O apologie a Sfintei Cine

Data postării: 05.11.2014 15:29:05

Prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina (Sf.Euharistie) reprezinta un miracol. Trebuie sa acceptam inca de la inceput faptul ca noi nu il putem intelege si, in consecinta, nu il putem explica. Dar, deoarece aceasta invatatura este in mod clar revelata in Sfanta Scriptura, noi o acceptam prin credinta si o traim in viata noastra crestina.

Invatatura despre prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina se afla in opozitie cu invatatura despre simbolism si reprezentare, invatatura sustinuta de reformati si alte culte, in general, neo-protestante. Crestinii evanghelici lutherani cred in prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina.

Inca de la inceput doresc sa afirm cu tarie ca aceasta prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina nu este absolut deloc dependenta de credinta noastra. Credinta sau necredinta nu impacteaza prezenta reala. Nu credinta noastra face ca trupul si sangele Domnului Isus Cristos sa fie prezente in mod real in Sfanta Cina ci Insusi Dumnezeu este cel care face posibil acest lucru. Credinta noastra nu creaza prezenta reala a lui Cristos in Sfanta Cina ci doar o accepta, o considera ca fiind adevarata. Din acest motiv exista in Sfanta Scriptura un avertisment atat de dur la adresa acelora care se apropie de Sfanta Cina intr-un mod nechibzuit, deoarece trupul si sangele lui Cristos sunt prezente alaturi de paine si vin in Sfanta Cina in ciuda necredintei lor. In consecinta, afirmam ca nu credinta genereaza prezenta reala ci credinta primeste doar beneficiile acestei prezente reale a trupului si sangelui lui Cristos in Sfanta Cina, beneficii care constau in primul rand in iertarea pacatelor. Asadar, prezenta reala este un fapt concret fie ca noi credem acest lucru sau nu deoarece Dumnezeu este cel care face acest lucru posibil.

Aceasta invatatura despre prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina nu a fost formulata de Martin Luther, nu a fost formulata de romano-catolici ci aceasta invatatura merge pana la originile Bisericii Crestine, la Sfintii Parinti. In scrierile lor, Parintii Bisericii Primare vorbesc despre prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina. Ideile legate de simbolism au aparut tarziu in sanul crestinismului si pentru multe sute de ani au fost sustinute doar de o minoritate neinsemnata. Simbolismul a influentat crestinismul abia dupa aparitia Reformei Protestante, odata cu Reforma Radicala. Adeptii radicalismului au respins aceasta prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina doar pentru ca ea era sustinuta inclusiv de Biserica Romano-Catolica. Cu toata influenta “simbolismului”, cei mai multi crestini din ziua de astazi cred in prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina. Acestia fac parte din Bisericile Evanghelice Lutherane, Bisericile Romano-Catolice, Bisericile Ortodoxe Rasaritene si o parte din Biserica Angliei. Ca atere, daca insumam toate aceste denominatii concluzionam ca marea majoritate a crestinilor sustin aceasta invatatura a prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina. Acest lucru nu il spun ca si cand numarul de adepti ar conta ci pentru ca doresc sa arat nu doar faptul ca aceasta doctrina este clar exprimata in Sfanta Scriptura ci si faptul ca ea a fost inteleasa in acest fel de marea majoritate a crestinilor. Asadar, invatatura despr prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina nu este o “ciudatenie doctrinara” a Bisericilor Evanghelice Lutherane.

In randurile care urmeaza doresc sa tratez mai in detaliu aspecte legate de simbolism. Prin “simbolism” inteleg aceea doctrina practicata de adeptii Reformei Radicale conform careia prezenta trupului si a sangelui lui Cristos in Sfanta Cina este una simbolica ci nu reala.

Sa incepem cu un lucru evident si simplu. Isus Cristos spune urmatoarele cuvinte: „luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu” si mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu” (Matei 26:26-28). Afirmatiile sunt extrem de simple si usor de inteles. Ceea ce pare foarte difici este intelegerea conceptului care sta in spatele acestor cuvinte. Cuvintele sunt clare “acesta este trupul Meu”, “acesta este sangele Meu”, conceptul insa este greu de acceptat.

