Cuvântul lui Dumnezeu învinge ispitele Diavolului, Matei 4:1-11

Data postării: 12.03.2019 06:41:06

Duminica Invocabit, prima Duminică din Post, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu am ajuns astăzi în prima Duminică a unui nou sezon al calendarului Bisericesc, sezonul Postului Mare. Acest sezon a început cu Miercurea Cenușii și se va întinde până la Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Cristos care anul acesta se va sărbători la 21 Aprilie. Sezonul Postului Mare este un sezon de contemplare interioară și de pocăință, de aceea, culoarea acestui sezon este, după cum vedeți, culoarea violet. Sezonul Postului Mare pentru Biserica noastră ține patruzeci și șase de zile. Diferența dintre durata acestui sezon și timpul de post cunoscut de patruzeci de zile este dată de prezenta a șase Duminici, zile despre care Biserica noastră învață că sunt zile de bucurie ci nu zile de post. Astfel, în acest sezon de post, Duminicile sunt acele zile în care credincioșii luterani nu postesc, deoarece Duminica este ziua învierii Domnului Isus Cristos, cel mai binecuvântat eveniment din viața noastră. Pentru Biserica noastră, postul nu înseamnă doar o abținere de la anumite tipuri de mâncare, așa cum se practică în cadrul altor culte, ci, așa cum am mai spus, accentul este pus în mod special pe o analiză personală profundă, o regretare a păcatului și o pocăință autentică. Prima Duminică din Postul Mare poarte denumirea de Duminica Invocabit, expresie care este regăsită în versetul 15 al Psalmului 91 acolo unde citim astfel: când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Textul pentru această predică se fundamentează este din Evanghelia Sfântului Apostol Matei 4:1-11

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini." Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră." "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău." Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: "Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie." "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti." Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Evanghelia din această primă Duminică a Sezonului de Post ne vorbește despre faptul că, la scurt timp după ce a fost Botezat, Domnul Isus Cristos a fost dus de către Duhul Sfânt în pustiu, unde a fost încontinuu ispitit de către diavol. Timp de patru zeci de zile, Domnul a postit, fără să mănânce absolut nimic. Evanghelia noastră ne prezintă în detaliu, trei dintre ispitele cu care diavolul l-a atacat pe Mântuitorul nostru la finalul celor 40 de zile de post. Această situație vizează inclusiv Biserica lui Cristos care, de-a lungul timpului, a fost mereu atacată de diavol, persecutată și ispitită pentru a se abate de la credința adevărată.

Pericopa din această duminică ne învață faptul că fiecare creștin, după botezul său, este înrolat pentru a lupta împotriva diavolului care îl va ataca ți va căuta să îl persecute în fiecare zi a vieții sale. Diavolul încearcă să ne desprindă de Dumnezeu îndepărtându-ne de credința adevărată, de Biserica lui Cristos, încearcă să ne atragă în ispite pentru a ne murdări de păcat și, dacă astfel de lucruri nu au un real succes, atacurile celui rău merg până acolo încât stârnește ură împotriva credincioșilor și persecuții, exact așa cum a procedat cu Domnul Isus Cristos. Acest aspect vizează absolut orice creștin ci nu doar pe unii dintre ei. Noi nu ne putem aștepta la altceva din partea diavolului. Dacă el nu l-a cruțat pe Fiul lui Dumnezeu ci l-a atacat cu atât de multă înverșunare, cu atât mai mult, sper că vă dați seama, ne va ataca pe noi, cei care suntem atât de slabi în credință și atât de nepregătiți. Din această pericopă putem trage învățăminte cu privire la cum trebuie să ne comportăm atunci când diavolul vine să ne atace și să învățăm de la Cristos cum să îl alungăm pe inamicul nostru. Acest atac al diavolului poate să fie respins de creștin numai prin credința în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Dacă vom lua asupra noastră acesta armură și o vom folosi în mod corect, vom fi apărați împotriva atacurilor venite de la diavol, dar dacă nu o vom face, dați-mi voie să vă spun o veste neplăcută, noi vom fi o pradă ușoară pentru inamicul nostru. Acesta este motivul pentru care fiecare creștin în parte ar trebui să acorde o atenție deosebită Cuvântului lui Dumnezeu, să îl audă predicat, să îl citească și să mediteze asupra lui. De asemenea, trebuie să ne amintim faptul că Domnul Isus Cristos însuși ne învață să ne rugăm astfel: Tatăl nostru care eşti în ceruri! [...] vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi [...] şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci (Matei 6,9-13).

