DESPRE Ordinarea Femeilor

Nu putine sunt ocaziile in care, atunci cand interactionez cu crestini care sunt membrii in diverse Biserici Lutherane si Reformate altele decat cele declarate ca fiind Confesionale, sunt pus in situatia de a raspunde daca Biserica din care eu fac parte accepta sa ordineze femei sau nu. Cei care au avut o astfel de curiozitate au primit raspunsul meu insotit de o serie de explicatii. Astazi am hotarat sa pun aceste aspecte in scris pentru a intelege care este pozitia Bisericilor Lutherane Confesionale cu privire la ordinarea femeilor in pozitia de pastor.

In prezent foarte multe culte crestine accepta si promoveaza ordinarea femeilor in pozitia de pastor sau preot. Intre acestea se regasesc si foarte multe Biserici Lutherane, ba chiar exista denominatii lutherane in cadrul carora numarul de femei ordinate depaseste numarul barbatilor. In conditiile in care Bisericile Lutherane Confesionale nu ordineaza femei pentru slujire ca preot, este mai mult decat necesar sa argumentam acest lucru pentru a ne face intelesi de persoanele care doresc sa ne inteleaga pozitia.

Dumnezeu ne invata in Sfantul Sau Cuvant faptul ca femeile nu sunt chemate sa poarte aceasta responsabilitate de preot in Biserica lui Cristos. Iata ce afirma, in mod inspirat de catre Duhul Sfant, Sfantul Apostol Paul: „caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate bisericile sfintilor. Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea [...] Daca crede cineva ca este proroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu eu este o porunca a Domnului” (1 Corinteni 14:33-34 si 37). Cu alta ocazie, Sfantul Apostol Paul ii scrie Sfantului Timotei, ucenicul sau iubit, urmatoarele lucruri: “femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere” (1 Timotei 2:11-12). Tot cu aceasta ocazie, Duhul Sfant il inspira pe Sfantul Apostol Paul sa spuna cu privire la preotii Bisericii lui Cristos urmatoarele: “adevarat este cuvantul acesta: "Daca ravneste cineva sa fie episcop, doreste un lucru bun". Dar trebuie ca episcopul sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii” (1 Timotei 3:1-2). Sfantul Timotei nu este singura persoana careia Sfantul Apostol Paul, inspirat de Duhul Sfant, ii spune cu privire la slujirea femeilor ca preoti. Deasemenea, Sfantul Tit primeste un sfat similar: “te-am lasat in Creta ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit si sa asezi prezbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit: daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste, avand copii credinciosi, care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare” (Tit 1:5-6).

Sfanta Scriptura ne invata faptul ca Dumnezeu a dat Bisericii lui Cristos mai multe daruri printre care si acesta de a sluji ca preot, sau darul slujirii publice. Noi, in calitate de credinciosi primim ceea ce Dumnezeu ne-a dat in modul si in forma in care El ne-a dat darul respeectiv. Il primim cu multumire si cu smerenie, bucurosi de faptul ca Dumnezeu este alaturi de poporul Sau rascumparat si ca il slujeste in Biserica lui Cristos. Din acest motiv, indiferent de explicatiile lumii moderne, indiferent de evolutia sociala si e emanciparea femeilor, o Biserica ancorata pe invatatura Sfintilor Profeti si a Sfintilor Apostoli, adica fundamentata pe invatatura Sfantei Scripturi, nu va ordina femei pentru slujirea ca preot. Acest lucru nu este nici pe departe o forma de misoginism deoarece Bisericile Lutheran Confesionale recunoaste, apreciaza si incurajaza emanciparea femeilor si sustine dezvoltarea acestora pe toate planurile socio-profesionale.

O parte dintre cei care sustin ordinarea femeilor vor aduce argumentul conform caruia Sfanta Scriptura ne invata ca suntem una in Cristos. Ei folosesc cuvintele adresate de Sfantul Apostol Paul credinciosilor din Galatia care afirma ca: “nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Cristos Isus” (Galateni 3:28) ca sustinand dreptul femeilor la ordinare. Noi interpretam insa aceste afirmatii ale Sfantului Apostol Paul ca referindu-se la o egalitate in ceea ce priveste mantuirea in Cristos ci nu la slujba de preot. Toti oamenii, fie iudei, greci, robi, slobozi, femei sau barbati, toti sunt pacatosi si toti au nevoie de Cristos pentru mantuire. Faptul ca toti suntem egali in Cristos si toti avem iertarea pacatelor in Cristos si astfel suntem justificati si mantuiti, nu inseamna ca toti putem sa fim ordinati ca pastor.

