"Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu" - A doua Duminica din Advent

Data postării: 10.12.2014 10:01:05

În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”.Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”. Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. [...] Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”. Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1:26-35, 38)

In Duminica care a trecut, crestinii evanghelici lutherani au sarbatorit cea de a doua Dumninica din Advent. Este o perioada minunata a anului chiar daca in orasul nostru atmosfera este una, mai degraba, sumbra decat plina de bucurie. Citeam in cursul acestei dimineti faptul ca in Bucuresti nu a mai fost o zi insorita de mai bine de mai bine de douazeci si cinci de zile. Este o situatie foarte rar intalnita in aceasta zona a tarii dar, aceasta atmosfera incarcata si sumbra poate avea un rol foarte important in pregatirea sufletelor noastre pentru marea sarbatoare a Nasterii Domnului nostru Isus Cristos. Inimile noastre vor fi luminate de catre Duhul lui Dumnezeu si il vom glorifica pe Mantuitorul nostru pentru intruparea sa spre mantuirea sufletelor noastre.

Evenimentul intalnirii Sfintei Fecioare Maria cu ingerul Domnului, Arhanghelul Gabrie, este unul deosebit de important din punct de vedere teologic pentru fiecare dintre noi. Desi paragraful este unul destul de scurt si, nu de putine ori, ignorat de catre predicatori, totusi, relatarea Sfantului Evanghelist Luca este incarcata de invatatura de foarte mare valoare. In primul rand, acesta importanta decurge din faptul ca doctorul Luca este singurul care relateaza aceasta intalnire si din acest motiv, textul prezentat reprezinta singura resursa pentru a argumenta aspecte importante ale cristologiei lutherane.

Prezenta ingerului Gabriel in contact cu oamenii nu este o noutate. In cadrul Vechiului Testament gasim relatata intalnirea dintre Arhanghelul Gabriel si Sfantul Prooroc Daniel. Cu aceasta ocazie, ingerul Gabriel a purtat mesajul lui Dumenzeu cu privire la evenimentele istorice care urmau sa se intample, inclusiv venirea Imparatiei lui Dumnezeu (Daniel 8:16 și 9:21). In traditia ebraica se spune ca Arhanghelul Gabriel este acela care ar fi adus pedeapsa peste cetatile Sodoma si Gomora, acest lucru insa nu este confirmat sub nici o forma in Sfanta Scriptura. In perioada noutestamentara, Arhanghelul Gabriel apare de doua ori in relatie cu oamenii. Prima relatare este intalnirea cu Zaharia (Luca 1:19) caruia ii vesteste miracolul nasterii fiului sau, Sfantul Ioan Botezatorul. Sfanta Scriptura relateaza astfel aceasta intalnire: „Un înger al Domnului îi apăru atunci, stând la dreapta altarului tămâierii. La vederea lui, Zaharia se cutremură și-l cuprinse frica. Dar îngerul îi zise: «Nu-ți fie teamă, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată. Elisabeta, soția ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele de Ioan. Tu vei tresălta de veselie, și de nașterea lui se va bucura multă lume, căci va fi mare înaintea Domnului...Încă din sânul maicii sale va fi umplut de Duhul sfânt, și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va readuce la Domnul Dumnezeul lor...» Zaharia îi zise îngerului: «După ce voi cunoaște acest lucru? Căci eu sunt bătrân și soția mea, de asemenea, este înaintată în vârstă». Îngerul îi răspunse: «Eu sunt Gabriel, care stau în fața lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. Iată, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care acestea se vor împlini»" (Luca 1:10-20). Cea de a doua intalnirea este cea cu Sfanta Fecioara Maria, intalnire pe care o vom analiza mai in amanunt.

