predica pentru duminica Laetare, a patra duminică din post, 14 03 2021

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Iubiți credincioși, în mila lui Dumnezeu, am ajuns astăzi în cea de-a patra Duminică a Postului Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre, poartă numele de Duminica Laetare. Expresia Laetare se traduce în limba română prin cuvântul ”bucură-te” și regăsim acest termen, de exemplu în Isaia 66:10, acolo unde, în limba română, citim: ”bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el”. În mila lui Dumnezeu, în Duminica Laetare suntem la doar trei Duminici distanță de sărbătoarea învierii Domnului Isus Cristos, sărbătoarea pe care o vom celebra la 4 Aprilie. Predica din această Duminică este fundamentată pe textul din Ioan 6:1-15.

”¹După acestea, Isus a trecut pe malul [celălalt] al Mării Galileii sau a Tiberiádei. ²Îl urma o mulţime mare, pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³Isus a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea la el, Isus i-a zis lui Fílip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?”. ⁶Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea să facă. ⁷Fílip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinári ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Símon Petru, i-a zis: ⁹„Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”. ¹⁰Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”. În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit [fiecare]. ¹²Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!”. ¹³Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!”. ¹⁵Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.”

Dragii mei, de aproximativ un an de zile, întreaga omenire trece printr-o perioadă cu totul specială în istoria ei. Această situație ne aduce aminte cu privire la ceea ce Legea ne învață, anume faptul că din cauza faptelor noastre rele, noi merităm pedeapsa lui Dumnezeu pentru veșnicie, de aceea, nu avem nici un motiv să ridicăm glasul la Dumnezeu cu privire la ceea ce ni se întâmplă. Dar, dragii mei, Evanghelia lui Cristos ne spune faptul că, în înțelepciunea sa infinită, Dumnezeu folosește toate aceste situații dificile spre binele nostru etern. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui” (Rom.8,28). Poate o să vă întrebați cum este posibil un astfel de lucru. Dragii mei, Evanghelia ne redă cuvintele lui Dumnezeu astfel: ”nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui și să trăiască” (Ez.33,11). Dumnezeu vrea ca noi să ne întoarcem de la păcatul nostru și să venim la El. Dumnezeu vrea ca noi să trăim prin credința în Cuvântul său, să căutăm mila lui prin rugăciune și să avem privirea mereu fixată la el. Vedeți, atunci când viața merge bine, tindem să uităm cât de multă nevoie avem de Dumnezeu și de harul lui salvator. Dar atunci când necazul vine, așa cum se întâmplă de aproape un an în toată lumea, sufletul omului se smerește pentru că omul își aduce aminte că numai prin grija lui Dumnezeu poate să depășească astfel de obstacole. Astfel, prin faptul că permite să trecem prin astfel de necazuri, Dumnezeu ne readuce la El, întărind astfel credința noastră și făcându-ne să așteptăm în smerenie mila lui.

Dragii mei, Domnul Isus Cristos ne spune astfel: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28). Dar unde poate omul să meargă pentru a găsi odihnă și adăpost împotriva diavolului și a lumii acesteia plină de amenințări? Care este locul unde putem să găsim cu adevărat eliberarea pe care Dumnezeu ne-o promite în Evanghelia Domnului Isus Cristos? Unde este acel loc în care Dumnezeu ne împrospătează și ne întărește atunci când călătoria prin această viață devine atât de obositoare și de împovărătoare, cu este cel puțin în ultimul an?

Dragii mei, răspunsul este unul singur. Acest loc este în Biserica lui Cristos! În Biserică este locul unde Domnul nostru Isus Cristos vine să se întâlnească cu noi. Pericopa din această Duminică ne spune faptul că: ”Isus a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui”. Dragii mei, Biserica lui Cristos este ”muntele” pe care Domnul Isus Cristos ne cheamă pentru a ne odihni, pentru a conversa cu el și pentru a primi mângâiere de la el. Biserica este locul unde Domnul ne vorbește din Evanghelie iar acesta este o hrană cu adevărat sănătoasă pentru noi. Este exact ceea ce noi avem nevoie pentru a ne întări. Biserica este locul despre care Sfântul Împărat David vorbește când spune: ”Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă [de nimic]; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul” (Ps.23,1-3). Biserica lui este locul pășunilor verzi și a apelor de odihnă unde, în Liturghia divină, Domnul Isus Cristos ne hrănește cu o hrană care ne aduce viața veșnică.

