predica pemntru duminica Quasimodo Geniti, a doua duminică după înviere, 16 04 2023

”19 În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”. 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. 24 Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!”. 27 Apoi i-a spus lui Tóma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”. 28 Tóma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”. 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.”

Sfinții Apostoli sunt cei care au predicat cu credință și cu fermitate mesajul central al credinței creștine care nu este altul decât mesajul Evangheliei care vine la noi în Duminica Învierii Domnului Isus Cristos și ne spune astfel: ”Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte câlcând, și celor din morminte viață el le-a dăruit”. Aceste cuvinte sunt inima din care pulsează întreaga teologie creștină, întreaga închinarea liturgică a Bisericii dar și modul de viețuire creștin.

Cuvintele care spun: ”Cristos a înviat din morți” reprezintă astfel esența credinței noastre creștine. Reprezintă esența întregii revelații de sine a lui Dumnezeu pe care o avem în Scriptură. Reprezintă esența întregii noastre speranțe în ceea ce privește viața și mântuirea noastră după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1Cor.15,14).

Și cu toate acestea, exact aceiași Apostoli care au predicat cu toată credința lor mesajul: ”Cristos a înviat din morți” îi vedem surprinși și înfricoșați de vestea Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Mai mult, Sfinții Apostoli chiar resping acest mesaj al Evangheliei proclamat lor de către Domnul Isus Cristos însuși prin gura Mariei Magdalena.

Sfinții Apostoli sunt cei care, prin gura Sfântului Apostol Petru, ne oferă o sublimă mărturisire de credință care spune: ”Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Mt.16,16), o mărturisire care devine temelia dogmatică a Bisericii lui Cristos după cum Domnul însuși spune: ”pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt.16,18).

Sfinții Apostoli au crezut și au mărturisit faptul că Isus din Nazaret, cel pe care ei îl urmau în calitate de discipoli, nu este altcineva decât Fiul lui Dumnezeu cel care a luat asupra lui natura umană și care, devenind unul ca noi, s-a înfățișat lumii ca Mesia, cel promis de către Dumnezeu prin gura Sfinților Profeți.

Și totuși, acum, în Duminica Învierii Domnului, atunci când primesc vestea că mormântul în care Domnul Isus Cristos fusese așezat cu doar trei zile înainte era gol, ei sunt dominați de depresia necredinței și resping acest mesaj, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca: ”Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut” (Lc.24,11).

Prin necredința lor, acești bărbați ai Bisericii, s-au împotrivit mesajului Evangheliei lui Cristos, refuzând nu doar să creadă cuvintele unei femei, ci refuzând să creadă însuși Cuvântul Domnului nostru Isus Cristos care spune: ”Fiul Omului va fi dat pe [mâna] arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe [mâna] păgânilor. Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia” (Mc.10,33-34).

La Botezul Domnului nostru Isus Cristos ca și la momentul Schimbării la Față, Dumnezeu însuși spune următoarele cuvinte: ”Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (Mt.17,5). Sfinții Apostoli au fost martori ai acestor două evenimente, desigur că nu toți, însă aceste cuvinte le-au fost proclamate tuturora de către cei care au fost martori oculari. Și, totuși, Duminica învierii în găsește pe fiecare dintre ei stăpâniți de teamă, de îndoială, de necredință și fără nici un fel de speranță.

Deși Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Vechiul Testament vorbește în mai multe rânduri despre învierea din morți, vestea învierii Domnului nostru Isus Cristos pare să fie una nebunească pentru Sfinții Apostoli, după cum exprimă cuvintele: ”Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut” (Lc.2422-24).

Explicația pentru tot acest comportament necredincios al Sfinților Apostoli ne este dată de către Sfântul Apostol Ioan prin cuvintele care spun: ”pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (In.20,9). Astfel, Sfinții Apostoli aveau Scripturile, cunoșteau Scripturile, dar ei nu aveau o înțelegere evanghelică sau mântuitoare a acestora.

Adevărata înțelegere a Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos se deschide înaintea Sfinților Apostoli doar atunci când Domnul Isus Cristos înviat din morți acționează personal în acest sens după cum citim: ”și, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el” (Lc.24,27) iar mai apoi ni se spune astfel: ”și pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut” (Lc.24,30-31).

Cuvintele aceste ne spun faptul că Sfintele Scripturi se deschid pentru Sfinții Apostoli și sunt cu adevărat înțelese de către aceștia doar atunci când Domnul Isus Cristos cel jertfit și înviat pentru mântuirea noastră le proclamă în predicarea Evanghelie și în administrarea Sfintelor Sacramente.

De ce aceasta? Pentru că doar în moartea și în învierea lui Cristos devin Scripturile împlinite pentru noi. Doar în moartea și în înviere, cel care este ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29) devine revelat pe deplin nouă și proclamat nouă ca: ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (In.20,28). Nu ca și cum el nu ar fi fost Dumnezeu pe deplin și fără recunoașterea noastră, dar în moartea și în învierea lui Cristos, ceea ce fusese până atunci tainic și ascuns devine acum vizibil pe deplin.

Prin moartea și prin învierea lui Cristos, Dumnezeu ne regenerează sau ne recreează, astfel încât vorbim despre moartea și învierea lui Cristos ca despre: "noua creație". În această nouă creație îl găsim pe Domnul nostru Isus Cristos recreând în om "chipul lui Dumnezeu" și făcându-l, astfel, capabil să înțeleagă Scripturile după cum citim: ”cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor.1,18).

Moartea și învierea lui Cristos sunt cele prin care Dumnezeu îl pune pe om în mântuire și îl regenerează din om firesc în om duhovnicesc, făcându-l astfel capabil să înțeleagă ”înțelepciunea lui Dumnezeu” după cum citim: ”Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual. Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate” (1Cor.2,14-15).

Numai un Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu poate să ne justifice, eliberându-ne din robia păcatului, a morții și a diavolului. Numai un Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu poate să ne regenereze și numai un Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu poate să ne dea Duhul Sfânt și ne poate face capabili să înțelegem cu adevărat taina Cuvântului lui Dumnezeu.

Numai un Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu poate să vină la noi prin Evanghelia sa, să ne dea Duhul Sfânt și să ne facă moștenitori ai vieții veșnice, născând în noi adevărata credință și recreând în noi chipul lui Dumnezeu după cum citim: ”Primul om este făcut din pământ: este pământesc; al doilea om este din cer. Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc” (1Cor,15,47-49).

Numai prin Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu, Sfinții Apostoli au predicat cu credință și cu fermitate mesajul central al credinței creștine care spune astfel: ”Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte câlcând, și celor din morminte viață el le-a dăruit”. Numai prin Cristos care a murit pentru noi și care este acum viu, noi, toți cei născuți din apă și din Duh, avem parte aici și acum de Împărăția lui Dumnezeu și putem spune cuvintele: ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (In.20,28).

Amin!