Sfanta Scriptura ne relateaza faptul ca Arhanghelul Gabriel a venit la o tanara din Galileea pe numele Maria. Despre aceasta tanara ni se spune ca era fecioara si ca era deja logodita. Prin gura Sfantului Prooroc Isaia, Dumnezeu vestise intruparea Fiului Sau dintr-o fecioara. Astfel, in Cartea Sfantului Prooroc Isaia citim „Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14). Referitor la acest verset exista numeroase voci care sustin ca traducerea este eronata si ca in loc de fecioara trebuia folosit termenul tanara. Noi nu negam acest argumet, ba mai mult decat atat, ne asumam faptul ca in traditia ebraica, intotdeaua, o femeie tanara era o fecioara. Deci, conform intelegerii acestui text, tanara Maria din Nazaret, trebuia sa fi fost fecioara. Desi era logodita conform traditiei ebraice, ea era virgina. In intarirea acestui concept vine si raspusul dat de tanara Maria imediat dupa ce afla vestea ca va purta in pantec pe Fiul lui Dumnezeu: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”. Maria insasi era contrariata cu privire la cuvintele Arhanghelului Gabriel cu privire la sarcina ei deoarece ea nu avusese inca nici un fel de relatii cu vreun barbat, cu alte cuvinte era fecioara. Raspunsul dat de ingerul Domnului este extrem de important pentru noi: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”. Raspunsul este deosebit de important deoarece acesta, corelat cu argumentul Sfintei Fecioare Maria, reprezinta unul dintre fundamentele doctrinei despre Cristos.

Din Fecioara Maria, Domnul Isus Cristos s-a intrupat, devenind om. Dar, prin aceasta nastere neobisnuita, spunem aceasta deoarece Sfanta Fecioara nu cunoscuse vreun barbat in vederea zamislirii acestui prunc, putem sa sustinem faptul ca Mantuitorul s-a nascut ferit atat de pacatul originar cat si de efectele acestuia. Doctrina despre concepția supranaturală afirma faptul ca Domnul Isus Cristos nu a fost fiul lui Iosif și al Mariei ci El a fost conceput de către Duhul Sfânt în pântecele Sfintei Fecioarei (Matei 1:18 si Luca 1:35). Cauza eficienta care a dus la conceperea Fiului Omului in Sfanta Fecioara Maria a fost, conform textului din Sfanta Scriptura, Duhul Sfânt. Ingerul Gabriel ii spune tinerei Maria: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” . In cazul în care sunt ridicate obiecții care sa afirme ca modul miraculos in care a fost conceput Isus Cristos incalca "legile imuabile ale naturii", Sfanta Scriptura ne furnizează unrăspuns adecvat, afirmand prin cuvintele Arhanghelului Gabriel faptul ca concepția supranaturală a lui Isus Cristos a fost o minune a omnipotenței și a harului lui Dumnezeu, pe care noi ar trebui să o acceptam cu recunoștință.

Lipsa de pacat a Mantuitorului Isus Cristos reiese clar din aceste texte care argumenteaza nasterea Sa din Sfanta Fecioara Maria. Ca urmare a concepției sale supranaturale, Isus Cristos nu a fost afectat de păcatul original și nici de păcatul personal actual, fiind ferit atat de corupția ereditara cat și de vina ereditara care sunt atribuite tuturor oamenilor născuți in păcat Acest adevăr derivadin toate pasajele care descriu lipsa absolută de păcat a lui Isus Cristos (Evr.7:26-27; 1Ioan 3:5), precum și din aceoe pasaje in care se afirmă că El a devenit om, nu după rânduiala naturii ci prinDuhul Sfânt.