Pericopa din această Duminică ne învață faptul că a venit timpul ca să nu mai privim spre situația dificilă în care ne aflăm, să nu mai privim la restricțiile cu care ne confruntăm, să nu ne mai plângem de milă ci, dragii mei, ne spune că este timpul să îl căutăm pe Domnul după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape!” (Is.55,6). Cu blândețe dar cu fermitate, Evanghelia lui Cristos ne transformă și ne întoarce la Domnul nostru care este aici, în Sfânta sa Biserică, împreună cu toți sfinții lui din toate timpurile și din toate locurile, cu sfinții îngeri și cu sfinții arhangheli.

Evanghelia din această Duminică ne vorbește despre modul în care Domnul Isus Cristos a hrănit într-un mod supranatural peste 5.000 de oameni în pustiu. Din punct de vedere al contextului acestei pericope, trebuie să spune că Domnul Isus Cristos îi trimisese deja pe Sfinții săi Apostol să predice Evanghelia și să facă minuni, Sfântul Ioan Botezătorul tocmai fusese martirizat de către Împăratul Irod iar sărbătoarea Paștelui era aproape. Evanghelia ne spune faptul că mii de oameni veneau la Isus pentru că nădăjduiau să găsească la el alinare pentru suferințele lor. Astfel, în pericopa noastră, îl găsim pe Isus înconjurat de peste cinci mii de oameni, pentru că Scriptura ne vorbește doar de numărul bărbaților prezenți. Sfântul Evanghelist Marcu descrie situația astfel: ”[Isus] a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc.6,34). În această situație, Domnul Isus Cristos le predică Evanghelia, vindecă bolnavii și aduce speranță. Timpul însă trece iar oamenii aceștia ajung într-o situație foarte dificilă pentru că erau lipsiți de orice sursă de hrană. Disperați și nevoiași, oamenii aceștia nu mai au nici un fel de speranță și privesc la Domnul Isus Cristos pentru a primi ceea Domnul avea să le dea. Și tocmai acest lucru le dă Cristos. Domnul spune: ”Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.” (In.6,35) iar mai apoi spune: ”Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In.6,51).

Dragii mei, acesta este mesajul pe care Domnul nostru l-a predicat mulțimii. Și aceste mesaj nu a fost predicat de către Cristos numai prin cuvinte ci și prin fapte. Evanghelia ne spune că el a hrănit întreaga mulțime într-un mod abundent, folosindu-se doar de cinci pâini și doi pești. Iubiți credincioși, aici, în Liturghia Bisericii, Domnul Isus Cristos ne predică exact același mesaj și nouă și face acest lucru la fel ca și în pericopa din această Duminică. Domnul nu vine la noi doar în Cuvântul său citit și predicat ci vine și în minunea Sacramentului Euharistiei în care Domnul spune: „Acesta este Trupul Meu și acesta este Sângele Meu pentru iertarea păcatelor” (conf. 1Cor.11). Ca și în pericopa din această Duminică, Dumnezeu ne hrănește și pe noi într-un mod miraculos, de această dată cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge.

Dragii mei, așa cum spuneam și Duminica trecută, diavolul aruncă tot ce are mai urât împotriva lui Cristos, a Cuvântului său și a ceea ce Cristos face pentru noi. Diavolul se opune ca noi să nu avem parte de pâinea vieții - adică de trupul și de sângele lui Cristos - prin care primim viața veșnică. Diavolul încearcă să ne polueze mintea și sufletul cu tot felul de minciuni și, foarte evident în aceste momente de pandemie, cu foarte multă neîncredere. Scopul lui este acela de a ne despărți exact de ceea ce el bine știe că ne aduce viață veșnică, de tot ceea ce Domnul face pentru noi în Liturghia Bisericii sale.

