PREDICA PENTRU DUMINICA POPULUS ZION, A DOUA DUMINICĂ DIN Advent, 6 12 2020

Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, în mila lui Dumnezeu suntem în cea de-a doua Duminică din Advent, zi denumită în calendarul Bisericii noastre: ”Duminica Populus Zion”. Denumirea din limba latină se traduce prin expresia: ”poporul din Sion” și se regăsește în Isaia 62,11 unde citim astfel: ”spuneţi fiicei Sionului: "Iată, Mântuitorul tău vine". Această denumire ne arată faptul că suntem în timpul așteptării Domnului Isus Cristos iar despre această așteptare a Domnului este vorba pe tot parcursul Adventului. Predica de astăzi este fundamentată pe Luca 21,25-36.

”²⁵Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. ²⁶Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. ²⁷Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. ²⁸Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”. ²⁹Şi le-a zis o parabolă: „Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii! ³⁰De îndată ce vedeţi că înmuguresc, vedeţi de la ei şi ştiţi că vara este deja aproape. ³¹La fel şi voi, când veţi vedea că acestea se întâmplă, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape! ³²Adevăr vă spun: nu va trece generaţia aceasta până când nu se vor fi întâmplat toate. ³³Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. ³⁴Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. ³⁶Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi [în picioare] în faţa Fiului Omului!”

Dragii mei, la înălțarea Domnului Isus Cristos la cer, Sfântul Apostol Luca ne spune faptul că Dumnezeu însuși a vorbit prin gura a ”doi bărbaţi în haine albe” spunând: ”Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (Fapte 1,11). Pericopa din această Duminică face parte dintr-un capitol mai larg în care Domnul Isus Cristos ne vorbește despre revenirea sa în glorie, detaliind semnele care vor însoți acest eveniment măreț. Semnele acestea cuprind întreaga creație după cum citim: ”vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor” (Lc.21,25). Semnele acestea ale veniri Împărăției lui Dumnezeu vor afecta întreaga planetă deoarece Împărăția lui Dumnezeu nu se va extinde doar asupra unui oraș, a unei națiuni sau a unor regiuni ci asupra întregului pământ. Cu privire la ziua reveniri Domnului Isus Cristos, Scriptură o prezintă ca fiind o: ”zi a judecății” iar Sfântul Apostol Paul o descrie astfel: ”Domnul Isus se va arăta din ceruri cu îngerii puterii sale, într-o flacără de foc, pedepsindu-i pe cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus. Ei vor fi pedepsiţi cu pieire veşnică, departe de faţa Domnului şi de gloria puterii sale” (2Tes.1,7-9). De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că această revenire a Domnului Isus Cristos va fi primită în mod diferit de către oameni. Despre cei nepregătiți, Domnul Isus Cristos ne spune că vor fi plini de groază, după cum citim: ”oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite” (Lc.21,26). În schimb, acelora care sunt pregătiți pentru revenirea lui Cristos, Domnul le spune astfel: ”când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (Lc.21,28).

Dragii mei, privind la aceste afirmații, principala întrebare pe care ne-o punem este următoarea: ”ce anume îi va diferenția pe cei pregătiți de cei nepregătiți?”. Mai precis: ”cum putem ști dacă suntem sau nu pregătiți pentru acest eveniment final al istoriei?”. Întrebările au mare legitimitate deoarece de răspunsul oferit depinde destinul nostru veșnic. De-a lungul timpului, teologii s-au străduit să descopere răspunsul la aceste întrebări cruciale pentru om. Din păcate, cei mai mulți dintre ei au pus accentul pe Legea lui Dumnezeu, ajungând la concluzie că răspunsul la întrebările noastre este dat de către cuvintele Legii care spun: ”voi să-mi fiţi sfinţi, căci eu, Domnul, sunt sfânt” (Lev.20,26). Astfel, din perspectiva acestor predicatori, standardul care face diferența dintre omul pregătit pentru revenirea Domnului Isus Cristos și omul nepregătit este împlinirea Legii lui Dumnezeu prin efortul uman. Astfel, Evanghelia lui Cristos a fost transformată într-o nouă Lege de către cele mai multe Biserici Creștine din prezent.

Dragii mei, ași vrea să vă spun faptul că nici un om nu va putea fi vreodată pregătit să îl vadă pe Domnul Isus Cristos venind la noi pe norii cerului dacă nu îl vede pe Domnul venind la noi - aici și acum - ascuns în Cuvântul Evangheliei, în absoluția păcatelor și în Sfintele Sacramente. Cu alte cuvinte, nimeni nu va fi pregătit să vadă Împărăția lui Dumnezeu venind în glorie dacă nu vede Împărăția lui Dumnezeu acum, ascunsă în mijloacele harului în care Domnul Isus Cristos vine la noi, în Sfânta sa Biserica, împlinind promisiunea care spune: ”eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20). Din păcate, cei mai mulți dintre creștinii din prezent nu văd în această promisiune a Domnului Isus Cristos o prezență concretă a lui Cristos și a Împărăției sale în mijlocul nostru ci doar o prezență simbolică a unui Dumnezeu care rămâne la distanță de fiecare dintre noi. Cuvintele acestea ale Domnului Isus Cristos însă, ne spun adevărul că după înălțarea la ceruri a Domnului Isus Cristos, Biserica nu s-a închinat unui Dumnezeu absent ci unui Dumnezeu care este mereu prezent în Sfânta sa Biserică, o prezență în care Dumnezeu vine mereu la noi în Împărăția sa, pentru că acolo unde este Cristos este întotdeauna prezentă plinătatea Împărăției lui Dumnezeu ci nu doar firmituri din aceasta. De aceea, noi credem și mărturisim faptul că în Liturghia Bisericii lui Cristos noi ne închinăm lui Dumnezeu alături de îngeri, de arhangheli și de toți aceia care se află în Împărăția lui Cristos, printre aceștia și cei dragi nouă plecați la Domnul. Astfel, dragii mei, noi, ori de câte ori participăm la Liturghia Bisericii lui Cristos putem să spunem cu foarte mare convingere faptul că participăm în mod profund la Împărăția lui Dumnezeu.

