Rugaciunea "Tatal nostru" - partea a V-a

Data postării: 14.07.2014 12:50:01

„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei”

PAINEA NOSTRA CEA DE TOATE ZILELE, DA-NE-O NOUA ASTAZI

In harul atotputernicului Dumnezeu, continuam astazi sa discutam despre rugaciunea “Tatal nostru” si despre importanta acesteia in viata de credinta a unui crestin autentic. Ne aducem aminte despre faptul ca Mantuitorul nostru a avansat acest model de rugaciune in doua ocazii. Prima a avut loc la finalul “Predicii de pe munte”, relatarea fiind regasita in paginile Sfintei Scripturi in Matei capitolul 6, iar cu alta ocazie, unul dintre ucenici, preocupat fiind de nevoia de a intelege cum trebuie sa se roage lui Dumnezeu l-a rugat pe Mantuitor sa ii invete cum sa o faca. Gasim aceasta relatare la inceputul capitolului 11 din Evanghelia doctorului Luca. In studiul nostru, noi am utilizat textul din Matei 6:9-13 care spune astfel: “Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”.

In mila lui Dumnezeu, am parcurs deja primele patru sectiuni ale acestei rugaciuni, si am discutat despre semnificatia expesiilor: “Tatăl nostru care eşti în ceruri!”, “Sfinţească-se Numele Tău”, “vie împărăţia Ta” si “faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant”. Am concluzionat in dreptul fiecarei sectiuni faptul ca esenta acestei rugaciuni este glorificarea lui Dumnezeu, Creatorul si Mantuitorul nostru prin insumarea unor actiuni de slavire a Tatalui nostru ceresc dar si printr-o recunoastere evidenta a dependentei noastre de Acesta. Despre acele aspecte prin intermediul carora ne recunoastem dependenta totala fata de Dumnezeu, vom discuta incepand cu aceasta ocazie. In urmatoarele minute, vom analiza ceea ce inseamana pentru noi expresia “painea noastra cea de totate zilele da-ne-o noua astazi”.

Daca portiunea in care credinciosul se roaga “Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” reprezinta o glorificare a lui Dumnezeu, pasajul “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” reprezinta o expresie a dependentei noastre fata de voia providentiala a lui Dumnezeu.

În conformitate cu Martin Luther, providența divină a început atunci când Dumnezeu a creat lumea cu tot ce este necesar pentru viața umană, incluzând atât lucrurile fizice cat și legilenaturale. Imediat dupa creatie, Dumnezeu nu a abandonat lumea ci El continua sa fie activ in aceasta nu printr-un act de recreere continua, asa cum in mod eronat au inteles unii teologi romano-catolici, ci prin faptul ca El sustine si guverneaza acest univers in cele mai mici aspecte, de la cea mai neinsemnata fiinta, cum ar fi o mica pasare care cade pe pamant prin voia lui Dumnezeu, pana la lucrurile cu impact global, cum ar fi rasaritul soarelui, succederea anotimpurilor si altele. Aceasta este providenta generala despre care Scriptura afirma urmatoarele: „El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. Exista insa si o providenta speciala a lui Dumnezeu indreptata exclusiv in directia celor care ii sunt credinciosi, o providenta prin care Dumnezeu se ingrijeste de toate aspectele necesare pastrarii noastre in vederea mantuirii. Biblia vorbeste detaliat despre acest aspect deoarece, in fond, aproape in fiecare pagina citim despre modul in care Dumnezeu lucreaza pentru mantuirea poporului sau.

Pentru inceput doresc sa ne folosim de cateva minute cu scopul de a intelege ceea ce inseamna pentru noi expresia “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” si motivul pentru care Mantuitorul a dorit ca noi sa ne rugam acest lucru.