În pericopa noastră citim faptul că Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul (Matei 4,1). Acest detaliu este în mod special înregistrat de către Sfântul Evanghelist Matei pentru a ne arăta faptul că Domnul Isus Cristos nu s-a dus în pustiu din proprie inițiativă și nici nu s-a dus acolo cu scopul de al confrunta pe diavol, așa cum, din păcate astăzi, mulți creștini procedează deși Dumnezeu nu ne dă vreo poruncă în acest sens. Așa ceva nu ar trebui făcut. Nici un om nu ar trebui să îl slujească pe Dumnezeu după propria lui părere. Oamenii trebuie să meargă îl slujire doar atunci când sunt convinși de faptul că Dumnezeu însuți vrea ca ei să facă acest lucru. Această confirmare poate să vină prin cuvânt sau, cel mai adesea, prin aceia pe care Dumnezeu i-a pus să aibă autoritate asupra noastră. Toți aceia care acționează în această direcție fără să aibă o chemare, ei nu doar că acționează fără acordul lui Dumnezeu dar o fac și împotriva lui Dumnezeu. Așa dar, faptul că Domnul Isus Cristos nu s-a dus în pustiu din proprie inițiativă ci a fost condus acolo de către Dumnezeu, trebuie să fie o lecție pe care să o ținem minte și să imităm acest lucru. Să nu acționăm niciodată pe baza sentimentelor, emoțiilor sau a impulsurilor noastre raționale ci să rămânem în ascultare de cuvântul și poruncile lui Dumnezeu

Pericopa noastră ne vorbește despre trei dintre ispitele la care Domnul Isus Cristos a fost supus după ce a postit. Prima ispită a sunat astfel: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini (Matei 4,3). Această ispită nu pare să fie, cel puțin la prima vedere, una foarte severă. Domnul Isus Cristos avea să facă minuni uimitoare. Cu doar cinci pâini și doi peștișori el avea să hrănească mii de oameni, El urma să aducă morții la viață, să redea vederea orbilor și să vindece felurite boli. Era clar că diavolul nu dorea să vadă cu ce puteri divine era înzestrat Fiul lui Dumnezeu întrupat. Cristos știa clar care este scopul inamicului său. Diavolul nu dorea să asiste la o minune a lui Cristos ci dorea să îl îndepărteze pe Mântuitorul de încrederea în mila lui Dumnezeu și să îl ispitească să creadă că Dumnezeu l-a părăsit. Tentativa diavolului era un non-sens deoarece, spune însuși Cristos, omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4). Cristos ne spune faptul că noi nu trebuie să facem din hrană principala noastră îngrijorare și astfel să neglijăm Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate, în zilele noastre, o astfel de ispită este foarte comună și una de succes. Din păcate, enorm de mulți creștini dau astăzi mul mai multă atenție prosperității acestei vieți, îngrijindu-se de propriile lor averi, decât să dea atenție Cuvântului lui Dumnezeu. Situația acesta îi face pe mulți creștini să se transforme în ipocriți, considerând că nu este nici o problemă dacă acordă cea mai mare parte a timpului lor lucrurilor care privesc cariera, plăcerile sau pasiunile lor și doar un scurt timp lui Dumnezeu. Astfel, această ispită devine cea mai comună pentru că, din păcate, enorm de mulți creștini trăiesc astăzi mai degrabă cu pâine decât cu Cuvântul lui Dumnezeu, nevoile trupulului acesta pieritor devenind mai importante decât sufletul și viața veșnică. Cristos însă ne spune clar: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată (Ioan 6,35). De aceea, pâinea noastră cea de toate zilele (Matei 6) trebuie să fie Cristos, lăsând toate celelalte lucruri ale acestei lumi în urmă. Orice avere, funcție, succes pe acest pământ sunt doar temporare pe când Isus Cristos este pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. (Ioan 6,50).

Ce-a de-a doua ispită cu care diavolul l-a atacat pe Cristos a fost următoarea: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. (Matei 4,6). Aceasta este o ispită severă. Prin această ispită, diavolul caută să ne facă mândrii de noi și de credința noastră. Diavolul spune, cu alte cuvinte astfel: dacă tot ți atât de mult la cuvântul lui Dumnezeu și spui că el este fundamentul existenței tale, hai să demonstrezi acest lucru. Uite, spune diavolul, Cuvântul promite că mereu te vei afla sub protecția lui Dumnezeu. Hai să vedem dacă te încrezi cu adevărat în promisiunea lui Dumnezeu! Prin această ispită, diavolul i-a cerut lui Cristos să facă ceva ce Dumnezeu nu i-a cerut niciodată să facă, cu alte cuvinte, ca Isus să reacționeze în baza emoțiilor ci nu a Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul îi răspunde ispititorului astfel: de asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău." (Matei 4,7). Dragii mei, a ne pute în mod conștient într-un pericol doar pentru al vedea pe Dumnezeu la lucru, este un păcat. De aceea, oricine se îndepărtează de la chemarea care i-a fost adresată și merge pe un drum propriu fără a avea o poruncă în acest sens, îl ispitește pe Dumnezeu indiferent de ceea ce face. Astăzi sunt foarte mulți creștini, cel mai adesea în rândul neo-protestanților, care cred că pot face misiune pur și simplu din propria lor inițiativă fără a avea o chemare și o trimitere în acest sens. Acești oameni împlinesc cuvântul lui Cristos care spune: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă (Matei 15,14). Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu ne promite faptul că îngerii lui Dumnezeu ne vor păzi de orice pericol doar în condiția în care noi vom acționa în baza Cuvântului lui Dumnezeu ci nu în baza pornirilor noastre interiore. Acționând după bunul nostru plac și conduși de dorințele noastre interne, noi nu îi dăm satisfacție lui Dumnezeu ci diavolului. Răspunsul lui Cristos este cel care ne face să nu ne aventurăm în astfel de situații care sunt foarte periculoase pentru noi.