Doctrina nasterii din Fecioara a Mantuitorului nostru are o insemnatate deosebita pentru crestinism. Consecințele faptului ca Isus Cristos s-a nascut din Fecioara de la Duhul Sfant si astfel a fost lipsit de păcat sunt multiple. Nemurirea lui Isus Cristos este una dintre consecinte. Conform Sfintei Scripturii moartea este plata păcatului. Cum Isus Cristos nu avea nici un pacat, rezulta ca el era nemuritor. Mergand mai departe, putem sa afirmam faptul ca Isus Cristos a murit din propria Sa voință și putere in calitate de Mântuitor al oamenilor. Moartea Celui fără de păcat, care El Însuși a fost nemuritor, a fost cu adevarat răscumpăratoare (Matei 20:28; 1Tim 2:6) si prin intermediul ei s-a facut ispasire pentru omenire păcătoasă. Daca doctrina despre nasterea din Fecioara nu ar fi una corecta, atunci nici consecintele care decurg din aceasta nu ar fi corecte. Ar rezulta, total eretic dar totusi firesc, faptul ca Domnul Isus Cristos a purtat vina revoltei primilor oameni in Eden si a fost vinovat inclusiv de propriile pacate deoarece omul nascut pacatos nu poate sa nu pacatuiasca dupa cum corect a argumentat Sfantul Augustin de Hippo atunci cand a spus ca „noi nu devenim pacatosi atunci cand pacatuim ci pacatuim deoarece suntem pacatosi”. Ca atare, moartea pe cruce ar fi fost exclusiv consecinta propriilor pacate si nu ar fi putut avea nici un fel de rol salvator pentru omenire. In mila lui Dumnezeu, doctrina nasterii din fecioara este insa una fundamentala crestinismului. Crestinii lutherani afirma ca Domnul Isus Cristos s-a nascut din Sfanta Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfant exact asa cum afirma Crezul Apostolic: „[Cred] în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara”. Ca atare, avem toate argumentele sa credem ca Fiul lui Dumnezeu a purtat pe cruce pacatele noastre si a murit pentru mantuirea noastra ci nu pentru propriile lui pacate.

Un alt aspect despre care imi doresc sa vorbesc cu aceasta ocazie o priveste pe Sfanta Fecioara. Doctrina despre Sfanta Fecioara reprezinta o alta controversa a crestinismului. Daca in Bisericile Romano-Catolice si cele Ortodoxe, Sfanta Maria ocupa un loc de mare cinste fiind adorata asemenea Fiului Sau, in Bisericile asa numite neo-protestante, Sfanta Fecioara este aproape uitata si nu de putine ori chiar si numele ei este arareori amintit. Bisericile Evanghelice Lutherane se afla undeva la mijloc intre cele doua extreme si noi afirmam ca ocupa o pozitie corecta cu privire la Sfanta Fecioara Maria.

In Bisericile Romano-Catolice si cele Ortodoxe, spuneam ca Sfanta Fecioara ocupa un rol aproape egal cu cel al lui Cristos, Maria facand obiectul a numeroase rugaciuni, unor posturi si a unor sarbatori importante. Oamenii se inchina Maicii Domnului exact in acelasi mod in care i se inchina lui Isus Cristos. Ba mai mult, convinsi fiind ca utilitatea Mariei in Dumnezeire este de netagaduit, nu de putine ori, Sfanta Fecioara primeste mai multa inchinare si adorare decat Fiul lui Dumnezeu, multi dintre credinciosi asteptand izbavirea de la aceasta. Nu de putine ori, Sfanta Fecioara Maria a fost declarata comantuitoare ipreuna cu Fiul sau, iar in unele ocazii, unii teologi romano-catolici si ortodoxi au considerat-o pe Fecioara ca fiind membra a Sfintei Treimi. Astfel, pentru a fi fara pacat, asemenea Fiului ei, Biserica Romano-Catolica a declarat-o pe Maria ca fiind fara pacat si ca avand si ea, la randul ei, o conceptie imaculata. Astfel, in teologia romano-catolica, Sfanta Fecioara Maria nu a fost afectata de păcatul original și nici de păcatul personal actual, fiind ferita atat de corupția ereditara cat și de vina ereditara care sunt atribuite tuturor oamenilor născuți in păcat. La polul opus privitor la doctrina despre Sfanta Fecioara se afla Bisericile neo-protestante sau Bisericile Independente, asa cum am observat ca le place sa se numeasca. Acestea trateaza, nu de putine ori, cu dispret doctrina despre Sfanta Feciora reducand-o pe aceasta la o simpla si neinsemnata femeie.