Mantuitorul nu ne-a dat acest exemplu de rugaciune doar cu scopul ca noi sa ne rugam pentru “paine”, ci El se refera in mod evident la dependenta pe care crestinul trebuie sa o aiba fata de providenta lui Dumnezeu, providenta prin care creatorul, asa cum am spus deja, sustine viata noastra in fiecare clipa ocupandu-se de nevoile noastre fundamentale. In aceasta privinta, lucrurile nu au suferit schimbari fata de timpul in care Mantuitorul nostru a trait printre noi ca om. Painea a reprezentat atunci si reprezinta si acum, in ciuda unei dezvoltari fara precedent a umanitatii, esenta directa a dietei celor mai multi oameni. Painea a fost de-a lungul istoriei, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, elementul de baza al hranei omului, iar marturiile Sfintelor Scripturi ne arata modul in care Dumnezeu a oferit, in mod miraculos, painea “cea de toate zilele” poporului sau. Ne aducem aminte cum in cei patru zeci de ani de ratacire prin pustiu, Dumnezeu, in mod miraculor, a asigurat zi de zi accesul la paine pentru poporul Israel. Mana cazuta in fiecare dimineata din cer reprezinta grija providentiala a Creatorului fata de poporul Sau. La porunca lui Dumenzeu, in chivotul legamantului a fost pusa o masura de mana pentru ca aceasta sa slujeasca de marturile vesnica pentru poporul lui Israel cu privire la grija pe care Dumnezeu a avut-o fata de copiii sai.

In Noul Testament vedem cum Isus Cristos se ingrijeste de hrana necesara pentru cele cateva mii de persoane carora le propavaduia Evanghelia harului lui Dumnezeu. La primul astfel de eveniment, relatat in Noul Testament, Mantuitorul a hranit cinci mii de oameni, iar in a doua ocazie, El s-a ingrijit in mod miraculos de hrana a patru mii de persoane care il insoteau.

Providenta lui Dumnezeu a fost o temă frecventă în învăţătura lui Isus. Vă aduceţi aminte că într-o anume situaţie Cristos a spus: "Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine!" Apoi a spus: "Priviţi la crinii de pe câmp! Ei nici nu torc, nici nu ţes şi totuşi nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei." Şi în acelaşi context, Isus oferă o ilustraţie, folosind analogia dintre un tată pământesc şi Tatăl nostru cel ceresc, spunând: "Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau dacă îi cere un peşte, să-i dea un şarpe?". Cu cât mai mult face Dumnezeu, care oferă daruri perfecte, din toată inima, daruri care vin în întâmpinarea acelor nevoi zilnice pe care noi, copiii lui, le avem si pe care trebuie să le aducem în fiecare zi înaintea Lui? Accentul pus pe “pâinea cea de toate zilele” este menit, în parte, să ne aducă aminte de dependenţa noastră constantă faţă de ceea ce Dumnezeu ne oferă pentru a ne susţine vieţile.

În vremea noastră nu avem tendinţa să trăim, nu de pe o zi pe alta sau cu strictul necesar, asa cum se petrece, cu cei mai multi oameni in vremea Domnului Isus Cristos. Astazi, noua ne place să depozităm mâncarea. Avem frigidere, congelatoare şi alte asemenea lucruri în care depozităm alimentele pentru o lungă perioadă de timp. Nu avem obiceiul să întâmpinăm fiecare nouă zi cu dorinţa proaspătă de a obţine lucrurile de care avem nevoie. Sunt foarte multi oameni care au pierdut din vedere necesitatea de a se ruga lui Dumnezeu pentru nevoile lor. Cei mai multi oameni au pierdut din vedere grija providentiala pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. Cei mai mult au invatat faptul ca toate lucrurile depind exclusiv de efortul propriu. Suntem, aproape fiecare dintre noi, invatati inca din copilarie sa facem tot ce putem pentru a atinge un standard de viata cat mai inalt. Omul munceste si rezultatul acestui efort se regaseste in bunastarea lui. Acest lucru nu este nicidecum ceva rau, nimeni sa nu ma inteleaga gresit. Dar cati dintre oameni isi mai aduc aminte, in prosperitatea lor, faptul ca toate aceste lucruri sunt, in realitatea, rezultatul providentei lui Dumnezeu. Job-urile noastre, casele, resursele de care dispunem, pe toate acestea le avem pentru ca Dumnezeu ni le-a dat in harul lui. Din acest motiv, noi nu trebuie sa uitam ca, indiferent de cat de plin ne este frigiderul cu hrana sau portofelele cu bani, toate acestea sunt rezultatul milei lui Dumnezeu fata de noi.

