Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din această a opta Duminică după Sfânta Treime este fundamentată pe Matei 7,15-23.

”¹⁵ Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! ¹⁶ După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. ¹⁸ Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. ¹⁹ Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.²¹ Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. ²² Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?». ²³ Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!»”

Dragii mei, permiteți-mi să vă spun un lucru personal. Ori de câte ori parcurg această pericopă, am un sentiment aparte generat de faptul că textul acesta conține cele mai înfricoșătoare cuvinte pe care, după părerea mea, le spune Sfânta Scriptură. Este vorba despre cuvintele: ”niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23). Conform Domnului nostru Isus Cristos, aceste cuvinte înfiorătoare vor fi rostite de către Dumnezeu la judecata finală a acestei lumi. Mai este un aspect foarte important. Conform Domnului nostru Isus Cristos, cei care vor auzi aceste cuvinte înfiorătoare rostite în dreptul lor nu sunt dintre atei sau dintre păgâni, ci, în mod surprinzător, sunt din rândul acelor creștini activi care pretind astfel: ”Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?” (Mt.7,22). Tabloul acesta sumbru este completat de un alt detaliu care are rolul să sporească neliniștea. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că cei care vor fi confruntați de către Dumnezeu cu aceste cuvinte vor fi: ”mulți” (Mt.7,22). Concluzionând, putem să spunem faptul că aceste cuvinte trebuie să dea fiori reci oricărui creștin adevărat.

În textul Evangheliei de astăzi, Domnul Isus Cristos ne vorbește și ne atrage atenția cu privire la o problemă perenă a Bisericii Creștine. Este vorba despre: ”profeții falși”. Conform cuvintelor Domnului Isus Cristos, acești profeți falși sunt un cancer al Bisericii fiind unul dintre acele aspecte cu privire la care creștinul trebuie să fie mereu în gardă după cum însuși Domnul Isus Cristos ne spune: ”Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori” (Mt.7,15). Prin aceste cuvinte, Domnul Isus Cristos ne cere să tratăm tot ceea ce auzim sau citim despre Dumnezeu cu discernământ pentru a distinge învățătura corectă de cea falsă. Domnul Isus Cristos ne spune faptul că această problemă a profeților falși este una deosebit de spinoasă, mai ales că aceștia sunt: ”mulți” (Mt.7,22) și se înfățișează înaintea noastră: ”în haine de oi” (Mt.7,15), adică manifestând o evlavie cu totul specială și dovedind cele mai bune intenții. Cu toate acestea, Cristos ne spune că ei sunt: ”lupi răpitori” iar acest atribut este unul demonic. În Scriptură, Biserica lui Cristos este prezentată ca fiind o: ”turmă” căreia Cristos îi este: ”păstorul cel bun” (In.10,11). ”Lupul” în Scriptură este acela care încearcă să răpească oile din ”turma Bisericii” pentru a le ucide după cum citim: ”lupul le răpeşte şi le împrăştie” (In.10,12). Așa dar, din cuvintele Domnului Isus Cristos înțelegem faptul că profeții falși nu sunt doar niște bieți creștini inocenți care promovează anumite învățături false dintr-o pură necunoaștere a Scripturii ci aceștia sunt sub autoritatea și îndrumarea diavolului, având drept scop distrugerea Bisericii lui Cristos prin propagare de învățături care sunt contrarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Dragii mei, problema aceasta a profeților falși este una foarte serioasă, o problemă la care ar trebui să fim deosebit de atenți. Sfântul Apostol Paul ne dă un avertisment foarte serios spunând: ”Duhul spune clar că în timpurile de pe urmă unii îşi vor renega credinţa, luându-se după duhuri înşelătoare şi învăţături diabolice, [seduşi] de ipocrizia discursurilor false ale celor însemnaţi cu fierul roşu în cugetul lor” (1Tim.4,1). Despre ce ”credinţă” vorbește aici Sfântul Apostol Paul? Cu siguranță este vorba despre credinţa născută în inima omului de către Duhul Sfânt prin intermediul Evangheliei lui Cristos. Este vorba despre credința în ceea ce Dumnezeu ne promite în Evanghelia lui Cristos, anume credința în faptul că: ”pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi –ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus, ca să arate în veacurile care vin bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Ef.2,5-9).