Despre Sfanta Fecioara Maria, Sfanta Scriptura ne vorbeste in putine ocazii insa face acest lucru destul de frumos. Asa cum am mai afirmat, Maria trebuie sa fi fost foarte tanara la momentul in care Duhul Sfant a umbrit-o si, astfel, a ramas insarcinata in ciuda faptului ca era fecioara. Astfel, din Sfanta Fecioara Maria, Domnul Isus Cristos si-a luat natura umana, dar vorbim despre o natura umana care nu era patata nici de pacatul originar si nici de coruptia generata de acesta. Daca Maria a mai nascut si alti copii in afara lui Isus Cristos sau acei frati si surori amintiti in Noul Testament, sunt copiii lui Iosif proveniti dintr-o casatorie anterioara sau sunt veri ai lui Isus Cristos (Vezi Matei 12:46, Luca 8:19, şi Marcu 3:31, Matei 13:55 si 56, Ioan 7:1-10, Fapte 1:14) nu conteaza foarte mult pentru noi. Martin Luther afirma, si impreuna cu el si multe dintre Bisericile Evanghelice Lutherane, faptul ca Sfanta Fecioara Maria a ramas fecioara pentru toata viata ne mai nascand nici un copil dupa Isus Cristos. Dar, repet, est lucru nu are o impotanta speciala pentru noi. Pentru Biserica Evanghelica Lutherana cel mai important lucru este ca Sfanta Fecioara Maria era fecioara la momentul in care l-a nascut pe Isus Cristos.

Cu toate ca Arhanghelul Gabriel i se adreseaza Sfintei Fecioare spunand „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”, acest lucru nu este vazut de catre Bisericile Evanghelice Lutherane ca fiind un argument pentru adorarea Mariei. Ba mai mult, evanghelicii lutherani afirma ca Sfanta Fecioara a avut nevoie de mantuire in Isus Cristos si chiar s-a bucurat de acest lucru. Iata cat de minunat vorbeste Sfanta Fecioara despre Mantuitorul ei: „Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt” (Luca 1:46-49). Sfanta Fecioara preamareste pe Dumnul, Mantuitorul ei. Acest lucru este evindent iar harul facut Sfintei Fecioare, acela de al purta in pantec pe Fiul lui Dumnezeu si de a fi numita fericita nu are la baza meritele omenesti ale tinerei ci are la baza voia suverana a lui Dumnezeu care a ales-o pe tanara din Nazareth pentru aceasta sarcina sfanta. Numele Domnului este sfant iar prin harul Lui, toti cei atinsi de Dumnezeu devin sfinti nu prin propria lor putere ci prin vointa lui Cristos.

Ca o concluzie, Bisericile Evanghelice Lutherane nu i se inchina Sfintei Fecioare asa cum Bisericile Romano-Catolice si cele Ortodoxe o fac, dar, nici nu o ignora asa cum fac Bisericile asa-numite neoprotestante. Bisericile Evanghelice Lutherane o trateaza pe Sfanta Fecioara cu deosebit respect deoarece aceasta a ocupa un loc extrem de important in istoria mantuirii noastre. Ea l-a purtant in pantec pe Fiul lui Dumnezeu, l-a nascut si l-a crescut. Sfanta Fecioara a suferit pentru Cristos exact asa cum o mama devotata sufera pentru copilul sau iubit. Sfanta Fecioara a trait prin credinta o viata placuta inaintea lui Dumnezeu, a crezul in Fiul lui Dumenzeu si a beneficiat de toate roadele pe care le aduce credinta. Arhanghelul Gabriel spune „binecuvântată eşti tu între femei!” iar insasi Maria, inspurata de Duhul Sfant spune „toate neamurile îmi vor zice fericită”. Si asa stau lucrurile. Sfintii Apostoli si tot poporul Israel au avut parte de prezenta lui Isus Cristos pentru trei ani de zile. In aceasta perioada Domnul a interanctionat cu ei, le-a vorbit si le-a adus numeroase binecuvantari. Sfanta Fecioara a avut parte de un privilegiu extrem de izolat. Ea l-a avut pe Fiul lui Dumnezeu alaturi mai bine de trei zeci de ani. In tot acest timp s-a bucurat de mangaierea adusa de Mantuitorul nostru. Este o fericire rara si o binecuvantare imensa cea de care a beneficiat Sfanta Fecioara.

Fie ca bunul Dumnezeu sa ne pregateasca inimile pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Sa avem puterea, prin credinta, sa participam si noi la acest minunat si unic eveniment. Sa fim acolo alaturi de Pruncul Isus, de Sfanta Fecioara, de Iosif si de pastori in bucuria inchinarii inaintea Mantuitorului nostru scump.

Un articol de Sorin H. Trifa