La sfârşitul războiului din Coreea, una dintre consecinţele acestui conflict a fost aceea că un mare număr de copii au rămas fără orfani, parintii lor fiind ucişi în război. Multe agenţii umanitare au venit atunci în Coreea în încercarea de a rezolva problema foametei care exista între acesti copii. S-a constata cu aceasta ocazie ca una dintre cele mai mari probleme pe care le aveau cu copiii din orfelinate, chiar şi atunci când aceştia aveau asigurate trei mese pe zi, era aceea că nu se puteau odihni, fiind cuprinşi de nelinişte in fiecare noapte şi astfel aveau un somn foarte agitat si neodihnitor. Discutând cu copiii, specialistii, au descoperit faptul că marea nelinişte de care erau cuprinşi aceştia era cauzată de faptul că nu erau siguri dacă vor avea mâncare şi pentru ziua de mâine, deoarece ei se obişnuiseră să caute prin canale după o bucată de pâine cu care să poată supravieţui. Tragand aceste concluzii, specialistii au procedat în felul următor: atunci când copiii erau puşi în paturile lor, li se puneau în mâna fiecăruia câte o felie de pâine. Faceau acest lucru nu pentru a fi mâncată înainte de culcare, ci pentru ca cei mici să o poată ţine în mână atunci când mergeau la culcare. Aceasta era, în sensul cel mai propriu, o măsură de siguranţă pentru ei, dandu-le incredere că în faptul ca a doua zi vor avea hrana care să-i ajute să supravieţuiască. Acelasi efect, intr-o oarecare masura, il are pentru noi si faptul ca ne rugam ca Dumnezeu sa se ingrijeasca de nevoile noastre zilnice. Avem astfel nadejdea ca si maine vom avea de munca, ca si maine ne vom castiga banii necesari vietii de zi cu zi a familiei noastre.

Nu ne rugam neaparat ca aceasta paine sa ne vina “degeaba” asa cum multi dintre necredinciosi trateaza acest pasaj din rugaciunea “Tatal nostru”. Noi stim ca Dumnezeu ne asigura “painea cea de toate zilele” prin faptul ca ne conduce sa o obtinem prin munca noastra, prin efort. Sfantul Apostol Pavel le scrie in a doua scrisoare adresata crestinilor din Tesalonic ca: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”. In consecinta, noi nu ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea hrana in timp ce noi urmeaza sa lenevim, ci, atunci cand ne rugam “painea cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” recunoastem faptul ca toate ocaziile prin intermediul carora ne castigam painea vin din mila lui Dumnezeu. Noi suntem pacatosi si fara mila lui Dumnezeu ar urma sa traim groaza maniei sfinte a Creatorului ofensat de faradelegea noastra. Faptul ca Dumnezeu ne da aceste ocazii sa ne castigam acele elemente care ne intretin viata, reprezinta o dovada a harului Sau minunat.

Pe de alta parte, rugandu-ne rugam “painea cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”, noi lasam nevoile noastre in mana lui Dumnezeu. Recunoastem faptul ca intelpciunea lui Dumnezeu este una infinita si noi suntem, in schimb, limitati. Formuland aceasta cerere la adresa lui Dumnezeu, noi ne incredem in faptul ca El stie mai bine de ceea ce noi avem nevoie si dorim ca aceste lucruri sa fie acoperite de providenta lui. Cat de simplu formuleaza nevoile cotidiene aceasta rugaciune. Nevoile zilnice ale vietii noastre sunt cuprinse intr-un singur cuvant: “painea”. Prin faptul ca ne sumarizam nevoile in acest fel, aratam o incredere totala in faptul ca Dumnezeu stie mai bine de ceea ce avem nevoie. Suntem convinsi de faptul ca Isus a rostit adevarul atunci cand a spus: “căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi”.

