PREDICA PENTRU A DOUA DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 13 06 2021

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragi credincioși, în mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a doua Duminică din Sezonul Sfintei Treimi, un sezon care se întinde pe următoarea jumătate de an, terminându-se cu ultima Duminică a anului Bisericesc, mai precis în ultima Duminică a lunii Noiembrie. Pentru această Duminică, predica este fundamentată pe textul din Luca 14:15-24

”¹⁵ Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!”. ¹⁶ Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a chemat pe mulţi, ¹⁷ iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!». ¹⁸ Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!». ¹⁹ Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!». ²⁰ Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin». ²¹ Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi pe uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!». ²² Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». ²³ Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! ²⁴ Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea””

Pentru a putea să avem o viziune corectă asupra a ceea ce Domnul Isus Cristos dorea să ne învețe prin această pildă, este necesar, ca de obicei, să vedem contextul în care ea a fost spusă și audiența căreia i-a fost adresată inițial. Conform relatărilor Sfântului Evanghelist Luca, Domnul Isus Cristos participa la o masă oferită de un fariseu. Aici, Domnul Isus Cristos a vindecat un om bolnav, lăsându-i fără replică pe cei care doreau să îl acuze de faptul că încalcă ziua Sabatului. Mai apoi, observându-i pe cei invitați la masă, Domnul Isus Cristos vorbește despre necesitatea de a ne smeri și de a aștepta în răbdare. În final cineva din audiență se ridică și face următoarea afirmație: ”ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc.14,15). Sfântului Evanghelist Luca ne lasă să înțelegem că pilda acesta a fost spusă de către Domnul nostru Isus Cristos ca un răspuns la această afirmație.

Pilda acesta, în prima parte ne vorbește despre niște oameni care au fost invitați la o masă dată de un om însemnat în comunitatea respectivă. Trebuie neapărat să observăm faptul că nu avem de-a face un banchet surpriză. Nici de cum. Pilda lasă clar de înțeles faptul că invitația a fost adresată cu ceva timp în urmă deoarece Domnul Isus Cristos ne spune faptul că ”la ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: "Veniţi, căci iată că toate sunt gata.” (Lc.14,17). Până la acest punct totul pare normal, mai ales dacă înțelegem într-o oarecare măsură cultura iudaică. În mod surprinzător însă, toți acești oameni care au fost invitați la cină, în ultima clipă, sub diverse pretexte, au refuzat să mai răspundă invitației. Dacă privim cu atenție la motivele care au stat la baza acestui refuz, vedem faptul că fiecare dintre ele erau întemeiate. Nimeni nu inventa scuze false. Unul trebuia să inspecteze o proprietate achiziționată de curând, altul niște utilaje agricole, în timp ce un altul, tocmai se însurase. Constatăm faptul că erau niște oameni care se bucurau de o viață de succes, suficienți de bogați, pentru care acest banchet să nu fie atât de important astfel încât să le amâne planurile personale. Dragii mei, cred că nu există nici un fel de cultură în această lume în care o astfel de atitudine să nu fie considerată una insultătoare. Iar acest lucru era, în mod evident valabil, și pentru poporul Israel și pentru farisei, cei cărora Domnul Isus Cristos le adresa în mod direct această pildă. Când organizatorul banchetului primește vestea că toți aceia pe care el i-a invitat au refuzat să participe, Scriptura ne spune că l-a trimis pe slujitor spunându-i astfel: ”du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi” (Lc.14,21) pentru ca, mai apoi, deoarece încă mai era loc suficient, stăpânul case să își trimită slujitorii dându-le următoarea poruncă: ”ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa” (Lc.14,23).

Dragii mei, pilda acesta nu este una dificil de interpretat. Nimeni nu trebuie să se chinuie prea mult pentru a înțelege despre ceea ce este vorba în această pildă. Gazda sau organizatorul mesei era însuși Dumnezeu. Cina acesta nu este alt ceva decât banchetul mântuirii în Împărăția lui Dumnezeu la care Cristos ne invită pe fiecare dintre noi să participăm. Oamenii invitați în primă fază nu sunt alții decât poporul Israel, un popor care, preocupat de binecuvântările cu care era înconjurat, a considerat că nu mai are nevoie de alt ceva. Oamenii invitați în a doua parte a pildei sunt cei aparținând neamurilor, sunt oamenii pe care evreii îi sfidau și îi tratau cu dispreț deoarece îi considerau păcătoși și necurați. Dragii mei, vreau să remarcați ceva interesant la această pildă. Ea începe cu binecuvântarea unei invitații pe care Dumnezeu o face la banchetul mântuirii pentru a se termina cu o teribilă avertizare care spune: ”vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea” (Lc.14,24). Avertizarea acesta, înțeleasă superficial poate nu spune mare lucru, însă dacă o privim în mod serios, vom realiza faptul că nimic din lucrurile care ne caracterizează viața pe moment nu reprezintă vreo garanție a faptului că vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Nici una dintre binecuvântările temporare de care ne bucurăm nu reprezintă o garanție că suntem incluși în planul de mântuire a lui Dumnezeu și astfel, am putea să tratăm cu superficialitate viața de credință.