Dragii mei, în ciuda eforturilor diavolului, Dumnezeu nu renunță niciodată la promisiunea dată nouă în Evanghelie și ne chema la el cu cuvintele: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28). Domnul nu se oprește niciodată doar la ne chema la masa lui așa cum nu ezită niciodată să îi asculte pe aceia care strigă la el, încrezându-se în promisiunile sale. Domnul nu își întoarce fața de la noi și nici nu ne lasă să rătăcim în durere prin această lume. Domnul Isus Cristos ne spune astfel: ”Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi!” (Mt.6,8). Domnul știe despre toate lucrurile cu care ne confruntăm. El știe în ce fel de lume dificilă ne trăim viața. El știe cu ce pericole ne confruntăm în fiecare zi. El știe câtă lipsă de speranță există în aceste momente în sufletele noastre. El știe că suntem afectați de o teamă pe care lumea acesta nu o poate alina sub nici o formă ci, din contră, o amplifică de la o zi la alta. Dumnezeu știe faptul că nu există în această lume o pâine care să sature foamea cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, zi de zi. De aceea Cristos ne cheamă la el, pentru că el este ”pâinea vieții” (In.6,48) care ni se dă nouă! În Sacramentul Euharistiei, Domnul Isus Cristos ne cheamă să ne hrănească cu sine însuși la Altarul Sfintei sale Biserici.

Dragii mei, știu că situația în care această lume se află în prezent reprezintă poate cea mai mare încercare din viața multora dintre noi. Este greu și împovărător mai ales faptul că în acest moment, lumea acesta nu reușește să ne comunice nici un fel de mesaj concret de speranță. În fiecare zi, la TV sau pe internet nu descoperim decât mesaje din ce în ce mai înspăimântătoare. Nu știm cât va mai ține această stare de fapt și cât de adâncă va deveni criza care s-a abătut asupra acestei lumi. Este o cruce grea care ne-a fost dată să o purtăm. Dar nu uitați faptul că Domnul Isus Cristos a purta o cruce infinit mai grea decât a noastră. Aceasta pentru că crucea lui Cristos a cuprins în ea toate aceste cruci ale noastre. El a purtat crucea pentru noi, în locul nostru. De aceea, speranța noastră nu stă nici în noi și nici în lumea acesta. Situația în care ne aflăm ne dovedește mai clar ca niciodată cât de fragili suntem și noi și lumea în care trăim. Lumea noastră cu toată tehnologia ei, cu toată puterea ei financiară, cu toată puterea ei militară a fost realmente zdrobită, din toate punctele de vedere, într-o clipă.

Dragii mei, Dumnezeu permite să trecem prin diverse situații dificile deoarece vrea ca să ne învețe câteva lecții speciale. Prima lecție este să nu ne încredem în noi înșine și nici în lumea acesta după cum spune Sfântul Împărat David: ”regele nu se salvează prin mulţimea armatei, nici cel viteaz nu scapă prin marea [lui] putere” (Ps.33,16). Apoi, Dumnezeu vrea ca noi să mergem la el pentru ca el să ne hrănească cu adevărata hrană pentru viața veșnică. Dumnezeu vrea ca noi să fim dependenți de el ci nu de această lume păcătoasă și trecătoare. Dumnezeu vrea ca noi să căutăm salvarea la el! Dumnezeu vrea să fie Tatăl nostru la care noi să mergem pentru a primi tot ceea ce ne trebuie pentru această viață pentru că în Cristos, Dumnezeu vrea ca noi să fim copiii lui cei iubiți.

Dragii mei, acesta este mesajul Bisericii lui Cristos la jumătatea Postului Mare. Mesajul Evangheliei lui Cristos ne spune faptul că Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, a venit în lumea acesta a păcatului pentru salvarea noastră și aici, în Sfânta Sa Biserica, Domnul Isus Cristos ne îmbracă în dragostea sa și ne umple sufletul de speranță. De aceea, hrăniți cu Cuvântul Evanghelie și hrăniți cu trupul și cu sângele Domnului, asemenea Sfântului Apostol Paul, avem puterea să spunem: ”în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.” (Rom.8,37-39)

Amin!.