PREDICA DIN CADRUL SLUJBEI DE SEARĂ, aLTE LATEINSCHULE - WITTENBERG, 2 11 2021

Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din acestă seară este fundamentată pe Matei 21,23-42:

” ²³ După ce a venit în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi bătrânii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?”. ²⁴ Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. ²⁵ Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?”. Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?». ²⁶ Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”. ²⁷ Atunci ei, răspunzându-i lui Isus, i-au zis: „Nu ştim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea. ²⁸ Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!». ²⁹ El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. ³⁰ Apoi s-a apropiat de celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. ³¹ Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?”. I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. ³² Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el. ³³ Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. ³⁴ Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale. ³⁵ Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. ³⁶ A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. ³⁷ În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine». ³⁸ Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui!». ³⁹ Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. ⁴⁰ Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”. ⁴¹ I-au zis: „Pe cei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. ⁴² Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit [piatră] unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?”

Vreau să vă fac o mărturisire scurtă prin care mă voi vulnerabiliza înaintea voastră. M-am simțit enorm de onorat atunci când Dr. Bombaro m-a desemnat să vă predic de două ori pe parcursul acestei săptămâni. Ba chiar mărturisesc că am fost încercat de un sentiment de mândrie. Eu voi predica înaintea profesorilor și a studenților de la Luther Academy din Riga. Este ceva acest lucru, nu? Dar sentimentele acestea nu au fost de lungă durată pentru că imediat după ce am citit textul din care urma să predic totul s-a prăbușit pentru mine. Trebuie să vă spun faptul că bucuria aproape că s-a transformat într-un coșmar pentru că citind și recitind pericopa din Evanghelia lui Matei nu reușeam să articulez nimic special pentru a vă predica în acestă seară, mai ales că tema sub care se desfășoară acestă întâlnire de la Wittenberg este: ”Liturghia Bisericii”. Și tot chinuindu-mi sufletul cu privire la ce anume să predic, ochii mi s-au concentrat pe cuvintele cu care Domnul Isus Cristos a fost judecat de către liderii spirituali ai poporului evreu, cuvinte care spun: ”cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” (Mt.21,23). Întrebarea acesta a venit într-un context special. În acest capitol din care face parte pericopa noastră, Sfântul Evanghelist Matei descrie intrarea triumfală a Domnului Isus Cristos în Ierusalim în Duminica Palmarum. În acea ultimă Duminică dinaintea morții sale pe cruce, Domnul Isus Cristos este întâmpinat de unii cu întrebarea: ”cine este acesta?” (Mt.21,10). Apoi, Sfântul Evanghelist Matei ne vorbește despre faptul că imediat după ce a intrat în Ierusalim, Domnul Isus Cristos s-a dus direct la Templu unde, în mod surprinzător citim faptul că: ”i-a alungat pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei” (Mt.21,12). Apoi, Evanghelia ne spune astfel: ”atunci, orbi şi şchiopi s-au apropiat de el în templu, iar el i-a vindecat” (Mt.21,14). Toate aceste evenimente de reformare a cultului s-au desfășurat cu mare repeziciune și, în mod cu totul surprinzător, în loc să le vorbească evreilor despre revelația pe care Dumnezeu le-a dat-o prin Sfinții Profeți după cum citim: ”râvna casei tale mă mistuie” (Ps.69,9) ei, spune Sfântul Evanghelist Matei: ”au fost cuprinşi de indignare” (Mt.21,15). Din acestă idignare se naște și întrebarea acestora: ”cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” (Mt.21,23).

Dragii mei, deși în pericopa noastră Domnul Isus Cristos concluzionează cu privire la această întrebare a fariseilor astfel: ”nu vă spun cu ce autoritate fac acestea” (Mt.21,27), noi nu suntem lăsați de către Mântuitorul nostru fără răspuns. Domnul Isus Cristos le spune ucenicilor săi astfel: ”Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt.28,18). Ne amintim, de asemenea, faptul că pe muntele Tabor, atunci când Domnul Isus Cristos s-a schimbat la față înaintea Sfinților săi Apostoli, Dumnezeu însuși spune: ”Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (Mt.17,5).

Înainte de înălțarea sa la ceruri, atunci când Domnul Isus Cristos spune cuvintele: ”mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt.28,18), el continuă cu următoarea afirmație: ”sşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (Mt.28,19). Cuvintele acestea nu sunt spuse pentru farisei ci sunt spuse pentru Biserica lui Cristos din toate timpurile și din toate locurile! Sunt cuvinte extrem de valoroase pentru fiecare dintre noi, mai ales că fiecare dintre noi suntem angrenați într-o lucrare cu totul specială, aceea de a planta Biserici ale lui Cristos în acele locuri unde Evanghelia a fost înecată de multe veacuri în Biserici care se autodefinesc drept ”creștine” dar care a abandonat credința Evangheliei exact așa cum vedem întâmplând-se în pilda ”viticultorilor necredincioși” care urmează pericopei noastre în Evanghelia lui Matei.

În misiunea noastră, aproape fiecare dintre noi, suntem deseori întămpinați cu întrebarea: ”cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” (Mt.21,23). Întrebarea acesta ne este pusă, cel mai adesea, exact de către aceia despre care ar fi trebuit să predice Evanghelia și despre care citim că ”au primit în arendă via lui Dumnezeu”. Este bine cunoscut faptul că Biserica este deseori reprezentată în Scriptură cu imaginea unei ”vii”, o vie care este altoită în Cristos după cum citim: ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic” (In.15,5). Biserica lui Cristos a fost și este încă abuzată foarte mult de către acei slujitori nevrednici despre care pericopa noastră ne spune: ”viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre” (Mt.21.35). Acest lucru l-au experimentat Sfinții Profeți trimiși de către Dumnezeu să cheme poporul evreu la pocăință, l-a experimentat însuși Domnul Isus Cristos, l-au experimentat Sfinții Apostoli și l-au experimentat mulți dintre slujitorii Bisericii lui Cristos din toate timpurile și din toate locurile.

Din păcate și prezentul este martor al unor astfel de evenimente, nu puțini dintre cei prezenți în seara acesta pot oricând relata experiențe similare. Acesta pentru că noi mergem în câmpurile noastre de misiune pentru a predica și administra Evanghelia lui Cristos în cadrul Liturghiei Bisericii. Deși suntem tratați cu dispreț auzind deseori întrebarea: ”cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” (Mt.21,23) noi știm foarte clar răspunsul. Autoritatea în misiunea noastră vine de la Cristos prin Sfânta sa Biserică și prin această autoritate noi predicăm Evanghelia lui Cristos și administrăm Sfintele Sacramente împlinind porunca lui Dumnezeu dată Bisericii sale.

În regiunile unde noi ne desfășurăm misiunea, din păcate, Biserica a ajuns să fie abuzată de niște oameni care tratează Biserica lui Cristos ca fiind ”moștenirea lor”. Trebuie să avem curajul să recunoaștem faptul că în aceste Biserici, deși se auto-intitulează creștine, Domnul Isus Cristos a fost exclus pentru că: ”l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis” (Mt.21,39). Rolul nostru, al fiecăruia dintre cei prezenți aici este să-l readucem pe Cristos și Evanghelia sa acolo unde le este locul, să repunem în Biserică: ”[piatră] unghiulară” despre care citim faptul că: ”au dispreţuit-o constructorii” (Mt.21,42). Iar în tot acest efort misionar nu suntem niciodată singuri și abandonați pentru că însuși Domnul Isus Cristos ne promite spunând: ”eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20)

Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere să fie mereu cu voi toți,

Amin!