Despre cea de-a treia ispită, Scriptura ne spune astfel: diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: "Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie (Matei 4,8-9). Este o ispită care îl conduce pe om la idolatrie prin tentația puterii. Această ispită are un succes imens la acei creștini care văd credința ca fiind rezultatul propriului lor efort de ascultare și a capacității lor intelectuale. Astăzi, mulți creștini trăiesc o pietate falsă fiind mereu atrași de puterea acestei lumi, de bogățiile ei, de faimă și de succes. Astăzi, numeroși predicatori creștini sunt mai degrabă un fel de staruri bisericești, asemenea marilor artiști ai acestei lumi. Ei strâng mii de oameni gata să le soarbă vorbele de pe buze exact așa cum marile vedete fac marile stadioane neîncăpătoare. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că adevăratul creștin este acela care stă în voia lui Dumnezeu ci nu acela care se fundamentează pe propriile lui ambiții.

Haideți să privim un pic la acest sezon al postului. Astăzi, o mulțime mare de creștini se abțin în post de la tot felul de alimente. Ei nu consuma carne, lapte, ouă și alte produse derivate din acestea. Cei care fac aceste lucruri consideră că în acest mod vor câștiga favoarea lui Dumnezeu sau că în felul acesta își vor dovedi credința față de Dumnezeu. Făcând aceste lucruri, cei mai mulți creștini cred că dovedesc pietate față de Dumnezeu înaintea celor din jur. Dar, dragii mei, o astfel de pietate este una falsă deoarece Dumnezeu nu poruncește niciunde în Sfânta Scriptură să facem un astfel de efort. Nu citim niciunde că în post omul trebuie să se abțină de la anumite alimente atunci când postește. Iată cum concluzionează Scriptura această atitudine foarte des întâlnită între creștini astăzi: când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească (Isaia 29,13). Aceste afirmații sunt perfect adevărate deoarece tipul acesta de pietate practicat de mulți creștini nu este fundamentat pe Cuvântul lui dumnezeu ci pe tradiția umană. Dragii mei, nu există pietate adevărată acolo unde nu există ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă lăsați păcăliți sub nici o formă, atunci când stabilim o regulă din ceva ce nu este poruncit de către Dumnezeu, de fapt noi ne împotrivim lui Dumnezeu. Este absurd să așteptăm ca Dumnezeu să ne răsplătească pentru lucruri pe care el nu ne-a cerut să le facem. Dumnezeu ne cere să ne manifestăm pietatea prin a fi supuși Cuvântului său, prin a asculta de părinți, prin a ne supune superiorilor noștii, prin a îl iubi pe aproapele nostru și al ajuta în nevoile lui. Iată ce spune Sfântul profet Isaia în acest sens: Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug, împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău (Isaia 58,5-7). Dragii mei frați în Cristos, Scriptura ne spune că oricine nu face voia lui Dumnezeu ci acționează în afara Cuvântului lui Dumnezeu comite idolatrie și aduce închinare diavolului. Acești oameni disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu prin faptul că înalță părerile lor mai presus de voia lui Dumnezeu. Ei au pretenția că sunt sfinți pentru că fac lucruri pioase dar în realitate ei împlinesc voința diavolului, oricât de corecți și de perseverenți sunt în ceea ce fac.

Diavolul promite și astăzi oamenilor împărăția acestei lumi dacă vor se vor închina într-un mod neporuncit de către Dumnezeu și, din păcate, mulți sunt aceia care cad în această teribilă ispită. Dar noi, creștinii credincioși, vom întâmpina ispitele diavolului cu același răspuns formulat de către Cristos: pleacă, Satano [...] căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Matei 4,10). Noi ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce ne spune Dumnezeu însuși în Cuvântul lui. Nimic nu ne va face să ne abatem de la această regulă pentru că adevărata pietate vine din ascultarea de ceea ce Dumnezeu ne spune ci nu din ascultarea de ceea ce lumea aceasta, rațiunea noastră, sentimentele și emoțiile noastre ne spun. Doar stând în Cuvântul lui Dumnezeu noi vom reuși să trăim adevărata pietate și să ne împotrivim ispitelor lui Satana.

Amin!