In primul rand trebuie sa analizam daca expresiile “acesta este trupul Meu” si “acesta este sangele Meu” vor sa spuna cu adevarat faptul ca Domnul Isus Cristos isi da realmente trupul si sangele in Sfanta Cina. Raspunsul Bisericilor Evanghelice Lutherane este DA! In Evanghelia Sfantului Luca citim astfel: “Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.” (Luca 22:19-20). Primul aspect pe care trebuie sa il remarcam este acela ca daca un om doreste sa sustina faptul ca aceste efirmatii sunt simbolice, el trebuie sa demonstreze acest lucru. Desigur ca au existat persoane care au cautat sa demonstreze faptul ca Mantuirorul a vorbit in mod simbolic, insa nu prea au reusit sa faca acest lucru. Este evident ca aceste cuvinte au doar doua feluri de intelegere, una concreta si una simbolica. Noi, evanghelicii lutherani consideram ca aceste cuvinte sunt unele concrete ci nu simbolice. Problema este ca exista persoane care s-au straduit atat de mult sa interpreteze cuvintele lui Isus Cristos ca fiind simbolice incat au incetat sa mai vada cuvantul „este” si l-au inlocuit cu cuvantul „reprezinta”. Dar, citind relatarea Sfintei Scripturi, este evident ca Mantuitorul nu a folosit expresia „reprezinta” ci cuvantul clar „este”. Atunci cand Domnul nostru vorbea in parabole, intotdeauna, El folosea expresia „...este ca”. In expresia simpla „este” nu se poate gasi nici un fel de element figurativ. Daca fac afirmatia „eu sunt un barbat”, este posibil ca cineva sa inteleaga „eu reprezint un barbat”? Nu, ci se intelege in mod concret faptul ca „eu sunt un barbat”. Acest lucru este valabil in toate limbile pamantului. Nu exista nici o limba in care sa afirmi „eu sunt un barbat” si cineva sa inteleaga, in mod natural, „eu reprezint un barbat” sau „eu simbolizez un barbat”. Despre mieii care se sacrificau zi de zi la templu, Sfanta Scriptura ne spune ca acestia simbolizau pe Isus Cristos, ei trimiteau in viitor la jertfa lui Isus Cristos. Insa despre Mantuitor, Sfantul Ioan Botezatorul afirma clar: „iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. Isus Cristos nu reprezinta „mielul lui Dumnezeu”, mieii din templu reprezentau, simbolizau „mielul lui Dumnezeu”, Isus Cristos este realmente „mielul lui Dumnezeu”. Isus Cristos afirma ferm: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. S-a varsat un sange simbolic pentru iertarea pacatelor noastre sau un sange real, concret? Legamantul cel nou s-a intemeiat pe un sange simbolic sau pe un sange real, concret? Pentru noi, astazi, nu exista nici un fel de legatura intre afirmatiile Domnului nostru Isus Cristos si vorbirea simbolica.

Exista doua pasaje care intaresc tot ceea ce am afirmat mai sus. Inainte de a le prezenta, lasati-ma sa va reamintesc ca la acest moment noi nu putem intelege pe deplin conceptul despre prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina. Acest lucru reprezinta un mister. Noi pur si simplu luam cuvintele Mantuitorului ca atare si il credem pe cuvant. Noi afirmam ca Isus Cristos spune adevarul atunci cand El afirma: „luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu” si mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu”.

Primul pasaj pe care doresc sa il analizam il gasim in Prima Epistola a Sfantului Apostol Pavel adresata credinciosolor din Corint. Acolo, Sfantul Apostol afirma urmatoarele: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos?” (1 Corinteni 10:16). Care credeti ca este raspunsul pe care Sfantul Apostol Pavel il asteapta? Intrebarea Sfantului Apostol Pavel arata in mod clar faptul ca toti aceia care participa la Sfanta Cine se impartasesc in mod faptic, fizic cu trupul si sangele Domnului nostru Isus Cristos.

Urmatorul pasaj luat in discutie ii apartine tot Sfantului Apostol Pavel si este adresat tot credinciosilor din Corint: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el”. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (1 Corinteni 11:23-29). Acest pasaj este luat dorect din Sfanta Scriptura. Sfantul Apostol Pavel afirma clar ca „oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului”. De ce sunt osanditi cei care mananca painea si beau vinul in chip nevrednic? Deoarece acesta contine cu adevarat trupul si sangele Domnului ci nu doar simbolizeaza trupul si sangele Domnului! O alta afirmatie ne atrage atentia. Aceasta este: „cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului”. Iata de ce acel om care se atinge de paine si de vin in chip nevrednic este osandit, deoarece el „nu deosebeşte trupul Domnului”.