Din Cuvântul lui Dumnezeu aflăm faptul că acești profeți falși vin și propagă o învățătură care este atractivă pentru rațiunea și pentru emoțiile umane dar care este, în profunzimea ei, una contrară Cuvântului lui Dumnezeu. În același timp, acești profeți falși par un model de evlavie punând un mare accent în predicarea lor pe un mod evlavios de trăire. Mai mult, Cristos însuși ne spune că printre ei vor fi oratori excelenți și chiar făcători de minuni extraordinare. Ținând cont de aceste lucruri, noi nu ne vom aștepta ca profeții falși să vină să predea o învățătură aberantă, o învățătură fără nici un fel de legătură cu Scriptură. Din contră, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune despre acești profeți falși astfel: ”unii ca aceştia sunt apostoli falşi, lucrători înşelători care se prefac că sunt apostoli ai lui Cristos; şi nu este de mirare, căci şi Satana însuşi se preface că este un înger al luminii. Aşadar, nu este mare lucru că şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii” (2Cor.11,13-15). Acești profeți falși pretind, mulți dintre ei cu maximă sinceritate, faptul că predică adevărul lui Dumnezeu. Doar că, acest adevăr pe care ei îl predică este unul doar pe jumătate. Este un adevăr trunchiat al Scripturii iar acesta este veninul cu care Satana ucide mulți creștini în prezent.

Dragii mei, otrava letală prin care Satana a ucis, ucide și va ucide foarte mulți creștini o reprezintă amestecarea Legii lui Dumnezeu cu Evanghelia lui Cristos. Acest amestec diabolic este cel care alimentează filozofia sinergismului, minciuna perenă prin care mulți creștini sunt ținuți departe de la ceea ce este cu adevărat voia lui Dumnezeu pentru om. Sinergismul este acea învățătură contrară Scripturii care ne învață faptul că noi colaborăm cu Dumnezeu în mântuirea noastră. Această colaborare consta în ascultarea de Legea lui Dumnezeu sau, mai nou, de ascultarea de așa zisele: ”porunci ale lui Cristos”. Sinergismul învață că pentru a fi mântuit, omul este dator să împlinească ceea ce Legea poruncește. Sfântul Apostol Paul numește această învățătură otrăvitoare ca fiind: ”o altă evanghelie” (Gal.1,6) iar despre cei care predică această erezie spune astfel: ”vor să schimbe Evanghelia lui Cristos” (Gal.1,7).

Învățătura falsă a sinergismului caracterizează teologia și închinarea celor mai multe Biserici Creștine din prezent. Biserica Romano-Catolică, dar și Bisericile Ortodoxe Răsăritene, sunt sugrumate de acest eșec în a înțelege distincția dintre Legea lui Dumnezeu și Evanghelia lui Cristos. Astfel, sinergismul are ca rezultat transformarea Evangheliei lui Cristos în Lege. Bisericile mai sus amintite chiar vorbesc despre Evanghelia lui Cristos ca fiind: ”Legea lui Cristos” sau ”Noua Lege”. Lucrurile nu stau deloc diferit în rândul Bisericilor Protestante. De altfel, Biserica Romano-Catolică afirmă la acest capitol faptul că Bisericile Protestante nu sunt alt ceva decât o ”portavoce” a învățăturii romano-catolice despre mântuirea omului, aducă a sinergismului.

Deși în teorie afirmă că sunt Biserici cu origini istorice și teologice în Reforma din Secolul al XVI-lea, Bisericile Protestante moderne au preferat să urmeze filozofia sinergismului predicată de către Biserica Romano-Catolică, transformând sinergismul într-o învățătură fundamentală. Astfel, noțiunile de ”sola fide”, ”sola gratia” și ”solus Christus”, strigătele Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea, au devenit doar niște noțiuni moarte în condițiile în care acești profeți falși predică o mântuire bazată pe efortul uman de a împlini Legea lui Dumnezeu ci nu pe credința în promisiunile pe care Dumnezeu ni le face în Evanghelia lui Cristos care ne spune că: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,16-17)