Dragii mei, fariseii și evreii, cei care reprezentau audiența primară a acestei pilde au înțeles despre cine și ce este vorba în această pildă. Ei au înțeles că, deși au fost favorizați de către Dumnezeu în numeroase feluri, viața lor a fost una de respinge a lui Dumnezeu în numeroase feluri, nefiind deschiși la o ascultare corectă și completă de Dumnezeu. Eu au pus binecuvântările și bucuriile acestei vieți mai presus de Dumnezeu și, din acest motiv, au ajuns să îl ignore pe Dumnezeu, chiar dătătorul acelor binecuvântări.

Acum însă dragii mei, ași vrea neapărat să aducem această parabolă în prezentul nostru. Este adevărat că audiența primară a pildei acesteia au fost evreii și în mod special fariseii, dar ea este foarte valabilă și pentru noi astăzi. Noi facem parte din audiența generală a acestei pilde și ea poartă, de asemenea, un mesaj foarte important pentru fiecare dintre noi. Desigur că, poate la prima vedere, fiecare dintre noi va interpreta pilda spunând că el face parte dintre cei care au fost aduși la masă în a doua parte, mă refer aici la cei săraci, bolnavi și orbi și șchiopi. Însă, în mod special în această Duminică, îmi doresc să vă scot din confortul vostru si să vă întreb: ”noi ce scuze avem?”. Ați auzit bine, nu este vorba despre ei ci este vorba în mod special despre noi. Noi ce scuze avem atunci când îl sfidăm pe Dumnezeu?

Dragii mei, acum aproape 2000 de ani, prin Cristos, Fiul său întrupat, Dumnezeu ne-a invitat să luam parte la banchetul mântuirii. De atunci, parcă ne-am obișnuit cu această frumoasă poveste și ea nu mai aduce nimic nou și special. Astăzi foarte mulți creștini preferă să se concentreze pe viața pe care o au de trăit pe acest pământ și mai puțin pe banchetul la care Dumnezeu ne cheamă în Cristos. Dragii mei, în prezent, enorm de mulți creștini se identifică de fapt nu cu cei săraci, bolnavi și orbi și șchiopi ci cu cei care au refuzat invitația Domnului lor. Și din acest motiv, vă rog să mă credeți că ne aflăm sub aceeași aspră judecată a lui Dumnezeu. Mesajul ”vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea„ (Lc.14,24) este unul la fel de actual astăzi pentru creștini cu a fost pentru farisei în timpul Domnului Isus Cristos. Așa ca ar trebui să fim cu mare băgare de seamă la viața fiecăruia dintre noi ca nu cumva aceste cuvinte să ne cuprindă și pe noi.

Vedeți, viața aceasta are multe lucruri care par importante. Dar, realitatea este că un singur lucru este cu adevărat important. Un singur lucru este cu adevărat impetuos necesar. Iar acest lucru este Dumnezeu! Și știți de ce? Pentru că pierderea oricărui lucru pe care noi îl credem important, de exemplu, sănătate, bani, posesiuni, locuri de muncă, carieră, familie, faimă, distracție sau alte plăceri, nu produce pagube atât de mari și de veșnice cum produce pierderea lui Dumnezeu. Nimic nu merită ținut în viața noastră dacă acel lucru ducă la înstrăinarea de Dumnezeu. Domnul Isus Cristos însuși ne învață spunând: ”ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Mc.8,36-37). Lumea acesta, cu plăcerile și succesul ei, este trecătoare. Asemenea bogatului din pilda din care am predicat săptămâna trecută, toți vom muri. Toți, săraci și bogații, oameni umili sau oameni de succes, frumoși sau urâți, pietoni sau șoferi de Mercedes, posesori de vile sau locuitori ai canalelor, sătui sau flămânzi, analfabeți sau intelectuali, toți vom muri. Mormântul este locul unde nu mai există diferența pe care lumea acesta o face între oameni, chiar dacă mulți se străduiesc să construiască morminte luxoase pentru a păstra nivelul de lux. Dragii mei, adevărata diferență constă în ceea e are loc după această graniță a morții. Mântuirea nu este legată de frumusețe, sănătate, intelect, avere sau faimă. Mântuirea este legată exclusiv de Cristos și de credința în El. Cristos a murit pentru ca noi să trăim. Cei care tratează cu indiferență acest lucru nu vor avea parte de viața veșnică!