Imi face mare placere sa prezint doctrina despre Sfanta Cina. Dar am si un mic motiv de intristare. Doctrina despre Sfanta Cina trebuia sa uneasca pe crestini dar, din pacate, modul in care aceasta doctrina a fost tratata de-alungul timpului, a transformat invatatura intr-o sursa de dezbinare dintr-un singur motiv. Motivul este acela ca lumea crestina are o intelegere diferita asupra mesajului esential a Sfintei Cine.

Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe Rasaritene sustin faptul ca painea si vinul din Sfanta Cina se transforma realmente, substantial si complet, in trupul si sangele Domnului Isus Cristos astfel incat nu mai exista paine si vin ci numai trupul si sangele Domnului. Bisericile Reformate si cele neo-protestante considera ca painea si vinul doar simbolizeaza trupul si sangele Domnului Cristos fara existe nici un fel de transformare. Spre diferenta de aceste doua pozitii, Biserica Evanghelica Lutherana sustine faptul ca in Sfanta Cina, trupul si sangele Domnului Cristos sunt prezente impreuna cu painea si vinul. Painea si vinul nu se transforma in trupul ci sangele Domnului Cristos ci acestea sunt continute in paine si vin. Explicat altfel, tot ceea ce am afirmat mai sus se poate traduce astfel: Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe Rasaritene sustin faptul ca atunci cand luam Sfanta Cina, noi mancam doar doua elemente, trupul si sangele Domnului, Bisericile Reformate si cele neo-protestante sustin ca atunci cand luam Sfanta Cina, noi mancam doar doua elemente, painea si vinul. Sunt si numeroase Biserici neo-protestante care considera ca Sfanta Cina nu trebuie sa contina vin ci must (suc de struguri nealcoolizat). Spre diferenta de Bisericile amintite mai sus, Bisericile Evanghelice Lutherane sustin ca atunci cand luam Sfanta Cina, noi mancam patru elemente, painea, vinul, trupul si sangele Domnului. Vedem, asadar, ca atat Bisericile Romano-Catolice, Bisericile Ortodoxe Rasaritene cat si cele Evanghelice Lutherane sustin prezenta reala a trupului si sangelui Domnului in Sfanta Cina. Diferenta consta in faptul ca Bisericile Evanghelice Lutherane nu cauta sa explice cum are loc aceasta prezenta in timp ce Bisericile Romano-Catolice si Bisericile Ortodoxe Rasaritene explica modul in care acest lucru are loc, prin transubstantiere. Bisericile Romano-Catolice si Bisericile Ortodoxe Rasaritene invata ca in momentul in care preotul rosteste cuvintele de consacrare, datorita harului primit prin ordinare, painea si vinul sunt transformate realmente in trupul si sangele lui Isus Cristos, astfel incat nu mai exista paine si vin ci exclusiv trupul si sangele Mantuitorului. In mod accidental insa, forma, aspectul exterior si gustul raman tot cele ale painii si ale vinului. Aceste explicatii isi au fundamentul in gandirea scolastica a Bisericii Romano-Catolice, gandire care incerca sa explice teologia folosindu-se de filozofia antica, in mod special de cea a lui Artistotel. Marele teolog Tomas d’Aquino s-a folosit de doua mari expresii pentru a explica misterul Sfintei Cine, este vorba despre „substanta” si „accident”. Despre „substanta” nu prea avem multe de completat. Substanta este esenta oricarui lucru. Expresia „accident” in filozofia aristoteliana nu se refera la lovirea a doua masini intre ele ci expresia „accident” face referire la „aparenta unui lucru”. Si noi folosim deseori conceptul de „aparenta”. Spunem ca nu trebuie sa judecam omul dupa haine. Haina este o „aparenta”, un „accident”. In aparenta, accidental, omul respectiv poate sa para plictisitor sau lipsit de anumite aptitudini, dar cunoscand-ul mai bine, omul respectiv poate sa fie foarte placut si extrem de bine pregatit. De ce asta? Pentru ca noi il judecam dupa „aparente”, iar acestea sunt niste „accidente”, nerefrectand realitatea. In concluzie, atat Bisericile Romano-Catolice cat si Bisericile Ortodoxe Rasaritene sustin ca prin cuvintele de consacrare, preotul are puterea de a transforma realmente painea si vinul in trupul si sangele Domnului Isus Cristos cu toate ca acestea continua sa pastreze aparenta painii si avinului, in mod accidental avand atat forma cat si gustul de paine si vin, cu toate ca in realitate ele sunt efectiv trupul si sangele Domnului.