In prezent, cei mai multi crestini fac din aceasta problema a ordinarii femeilor o chestiune legata de drepturile omului si declara faptul ca impotrivirea fata de ordinarea femeilor este o cutuma expirata a traditiei bisericesti. Ceea ce noi, Biserica Lutherana Confesionala afirmam este faptul ca sub nici o forma nu este vorba de vreo discriminare. Exista numeroase voci astazi, chiar si in lumea crestina, care afirma faptul ca termenii barbat si femeie au devenit interschimbabili in prezent si ca diferentele dintre un barbat si o femeie nu au nici un fel de influenta in lumea moderna sau asupra societatii. Totusi, privind la Sfanta Scriptura, lucrurile nu stau deloc asa. Sfanta Scriptura ne invata faptul ca Dumenzeu a creat barbatul si femeia dupa chipul Sau, cu toate acestea barbatul si femeia au fost creati ca doua entitati distincte una de alta. Exita astazi, spre slava lui Dumnezeu, enorm de multe femei foarte inteligente, educate, talentate si capabile de lucruri extaordinare in viata sociala, femei talentate in arta, in sport, in politica, in economie si in toate domeniile. Totusi, nu toti oamenii sunt dotati la fel sub toate aspectele. Barbatii sunt dotati sa fie tati, pe cand femeile sunt dotate sa fie mame. Rolurile sunt unele complementare.

Un alt lucru important pe care Bisericile Lutherane Confesionale il afirma cu tarie este acela ca barbatii si femeile il slujesc impreuna pe Domnul si Mantuitorul lor Isus Cristos. Acest lucru nu face deosebire intre barbat si femeie. Nu doar barbatii au obligatia divina de al sluji pe Dumnezeu ci si femeile au aceasta obligatie in egala masura. Totusi, afirmam ca numai barbatii sunt chemati sa fie preoti iar femeile sunt chemate sa fie un ajutor de nadejde in slujire. In Biserica lui Cristos, fiecare crestin are obligatia de al sluji pe Dumnezeu, nu exista o ieharhie la acest capitol, adica nu exista persoane care sunt chemate sa il slujeasca pe Dumnezeu mai mult si altele mai putin. Cu toate acestea, forma de slujire difera in Biserica lui Cristos. Toti crestinii sunt chemati sa slujeasca dar nu toti sunt chemati sa slujeasca in acelasi mod. Responsabilitatea de a sluji ca preot sau pastor este oferita de catre Dumnezeu exclusiv barbatilor. Acestia sunt calificati sa fi reprezeentanti ai lui Isus Cristos, Fiul lui Dumenzeu, in functia de preoti ai Bisericii Sale. Femeile nu pot sa fie preoti deoarece Dumnezeu nu le-a mandatat in aceasta directie de slujire. Putem intelege foarte clar acest lucru inclusiv din faptul ca Domnul Isus Cristos a ales drept Apostoli ai sai doar barbati ci nu si femei. Revin la un argument prezentat mai sus, datoria noastra este sa primim ceea ce Dumnezeu ne da ci nu sa cautam sa primi ceea ce noi ne dorim. Bisericile Lutherane Confesionale raman ancorate in Cuvantul lui Dumnezeu din care intelegem in mod clar ca Dumnezeu nu a permis femeilor sa slujeasca din pozitia de preot sau pastor. A accepta acest lucru este echivalent cu al onora pe Dumnezeu pentru intelepciunea Lui si pentru hotararile Lui. Dumnezeu nu a interzis femeii sa slujeasca, ci doar a oprit ca aceasta sa slujeasca de pe pozitia de pastor.

Acum, dupa ce am inteles, sper, de ce Bisericile Lutherane Confesionale nu aproba ordinarea femeilor in functia de preot sau pastor, desi le incurajeaza pe acestea sa slujeasca lui Cristos, doresc sa facem o incursiune in gandirea acelor Biserici care practica ordinarea femeilor si sa avansam cateva explicatii cu privire la atitudinea acestora in contrast cu cea pe care noi o promovam.

