Un gand despre harul lui Dumnezeu

Data postării: 09.02.2016 09:28:51

Harul este iubire. Dar acest termen special se refera la o dragoste care este conferita unei persoane care nu merita acest lucru, ba mai mult, pe baza dreptatii, ar merita exact opusul. Harul repezinta iubirea aratata celor nevrednici de ea. Mai exact, harul lui Dumnezeu reprezinta dragostea sa divina aratata celor pacatosi si revoltati impotriv sa. Fiecare evanghelic trebuie sa creada in acest har divin deoarece invatatura dspre har reprezinta fundamentul teologiei Reformei Protestante.

Doctrina biblica a harului este dependenta de o intelegere corecta a doctrinei despre pacat deoarece harul presupune starea pacatoasa a tuturor oamenilor in natura lor, aspecte despre care am discutat intr-un articol anterior. In respectivul articol afirmam faptul ca omul este nascut in pacat si, in consecinta, prin sine insusi el nu este capabil de asi depasi aceasta conditie aflandu-se in robia pacatului si raspunzand acestei robii prin comiterea de pacat. Legea lui Dumnezeu este instrumentul care atesta cu adevarat starea in care se afla omul natural. Sfantul Apostol Pavel ne spune in mod clar faptul ca „toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem” (Gal.3:10). Intelegem faptul ca unica speranta pentru mantuirea omului se afla la Dumnezeu iar harul devine absolut necesar pentru ca omul sa poata sa fie mantuit. Pacatele omului merita, pe buna dreptate, mania vesnica a lui Dumnezeu deaceea, omul, nu poate prin sine insusi sa lucreze ca mantuitor in dreptul sau. Mai mult decat atat, omul natural nici macar nu il cauta pe Dumnezeu ca Mantuitor ci se complace in propriai lui viziune despre viata si salvare, aceasta din urma fiind influentata de robia pacatului in care omul natural se afla. Trebuie sa avem clar un mesaj al Sfintelor Scripturi, anume acela ca omul nu poate sa faca absolut nimic in dreptul mantuirii sale ci totul depinde exclusiv de harul lui Dumnezeu dupa cum ne spune si Sfantul Apostol Pavel: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).

Spunem, in consecinta, ca harul este absolut necesar pentru mantuire. Dar, atentie, aceasta afirmatie nu inseamna faptul ca Dumnezeu este obligat sa ofere acest har omenirii decazute. Harul este necesar pentru mantuire insa nu este nici un fel de obligatie in a fi acordat. Harul este o manifestare libera a lui Dumnezeu ci nu o necesitate a lui Dumnezeu. Harul ne este oferit de catre Dumnezeu in mod liber, din proprie placere. Sfanta Scriptura defineste harul ca fiind iubirea iertatoare a lui Dumnezeu de dragul lui Cristos pe care Acesta o are pentru omenirea pacatoasa, si care il salveaza pe im de sub robia lui Satan, il transforma in copil al Sau in si prin Cristos, si ii ofera vesnicia. Acest har este prezentat in Evanghelie si este transmis omului prin mijloacele harului, predicarea Evangheliei si Sfintele Sacramente.

Harul lui Dumnezeu, dupa cum am afirmat deja, este complet gratuit. Omul nu a facut si nu poate sa faca nimic pentru a merita acesta iubire. Afirmam insa faptul ca Dumnezeu nu ofera harul sau in mod arbitrat ci el a stabilit o modalitate pentru ca acest har sa ajunga la omul pacatos Este vorba despre sacriviciul reconciliator pe care Fiul lui Dumnezeu l-a facut in calitate de inlocuitor al omului, suferind astfel pedeapsa meritata de catre omul pacatos. In Cristos, Dumnezeu si-a implinit dreptatea astfel incat omul sa beneficieze de har fara ca reconcilierea sa incalce imuabilitatea lui Dumnezeu in ceea ce priveste dreptatea si mania impotriva pacatului. Cristos a fost acela care a primit mania lui Dumnezeu indreptata impotriva pacatului caci El a purtat pacatele noastre inaintea judecatii lui Dumnezeu dupa cum Sfantul Apostol Pavel ne spune ca oamenii: „sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Rom.3:24-26). In consecinta, harul are la baza sacrificiul facut de catre Mantuitorul nostru care, in acelasi timp, este consecinta acestui har. Afirmam faptul ca dragostea iertatoare a lui este motorul sacrificiului lui Cristos, care reprezinta baza mantuirii noastre. In aceasta consta marea taina a mantuirii noastre. Harul acesta este gratuit doar in ceea ce ne priveste pe noi deoarece pe noi nu ne costa absolut nimic, in schimb, din perspectiva lui Dumnezeu vorbim despre un har cu un cost enorm, Fiul Sau crucificat la Calvar. Este cu atat mai scump cu cat Domnul Isus Cristos a acceptat inca din vesnicii sa fie „Mielului care a fost junghiat” (Apoc.8:13).

