Wittenberg, din luna decembrie a anului1536 sau se referă la întâlnirea de la Smalcald din luna februarie a anului 1537. Dacă el se referă la întâlnirea de la Smalcald, atunci, așa cum am spus mai devreme, ne punemîntrebarea dacă el a comis o eroare în această direcție, aspect care nu reprezintă o problemă majoră, deoarece noi nu îl considerăm pe Martin Luther ca fiind infailibil.

“3. Dar instanța romană este îngrozitor de înfricată să organizeze un consiliu liber și fuge de lumină într-un mod rușinos. Chiar și adepți ai partidei acelora, care și-au pierdut speranța căinstanța romană va permite vreodată să existe un consiliu liber ca să nu mai vorbim de asteptarea organizării unuia. Aceștia sunt profund jigniți, atât cât ar putea fi, ci nu sunt doar un pic tulburatide acest aspect, pentru că ei înțeleg că Papa preferă să vadă toată creștinătatea pierdută și toate sufletele condamnate, mai degrabă decât să sufere el și suținătorii săi o reformă căt de mică și puna limite tiraniei lui”

„Cu toate acestea, am decis să public aceste articole, astfel încât, dacă ar trebui să mor înainte de a se organiza un consiliu (desi mă aștept ca acești ticăloși care evită lumina și fug de la o zi la alta să ia astfel de decizii mizerabile de a amâna și de a preveni organizarea unui consiliului), celor care rămân după mine le-ar rămâne mărturia și mărturisire mea (în plus față de mărturisirea pe care l-am dat-o până acum), pentru a le arăta pe ce baze am stat până în prezent și în care, prin harul lui Dumnezeu, ei voi continua să stea”

Aceste cuvinte folosite de Martin Luther sunt foarte dure si demonstrează clar faptul că reformatorul nu vedea nici un fel de posibil compromis sau reconciliere cu papa si aliații acestuia.

“14. Am elaborat doar căteva articole, pentru, în afară de acestea, Dumnezeu ne-a dat atât de multe sarcini în Biserică, în administrarea publică si în familie, sarcini pe care nu le putem îndeplinii niciodata”

“Nu este mult pentru niciun consiliu să facă, așa că mă voi limita la câteva dintre cele mai importante aspecte” spune Martin Luther. Și într-adevăr, vom vedea că Martin Luther își limitează destul de bine observațiile sale aratând spre mai multe doctrine și practici ale Bisericii Romano-Catolice care încalcă articolul de bază, anume doctrina justificarii.

Martin Luther îsi încheie prefața cu o scurtă rugăciune:

“15. Doamne Isuse Cristoase, organizează un consiliu de voia Ta și pentru întoarcerea Ta oferă-l robilor tăi. Papa și adepții săi sunt pierduți. Ei nu doresc sa aiba de-a face cu tine. Dar noi, suflete sărace și mizerabile care se plang la Tine și cu sinceritate caută harul pe care ni l-ai dat prin Duhul Sfânt, care cu Tine și cu Tatălui domnește, lăudat pentru veșnicie. Amin.”

ANALIZA ARTICOLELOR DE LA SMALCALD

PARTEA 1

Prima parte a Articolelor de la Smalcad analizează aspectele teologice legate de Dumnezeu, dintre care rezumăm următoarele:

1. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, trei persoane distincte într-o singură esență divină și natură, sunt un singur Dumnezeu, care a creat cerul și pământul etc.

2. Tatăl nu a fost născut de nimeni, Fiul a fost născut de Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul

3. Numai Fiul a devenit om, nu Tatăl și nici Duhul Sfânt

4. Fiul a devenit om în acest fel: El a fost conceput de Duhul Sfânt fără cooperare umană și a fost născut din curata și sfânta fecioară Maria

Sfântul Imperiu Roman sa bazat într-o măsură considerabilă pe legea din Roma antică, lege care a declara că singura religie legală este creștinismul trinitar. Luteranii nu pot să fiecondamnati pentru o eventuală încălcare a acestei prevederi.

Puritatea și sfințirea fecioarei Maria nu se datorează lipsei ei de păcat. Martin Luther intenționează doar să întărească adevărul despre fecioria ei la momentul nașterii lui Isus Cristos. (Imaculata concepție a devenit doctrină oficială a Bisericii Romano-Catolice începând din 8 decembrie 1854).

Traducerea latină spune: “mereu fecioară”. Se pune în discuție modul în care aceasta expresie subscrie confesiunii noastre de credință. În primul rând, această expresie nu aparține documentului original care a fost scris în limba germană ci nu în limba latină. În al doilea rând, aceasta este o remarcă incidentală și nicăieri, în niciuna dintre confesiunile de credință, fecioriaperpetuă a Mariei nu a fost prezentată ca o doctrină necesară a fi crezută.

Despre Isus Cristos se afirmă că a suferit, a murit, a fost îngropat, a coborât în iad, a înviat din morți, s-a înălțat la cer unde s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu si de unde va veni să judece viii și morții, etc, la fel cum afirmă și apostolii în "Crezul Apostolic”, „Crezul Atanasian” și cum afirmă și Catehismul Mic pentru uz comun.

La aliniatul numărul 5 ni se spune că “5. Aceste articole nu conțin probleme de litigiu sau dispute deoarece ambele părți le mărturiseasc la fel. Prin urmare, nu este necesar să le tratăm mai pe larg”. Trebuie să remarcăm faptul ca Martin Luther a afirmat primul că ambele părți se află în consens la acest capitol. Afirmând că Biserica Romano-Catolică învață doctrina Sfintei Treimi, Martin Luther privește această Biserică ca fiind una creștină, chiar dacă acesta este condusă de către Antihrist. În timp ce atât romano-catolici cât și luterani au recunoscut importanța crezurilorecumenice, restul Articolelor de la Smalcald afirmă clar că există un dezacord în modul în care sunt interpretate aceste crezuri.