Am spus faptul că în Biserica lui Cristos, Domnul este mereu prezent cu noi dar această prezență este ascunsă în Cuvânt și în Sacramente. Dragii mei, cu privire la Botezul nostru, Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Aceasta pentru că în Botezul nostru, spune Scriptura, fiecare: ”am fost botezaţi în moartea lui [Cristos]” (Rom.6,3) și, în același timp: ”dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el” (Rom.6,8). Vedeți dragii mei? În Botezul nostru noi am fost puși într-o viață nouă împreună cu Cristos. Noi îi aparținem lui Cristos, suntem uniți cu Cristos și trăim în și prin Cristos. Numele lui Dumnezeu este peste fiecare dintre noi datorită Botezului nostru iar fiecare dintre noi în are astfel pe Dumnezeu ca Tată ci nu ca judecător.

Prin Botezul nostru Dumnezeu ne așează în familia sa împreună cu toți aceia care îl au pe Dumnezeu ca Tatăl, toți aceștia devenind: ”frații noștri în trupul lui Cristos” care este Sfânta sa Biserică. Aici Dumnezeu ne hrănește viața spirituală prin cuvântul Evangheliei lui Cristos citi și predicat, despre care Sfântul Apostol Paul spune că: ”este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om]” (Rom.1,16). Evanghelia lui Cristos ne spune tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Cristos. Evanghelia este cea care ne conectează, prin credință, cu întruparea lui Cristos, cu viața lui Cristos, cu învățătura lui Cristos cu minunile lui Cristos, cu jertfa lui Cristos pentru iertarea păcatelor noastre, cu învierea și înălțarea lui Cristos. Toate aceste duc la creșterea noastră în credință după cum Sfântul Apostol Paul spune: ”dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,17).

În Biserica lui Cristos, Dumnezeu însuși vine și ne hrănește cu trupul și cu sângele lui Cristos. Domnul Isus Cristos vine la noi cu trupul său adevărat și cu sângele său adevărat ascunse în pâinea și vinul Euharistic pentru a ne aduce iertarea păcatelor și viață veșnică după cum spune Domnul Însuși: ”cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,54-56). Cristos ni se dă pe sine ca hrană iar acesta este, dragii mei, ”misterul ascuns de veacuri şi de generaţii, dar acum descoperit sfinţilor săi [...] adică Cristos în voi, speranţa gloriei” (Col.1,26-27). Ori de câte ori ne împărtășim cu Sacramentul Euharistiei ne aducem aminte de cuvintele escatologice ale Domnului nostru Isus Cristos care spun: ”Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea! Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu”. Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus: „Luaţi acesta şi împărţiţi între voi! Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu” (Lc.22,15-18). Din aceste cuvinte ale Domnului nostru Isus Cristos înțelegem în modul cel mai clar că atunci când ne împărtășim cu Sacramentul Euharistiei participăm în mod efectiv la ”Împărăţia lui Dumnezeu”.

Dragii mei, în concluzie, în Biserica lui Cristos noi experimentăm deja prezența Mântuitorului nostru și a Împărăției lui Dumnezeu trăind deja timpul escatologic aici și acum. Dar experimentăm această prezență lui Cristos ascunsă în Cuvântul Scripturii, în apa Botezului, în absoluțiunea păcatelor și în pâinea și vinul Sacramentului Euharistiei. Astfel, prin credință, noi gustăm acum și aici Împărăția lui Dumnezeu. Sufletul nostru însă tânjește după împlinirea plenară a acestor promisiuni ale lui Dumnezeu. De aceea, noi primim semnele revenirii lui Cristos cu bucurie și cu credință ci nu cu disperare, așa cum le întâmpină cei necredincioși. Lumea aceasta încă ne provoacă multă suferință, diavolul ne atacă, profeții mincinoși caută să ne abată de la credința noastră ispitindu-ne cu tot felul de învățături false și punând tot felul de piedici misiunii noastre de predicare a Evangheliei, dar noi știm că alergarea noastră în această lume a păcatului se apropie de sfârșit, iar la finalul acestei alergări ne așteaptă: ”cununa vieții veșnice” promisă nouă de către Dumnezeu în și prin Cristos. De aceea noi nu ne vom da duhul de spaimă atunci când semnele care vestesc revenirea lui Cristos vor apărea, pentru că dacă pentru cei necredincioși acestea vestesc sfârșitul, judecata și condamnarea; pentru noi - cei care suntem botezați în Cristos și care credem Evanghelia și mâncăm și bem trupul și sângele Domnului - este începutul, este începutul veșniciei după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna” (1Tes.4,17)

Timpul Adventului nu este doar o reflectare a primei veniri a lui Cristos în această lume acum aproximativ două mii de ani ci este și o reflectare la împlinirea plenară a Împărăției lui Dumnezeu care va avea loc la revenirea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos pentru a duce pe toți aceia care cred în Împărăția lui Dumnezeu pentru viața veșnică. De aceea, dragii mei, voi încheia această predică amintindu-vă de îndemnul Sfântului Apostol Paul: ”este deja ceasul să vă treziţi din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am [început] să credem. Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape. (Rom.13,11-12)

Amin!