Teologia evanghelica lutherana invata ca harul divin nu este ceva turnat in noi, ceva care sa existe inerant in noi, asa cum invata Biserica Evului mediu. Harul, in invatatura evanghelica reprezinta o dispozitie plina de iubire a lui Dumnezeu fata de om. Harul este in contradictie cu faptele omului si cu tot ceea ce reprezinta omul. Dumnezeu isi exercitat dragostea fata de om iar omul o primeste aceasta dragoste prin credinta, precum spune Sfantul Apostol Pavel „moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor” (Romani 4:16).

Harul lui Dumnezeu se opune faptelor omului. Iata ce afirma Sfantul Apostol Pavel cu privire la acest aspect: „voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har” (Gal.5:4). Acest lucru nu inseamna nicidecum faptul ca doctrina harului ne invata sa nu facem fapte bune sau ca declara faptele bune ca fiind neimportante in viata omului. Dimpotriva, doctrina harului ne invata ca oamenii mantuiti, oamenii credinciosi lui Dumnezeu fac fapte bune ca dovada a mantuirii lor si a credinciosiei lor, ca dovada a prezentei harului in viata lor. Teologia evanghelica lutherana sustine si incurajeaza faptele bune insa le considera pe acestea ca fiind rezultatul harului, a mantuirii, ci nu conditia acordarii harului sau conditia mantuirii.

Sfanta Scriptura ne invata in mod clar si repetat faptul ca mantuirea este exclusiv prin har, in Cristos. Harul lui Dumnezeu nu exclude nici o fiinta umana. Este important sa detinem acest adevar pentru ca in cazul in care ar exista fiinte excluse de la harul lui Dumnezeu, ar insemna ca Dumnezeu sa isi contrazica propriile afirmatii precum cea inspirata Sfantului Apostol Pavel care ii scrie Sfantului Tit: „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” (Tit 2:11) sau Sfantului Ucenic Timotei caruia ii spune faptul ca Dumneze „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” (2Tim.2:4). Deasemenea, in consens cu Sfantul Apostol Pavel este si Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan care ne spune ca: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16) iar mai apoi, acelasi Apostol ne spune ca Isus Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1Ioan 2:2). Deasemenea, exista afirmatii in sfanta Scriptura care vorbesc despre faptul ca harul lui Dumnezeu se extinde si este valabil pentru fiecare om in parte. Sfantul Apostol Petru ne spune daptul ca Dumnezeu: „doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (1Petru 3:9). Sfantul Prooroc Ezechiel face urmatoarea afirmatie inspirata in dreptul lui Dumnezeu: „pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască” (Ezech.33:11). Mai mult, Sfanta Scriptura contine texte care vorbesc despre faptul ca harul lui Dumnezeu se rasfrange inclusiv asupra acelora care pier datorita faptului ca il resping. Sfantul Apostol Petru spine ca cei care pier: „se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică” (1Petru 2:1). La intrare in Ierusalim, Domnul Isus Cristos a deplans starea cetatii folosind urmatoarele cuvinte: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23:37). In consecinta, teologia lutherana afirma ca desi mantuirea este prin har, Dumnezeu alegand inca din vesnicii cui sa ii descopere harul Sau, toti aceia care pier o fac nu pentru ca nu au avut parte de harul lui Dumnezeu ci pentru ca au respins acest har.

Teologia evanghelica lutherana afirma faptul ca harul lui Dumnezeu este eficace. Prin intermediul acestuia, Dumnezeu transforma oamenii rasvratiti in oameni credinciosi si supusi vointei Sale. Isus Cristos a poruncit Bisericii sale sa duca mesajul Evangheliei la fiecare fiinta umana deoarece este dorinta Lui ca „să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor” (Luca 24:47). Prin Duhul Sfant, Dumnezeu creaza credinta prin propavaduirea Evangheliei si, Duhul Sfant este acela care pastreaza focul aprins dupa cum Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos” (Filip,1:6). Toti cei care asculta Evanghelia dar nu vin la credinta, fac acest lucru pe propria lor responsabilitate fiind dintre aceia carora Sfantul Diacon si Martir Stefan le spunea „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt” (Fapte 7:51)

Un articol de Sorin H. Trifa