Dragii mei, binecuvântările veșnice sunt numai cele care sunt în Cristos. Lumea acesta nu oferă nimic veșnic. Totuși ne oferă ceva. Ne face părtași ai păcatului care ne va duce în iadul veșnic. Viața veșnică are o singură cale, Cristos, după cum el însuși spune ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (In.14,6). Pe el trebuie noi să ne bază și pe el trebuie noi să îl urmăm. Oricine se va încrede și se va concentra pe lucrurile acestei vieți nu va avea parte de viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Vedeți, oamenii care nu au venit la banchet erau doar oameni foarte ocupați ci nu neapărat oameni răi. Erau, cum se spune astăzi, ”oameni cu programul plin”. Aveau atât de multe de făcut că ziua era poate prea scurtă pentru nevoile lor. Și atenție, ceea ce ei aveau de făcut nu erau lucruri rele! Nici unul nu făcea vreun păcat. Nici unul nu a încălcat Legea lui Dumnezeu. Nu! Locul unde ei au greșit nu a fost în ceea ce aveau de făcut ci în alegerea pe care au făcut-o. Dumnezeu i-a chemat să vină la întâlnirea cu el, să fie hrăniți de el cu el. Dar ei au considerat că acest lucru nu poate să fie mai important decât ceea ce ei aveau de făcut. Pentru ei a termina treaba pe care o aveau era mai important de cât să fie hrăniți de către Dumnezeu.

Dragii mei, creștinismul se identifică astăzi în mod izbitor cu această pildă. Deși numeroși oameni se declară credincioși, foarte multe Biserici sunt goale. Sunt goale pentru că oameni nu mai au timp de Biserică. Ei au mereu ceva mai important de făcut și nu au timp să vină la Biserică. Mulți creștini cred astăzi că îl pot strecura pe Dumnezeu în viața lor ”printre picături”. Adică atunci când se găsește un pic de timp. Oamenii aceștia nu doresc să trăiască o viață care să graviteze în jurul lui Dumnezeu ci un Dumnezeu care, dacă se poate, să graviteze în jurul vieții lor. Un Dumnezeu care să stea cuminte la locul lui și să aștepte clipele care îi vor fi dedicate, cine știe când. Alți creștini își fac un program personal de închinare și consideră că nu este necesar să meargă neapărat la Biserică pentru a fi cu Dumnezeu. Toți acești creștini - la oricare ne-am referi - atunci când Dumnezeu îi invită la masa lui, găsesc tot felul de scuze ca să nu participe. Dar dragii mei, dacă Dumnezeu nu ne închide ușa în nas nu este pentru că este naiv ci pentru că ne iubește cu o răbdare extraordinară cu toate că noi îl rănim de atâtea ori. Totuși, vă rog să nu vă lăsați păcăliți, Sfântul Apostol Paul ne dă un avertisment foarte clar și foarte grav: ”Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Gal.6,7).

Va veni o vreme în care toți cei care ignoră invitația lui Cristos vor auzi același mesaj pe care stăpânul casei din parabola noastră îl dă: ”vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea” (Lc.14:24). Așa dar, frații mei în Cristos, vă invit să facem din Dumnezeu prioritatea noastră principală și să subordonam întreaga noastră viață lui Dumnezeu. Să nu fie nimic mai important decât Dumnezeu și participarea noastră la masa sa cea sfântă. Dragii mei, masa acesta sfântă este în Împărăția lui Dumnezeu care coboară în Biserica lui Cristos, în fiecare liturghie. Banchetul Domnului are loc acum și aici în Biserica lui Cristos. Domnul însuși ne hrănește în Cuvântul Evangheliei sale, cu cuvântul absoluțiunii și cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge. Iar la acest banchet suntem noi chemați în Biserica lui Cristos pentru a ne hrăni încă de pe acest pământ din viața veșnică, AMIN!