Toate aceste lucruri prezentate ne fac să înțelegem faptul că problema cunoașterii lui Dumnezeu a devenit una arzătoare în creștinism. Este ciudat să spunem acest lucru după aproximativ două mii de ani de existență a Bisericii Creștine. Creștinul trebuie să re-învețe să discearnă între ceea ce este după voia lui Dumnezeu și ceea ce este contrar cu voia lui Dumnezeu. O veste minunată este aceea că Dumnezeu nu a lăsat acest lucru la capacitatea noastră. El însuși ne-a revelat voia sa în Sfântul său Cuvânt. De aceea, pentru a discerne adevărul de minciună noi nu trebuie să apelăm la rațiune sau la emoții ci trebuie să apelăm la Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, dragii mei, trebuie să recunoaștem faptul că învățătura falsă are atât de mare succes în rândul creștinilor tocmai pentru că aceștia din urmă preferă să o judece pe baza rațiunii sau a emoțiilor ci nu folosind revelația lui Dumnezeu. Astăzi sunt foarte mulți creștini care spun că se roagă timp îndelungat, că postesc zile în șir, că merg pe la diverse Biserici și pe la preoți speciali, creștini care urmăresc numeroase emisiuni spirituale difuzate pe TV sau la radio sau creștini care citesc literatură teologică dar care nu disting voia lui Dumnezeu și sunt păcăliți cu ușurință de profeți mincinoși pentru că nu acordă atenție studiului Sfintei Scripturi. Ei nu disting voia lui Dumnezeu deoarece se chinuie să o afle din alte surse decât cea lăsată de Dumnezeu.

Astăzi, una dintre marile erori ale Bisericilor Creștine se dovedește a fi abandonarea doctrinelor. Milioane de creștini cred că doctrinele sunt mai degrabă un obstacol pentru viața de credință decât un ajutor dat de către Dumnezeu însuși. O astfel de atitudine este una fatală deoarece duce la debarasarea de singurul reper care ne poate ajuta în înțelegerea voii lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Ioan ne spune: ”viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3). Fără Scriptură noi nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu și nici pe Isus Cristos cu adevărat. Pentru a face acest lucru avem nevoie de Scriptură iar Scriptura nu este alt ceva decât doctrină. Pentru că au eșuat să înțeleagă acest lucru, majoritatea covârșitoare nu mai au puterea să facă distincția corectă între Legea lui Dumnezeu și Evanghelia mântuitoare a lui Cristos. Nu mai disting diferența dintre Legea care spune: ”blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Gal.3,10) și Evanghelia care spune faptul că: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Gal.3,13). Pornind de la această eroare, toate celelalte se țin lanț deoarece atunci când nu distingem corect Legea de Evanghelie, noi nu vom putea niciodată să îl cunoaștem pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Cristos. Ceea ce se întâmplă întotdeauna este faptul că oamenii ajung să își modeleze un dumnezeu fals, un dumnezeu care corespunde cu rațiunea și emoțiile umane. Un dumnezeu care poate să fie interpretat așa cum vor ei și care, absolut întotdeauna este un dumnezeu al Legii ci nu al Evangheliei. De aceea, acel dumnezeu despre care ”mulți” vor spune: ”Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?” (Mt.7,22) este unul străin de Dumnezeu cel adevărat, este un dumnezeu al imaginației umane.

Adevăratul Dumnezeu este cel pe care îl găsim revelat în Scriptură. Este acela despre care spune: ”Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (In.14,6). Nimeni nu vine la Dumnezeu Tatăl prin propria ascultare de Lege deoarece, spune Sfântul Apostol Paul: ”prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului.” (Rom.3,20). Adevăratul Dumnezeu este acela care ne-a reconciliat cu sine ”prin moartea Fiului său” (Rom.5,10) și care ne-a justificat ”prin sângele lui” (Rom.5,11). Acest adevăr este cuprins doar de către Evanghelia lui Cristos. De aceea, dragii mei, toți aceia care vor merge în fața lui Dumnezeu încrezându-se în faptele de ascultare față de Lege vor primi în dreptul lor cuvintele: ”niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23). Însă cei care vor merge înaintea Domnului încrezători în mesajul Evangheliei și al mântuirii în și prin Cristos, vor auzi cuvintele: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii” (Mt.25,34).

AMIN