Principala diferenta intre Bisericile care ordineaza femei si Bisericile care se opun acestei practici nu este data de modul de interpretate a Sfintelor Scripturi ci de atitudinea fata de inspiratia si autoritatea Sfintelor Scripturi in Biserica. Nimeni nu poate sa treaca peste afirmatiile clare ale Sfantului Apostol Paul si nimeni nu le poate da o alta intepretare decat cea care este dedusa in mod clar. Cuvantul lui Dumnezeu contrazice in mod direct ordinarea femeilor in pozitia de preot sau pastor. In aceasta situatie, cautarea unor metode de interpretarea a Sfintelor Scripturi este complet inutila. Pe de alta parte, Sfanta Scriptura nici nu poate sa fie arunca la cos si ignorata total. O Biserica in care exista pretentia de a fi crestina acest lucru este imposibil. Ceea ce insa au ales sa faca Bisericile care ordineaza femeile in pozitia de preoti sau pastori este sa adopte o atitudine promovata de teologia liberala. Adica, au ales sa puna la indoiala inspiratia Sfintei Scripturi si, deasemenea, sa puna la indoiala autoritatea acesteia pentru Biserica. Si de aici se desprind doua mari directii. Sunt liberali care considera ca Sfanta Scriptura nu este Cuvantul lui Dumnezeu ci o colectie de carti in care anumiti oameni, din anumite perioade de timp, si-au expus propriile lor idei iar Biserica le-a adoptat ca invatatura cu scopul de ai ghida pe oameni pentru ca acestia sa devina mai buni unii cu altii si astfel sa se dezvolteo societate bazata pe notiunea de bine. In consecinta, Sfanta Scriptura nu contine norme ci sfaturi sau pareri iar noi nu suntem datori sale punem in aplicare decat in masura in care le consideram valabile pentru noi. Cu alte cuvinte, pentru o societate moderna, in continua evolutie, este dificil sa spunem ca unele prescriptii vechi de mii de ani ar mai putea sa fie valabile. Sfanturile Sfantului Apostol Paul erau valabile in conjunctura socio-spirituala din a doua jumatate a primului Secol. Sociatatea a evoluat de atunci si odata cu societatea e evoluat si credinta omului. Credinta se modernizeaza si ea in acelasi timp cu societatea umana. Astazi, afirma crestinii liberali, nu mai putem sa gandim si sa credem in termenii in care au gandit si crezut Sfintii Apostoli. Din acest motiv, Bisericile Liberale iau invatatura Sfintilor Apostoli ca un reper etic mai degraba ci nu ca pe o autoritate absoluta. Din acest motiv, ordinarea femeilor nu reprezinta o problema. Sfantul Apostol Paul se pronunta impotriva ei pentru simplu motiv ca aceasta a fost parerea lui la momentul respectiv. Acest lucru nu inseamna ca daca Sfantul Apostol Paul ar fi trait si scris in pezent, el ar mai fi avut aceeasi parere cu privire la ordinarea femeilor. Sfanta Scriptura nu este Cuvantul lui Dumnezeu si, in consecinta, nu avem nici un motiv sa credem ca Dumnezeu condamna ordinarea femeilor.

O alta directie adoptata de catre unele Biserici care ordineaza femei este fundamentata pe conceptul barthian conform caruia Sfanta Scriptura contine Cuvantul lui Dumenzeu ci nu este in totalitate ei Cuvantul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, teologul reformat Karl Barth, invata faptul ca o parte din Biblie este Cuvantul lui Dumnezeu, in special cuvintele spuse in mod nemijlocit de catre Isus Cristos, iar o alta parte reprezinta pareri ale oamenilor care au scris cartile Bibliei. Intr-un fel sau altul, lucrurile in neo-ortodoxie stau la fel. Pasajele care vorbesc despre faptul ca Dumnezeu nu a chemat femeile la slujirea ca preot ii apartin exclusiv Sfantului Apostol Paul acestea nefiind parte a Cuvantului lui Dumenzeu continut in Sfanta Scriptura. In consecinta, Sfanta Scriptura are autoritate pentru Biserica doar in acele aspecte in care ea contine Cuvantul lui Dumnezeu ci nu parerile autorilor ei umani.