Domnul Cristos ne arata cat de important este pentru copiii lui Dumnezeu sa se lasa condusi de mana Providentiala a Tatalui din Ceruri. De ce ne-a invatat Isus sa ne rugam “painea cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”? Pentru ca El dorea ca noi sa ne concentram pe alt ceva decat hrana noastra. Iata ce ne invata Mantuitorul: “De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”. Domnul nostru considera faptul ca pentru fiecare dintre noi, inchinarea si umblarea in voia lui Dumnezeu trebuie sa fie telul suprem. Domnul ne invata spunand: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Cristos este fratele noastru, El a trait ca om printre noi si cunoaste faptul ca nevoile noastre de zi cu zi ne impovareaza pana acolo incat sa ne faca sa uitam sa ii aducem slava lui Dumnezeu. Dar prin faptul ca ne rugam „painea cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” suntem invatati sa lasam aceste griji in mana iubitoare a Tatalui nostru ceresc. Iata cum ne intareste Cristos: “Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? [...]Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?”. Lasand nevoile noastre in mana lui Dumnezeu, noi ne manifestam credinta in faptul ca Dumnezeu este implicat activ, providential, in existenta noastra. El nu este un Dumnezeu distant, care, atunci cand noi il sacaim cu rugaciunile noastre, isi mai aduce aminte ca existam. Dumnezeu este mereu prezent in viata fiecaruia dintre copiii lui acoperindu-le nevoile zilnice in conformitate cu ceea ce El stie mai bine ca este necesar. Implinirea acestor nevoie poate sa fie diferita fata de modul in care noi le dorim, dar, trebuie sa admitem un lucru foarte important. In rugaciunea „Tatal nostru” inainte ca noi sa ne rugam „painea cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” noi spunem, ne amintim cu totii, desigur, “faca-se voia Ta”. Asteptam painea noastra din mana lui Dumnezeu in conformitate cu voia sa suverana fata de noi copiii lui, prin credinta si intr-o stare de multumire fata de tot ceea ce primim, fie ca aceste lucruri corespund sau nu cu ceea ce noi ne dorim.

Acum, scepticii pot sa vina si sa comenteze aceste afirmatii acuzand faptul ca unii credinciosi au o viata destul de linistita, reusind sa isi acopere nevoile zilnice iar altii au o viata foarte dificila, subzistand de la o zi la alta, uneori culcandu-se flamanzi ei si copiii lor. Sunt oameni pentru care “painea cea de toate zile” duce la obezitate, pentru ca este mult mai multa hrana decat este nevoie, asta in timp ce alti oameni cer infometati lui Dumnezeu sa le asigure hrana. Acest lucru eu nu il neg. Dar vreau sa va mai indrept atentia asupra unui aspect interesant al acestui pasaj. Noi ne rugam spunand „painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”. Nu ne rugam niciodata spunand „painea mea cea de toate zilele da-mi-o mie astazi”. Atunci cand rostesc rugaciunea “Tatal nostru” indiferent de momentul din la care fac acest lucru, copiii lui Dumnezeu se roaga ca un tot unitar. Rugaciunea “Tatal nostru” nu este o rugaciune individuala a crestinului ci este rugaciune intregului trup al lui Cristos, este rugaciunea Bisericii. Astfel, cand spunem „painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” noi ne rugam nu doar pentru noi, individual, ci ne rugam pentru fratii nostrii in Cristos. Ne rugam lui Dumnezeu ca Acesta sa se ingrijeasca de nevoile noastre, ale tuturora. Adevaratul credincios stie ca in providenta lui, Dumnezeu se foloseste de diferite situatii pentru a se ingriji de copiii sai. Surplusul acelora care dispun de el nu trebuie folosit pentru a ne dubla greutatea corporala, ci trebuie folosit ca un raspuns la rugaciunea celor flamanzi. Noi trebuie sa stim ca avem mai mult decat ne trebuie exclusiv datorita harului lui Dumnezeu si acest mai mult, trebuie sa il folosim pentru a alina lipsurile fratilor nostrii in Cristos.

In Micul Catehism, Martin Luther afirma cu privire la acest pasaj din rugaciunea “Tatal nostru” urmatoarele lucruri: “Într-adevăr, Dumnezeu dă painea cea de toate zilele fără rugăciunea noastră, chiar și la toti cei răi; dar noi ne rugăm în această cerere ca El să ne facă să ne dăm seama de acest lucru și, să primim pâinea noastră cea de toate zilele cu dare de multumire. Tot ceea ce ține de întreținerea și nevoile trupului, cum ar fi mâncare, bautura, îmbrăcăminte, încălțăminte, casă, cămin, ogor, vite, bani, bunuri, un soț evlavios sau o soție evlavioasă, copii evlavioși, slujitori evlavioși, conducători evlavioși și credincioși, guvernare bună, vreme buna, pace, sănătate, disciplină, cinste, prieteni buni, vecini credincioși și altele asemenea.”

Un articol de Sorin Horia T.