Bisericile Evanghelice Lutherane nu au tolerat niciodata modul Bisericile Romano-Catolice si Bisericile Ortodoxe Rasaritene au explicat misterul Sfintei Cine. Desi sustin prezenta reala a trupui si a sangelui lui Isus Cristos in painea si vinul cu care ne impartasim la Sfanta Cina, Bisericile Evanghelice Lutherane se diferentiaza de Bisericile Romano-Catolice si Bisericile Ortodoxe Rasaritene prin faptul ca nu cauta sa explice misterul Sfintei Cine si resping explicatiile scolastice cu privire la transubstantiere. Bisericile Evanghelice Lutherane se afla intr-o pozitie foarte interesanta si speciala. Astfel, Bisericile Evanghelice Lutherane aproba afirmatia reformatilor si neo-protestantilor ca noi, la Sfanta Cina, mancam paine si vin dar, in acelasi timp, aproba si afirmatia romano-catolicilor si ortodoxilor conform carora, la Sfanta Cina, mancam trupul si sangele Domnului. In acelasi timp Bisericile Evanghelice Lutherane resping afirmatia conform careia, la Sfanta Cina, noi mancam numai paine si vin cat si afirmatia conforma careia, la Sfanta Cina, mancam numai trupul si sangele lui Cristos. In concluzie, Bisericile Evanghelice Lutherane afirma ca, la Sfanta Cina, mancam paine, vin, sangele si trupul Domnului in acelasi timp. In Sfanta Cina, trupul si sangele Domnului este impreuna cu paine si vinul, „in, cu si sub” paine si vin.

Eu stiu ca aceasta doctrina a prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina este greu de acceptat din punct de vedere intelectual. Dar, prin credinta, noi pornim de la ideea ca Domnul Isus Cristos nu minte si nici nu spune lucrurile doar pe jumatate. Nu Martin Luther, nu Biserica Evanghelica Lutherana, nu Biserica Romano-Catolica, nu Sfintii Parinti si nici macar Sfantul Apostol Pavel nu au dat nastere doctrinei despre prezenta reala. Am vazut ca insusi Domnul nostru Isus Cristos, in noaprea in care a fost vandut, a afirmat: „luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu” si mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu”. Deci, putem spune ca Isus Cristos este autorul acestei doctrine! Si cum deja am mai afirmat, Isus Cristos nu ne-ar spune o minciuna niciodata. Daca respingem doctrina prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina facem una dintre urmatoarele doua greseli. Fie admitem ca Isus Cristos nu s-a exprimat corect, El a folosit cuvinte nefericite, eronate pentru a enunta conceptul de „simbolizeaza” si din greseala a lasat de inteles doctrina prezentei reale, fie ne indoim de capacitatea lui Dumnezeu de a fi in paine si vin, bazandu-ne pe diverse explicatii ale ratiunii umane care ne spun ca acest lucru este imposibil. Cu alte cuvinte, in ambele situatii, daca ne impotrivim doctrinei prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina, practic admitem ca Isus Cristos minte. Noi credem cu tarie ca Dumnezeu este atotputernic si ca el poate sa faca si deja face lucruri care depasesc puterea noastra de intelegere. Faptul ca noi nu ne putem explica in mod rational un lucru, si sa nu uitam ca ratiunea umana este una pervertita de pacat, acest lucru nu inseamna ca Dumnezeu nu face respectivul lucru. Adversarii doctrinei prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina se bazeaza pe explicatia conform careia trupul uman nu poate sa fie prezent in doua locuri diferite si cum Isus Cristos a purtat si continua sa poarte natura umana in mod complet, El nu poate sa fie prezent in mai multe locuri simultan. Acestor oameni, noi, lutheranii, le reamintim ca Isus Cristos a purtat si poarta in mod complet inclusiv natura divina. Este Dumnezeu-om in mod complet. Ca atare, in natura divina, Isus Cristos poate sa fie prezent absolut oriunde la orice moment de timp. Dumnezeu poate sa fie oriunde in acelasi timp. Spunem ca Dumnezeu este omniprezent si atotputernic. Fiind Dumnezeu adevarat, Domnul Isus Cristos poate sa fie prezent, chiar si in trup oriunde doreste in acelasi timp. Atributele naturii divine existente in Isus Cristos se transmit si naturii umane. Numai in acest fel putem sa explicam anumite afirmatii ale Sfintei Scripturi. Isus Cristos nu este cramponat intr-un loc anume din cer ci El umple tot universul cu prezenta Sa, cu ata mai mult El poate sa fie prezent in fiecare loc, cu trupul si sangele sau, oriune crestinii se aduna sa ia Sfanta Cina.

Un articol de Sorin H. Trifa