Deci, lucrurile stau in felul urmator. Bisericile care nu ordineaza femei, Biserici intre care se numara si Bisericile Lutherane Confesionale considera faptul ca Sfanta Scriptura nu doar contine ci este in totalitatea ei Cuvantul lui Dumnezeu, este inspirata, fara greseala si are autoritate suprema in Biserica in totalitatea ei. Slava lui Dumnezeu pentru faptul ca nu doar Bisericile Lutherane Confesionale resping ordinarea femeilor ci lucrul acesta este facut si de Bisericile Ortodoxe Rasaritene, de Bisericile Romano-Catolice, de Bisericile Reformate si Presbiteriene Confesionale, de o buna parte dintre Bisericile Baptiste, de unele Biserici Penticostale dar si de Bisericile Adventiste de Ziua a Saptea, desi, in multe dintre aceste Biserici exista dispute interne cu privire la aceasta problema existand grupuri care sustin ordinarea femeilor si militeaza ca Bisericile respective sa adopte aceasta practica. Pe de alta parte, Bisericile care ordineaza femei considera faptul ca Sfanta Scriptura fie nu este deloc Cuvantul lui Dumnezeu fie contine in ea, in anumite locuri, Cuvantul lui Dumenzeu. In consecinta, aceste Biserici nu considera faptul ca Sfanta Scriptura este inspirata sau nu este inspirata in totalitatea ei, poate si chiar contine erori si contradicii si, ca atare, ea nu poate sa fie o norma si o autoritate pentru Biserica. Este datoria Bisericii sa vada care lucruri sunt bune si acceptabile pentru a fi luate in considerare si care lucruri sunt perimate si nu merita atentia unei lumi care a evoluat major il ulltimile Secole.

Bisericile Lutherane Confesionale nu considera ca trebuie sa declanseze un conflic pe aceasta tema cu acele Bisericii care ordineaza femei. Pe de alta parte insa, consideram ca este o datorie a Bisericilor Lutherane Confesionale sa spuna adevarul in dragorste dand marturie despre credinta noastra si sustinand faptul ca Sfanta Scriptura este in mod complet Cuvantul lui Dumnezeu, un cuvant care ne spune clar faptul ca femeile nu au fost chemate sa slujeasca in calitate de preot sau pastor. Noi trebuie sa avvem taria de a marturisii ceea ce vredem, ceea ce invatam si ceea ce traim realmente in viata noastra de credinta. Pe de alta parte, noi trebuie sa ne aratam blanzi cu acei oameni care aproba ordinarea femeilor si chiar cu Bisericile care o fac deoarece, din experienta pot sa spun ca multi oameni si multe Bisericii nu inteleg exact de ce aproba sau de ce fac acest lucru. Acestia se bazeaza, deseori, pe o serie de informatii incorecte sau insuficiente in decizia luata de a permite ordinarea femeilor. Un alt lucru important de remarcat este acela ca Bisericile Lutherane Confesionale nu opresc femeile de la actul slujirii. Exista numeroase moduri minunate prin care orice femeie poate sa isi slujeasca Mantuitorul. O pot face in calitate de profesori, de oameni carei ii invata pe altii despre credinta lor, despre Scriptura si despre invatatura continuta in aceasta. Pot sluji in diaconia Bisericii, pot sluji ca asistente medicale acolo unde este necesar, pot s slujeasca in activitatea de consiliere in diverse domenii si asa mai departe. Pot studia teologie, pot preda in diverse domenii, pot merge ca misionari. Sunt numeroase aceste domenii de slujire crestina incat am lungi foarte mult acest articol daca le-am enumera aici. Tot ceea ce trebuie noi sa facem este sa intelegem si sa acceptam rolul pe care l-am primit de la Dumnezeu in slujire ci sa nu ne dorim ceea ce El a decis ca nu trebuie sa ne apartina. Trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu pentru mila Sa si pentru decizia Sa cu privire la noi ci sa nu ne ridicam cu pretentii cu privire la „drepturile noastre”. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca exista ocazii si pozitii de slujire pentru fiecare dintre noi. Slujirea lui Dumenzeu trebuie sa fie una de placere si de dragoste fata de Dumnezeu si de aproapele nostru. Nu slujim ca o forma de autoritate fata de ceilalti. In slujire nu exista „sefi” asa cum exista in marile corporatii. Preotii nu sunt sefii altor slujitori ai lui Dumnezeu ci ei sunt doar acei oameni chemati sa predice Cuvantul lui Dumnezeu si sa administreze Sfintele Sacramente.

Ma rog bunului Dumenzeu ca acest articol sa nu fie privit cu ostilitate de catre cei care au o parere pro-ordinarea femeilor si nici ca aceia care fac parte din Bisericile care ordineaza femei sa ia o atitudine defensiva fata de mine si de Biserica noastra. Tot ceea ce mi-am dorit a fost sa expun ceea ce noi credem cu privire la Adevarul lui Dumnezeu.