Astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul; Luca 2:1-14.

Data postării: 26.12.2019 15:34:50

Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, predică Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu astăzi, cu sărbătoarea nașterii Domnului Isus Cristos, începe binecuvântatul Sezon al Crăciunului. Culoare liturgică a acestui minunat sezon este culoare albă. Textul pentru predica din această zi de sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Isus Cristos este din Luca 2:1-14.

”În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul. ² Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei. ³ Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa. ⁴ Şi Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numeşte Betleém, întrucât era din casa şi din familia lui Davíd, ⁵ pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască ⁷ şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei. ⁸ În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. ⁹ Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. ¹⁰ Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. ¹² Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. ¹³ Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: ¹⁴ „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”

Dragii mei, trăim o sărbătoare minunată, o sărbătoare care luminează sufletele creștinilor din toată lumea. Este vorba despre un aspect care face ca religia creștină să fie cu adevărat unică în acesta lume. Acest lucru constă în faptul că toate celelalte religii ale lumii sunt alcătuite în cea mai mare parte din învățături în diverse domenii ale vieții omului. Creștinismul, pe lângă faptul că prezintă învățături cu privire la viața omului, prezintă și aspecte istorice care au o importanță majoră pentru credincioși. În toate celelalte mari religii ale lumii, învățăturile nu sunt dependente sau nu sunt corelate cu viața celor car le-au predat. Deși există o istorie a acestor religii, învățăturile de credința în sinea lor nu sunt dependente de această istorie. Pentru oamenii care urmează aceste religii, istoria nu este nici pe departe atât de importantă precum este învățătura. Chiar dacă se descoperă și se dovedește că anumite repere din viața liderilor lor religioși sunt false, lucrurile merg mai departe pentru că unicul accent este pus pe învățătura acestora ci nu pe viața lor.

Lucrurile nu stau la fel cu privire la creștinism. Creștinismul se bazează pe persoană și lucrarea Domnului Isus Cristos. Dacă cineva ar putea să demonstreze de exemplul faptul că Isus Cristos nu a înviat din morți, atunci creștinismul se prăbușește. La fel s-ar întâmpla și dacă cineva ar putea să demonstreze faptul că Isus nu a murit pe cruce ci ar fi murit din cauze naturale, de exemplu. Creștinismul este direct legat nu doar de învățătura lui Cristos ci și de viața și activitatea Acestuia. Viața lui Cristos întărește învățătura pe care acesta ne-o dă. Dacă viața, moartea și învierea lui Isus Cristos nu sunt așa cum le relatează Sfintele Evanghelii, atunci rămâne ceea ce spune Sfântul Apostol Paul creștinilor din Corint: ”dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1Cor.15,19) iar mai apoi, același Sfânt Apostol ne spune că dacă Cristos nu a înviat din morți atunci ”să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri” (1.Cor. 15,32). Dacă toate aceste relatări istorice ale Sfintelor Scripturi sunt inventate ci nu sunt reale, creștinii sunt niște oameni de râsul lumii.

Dragii mei, creștinismul pare poate cea mai vulnerabilă tocmai datorită faptului că învățătura este atât de profund legată de viața și activitatea lui Isus Cristos, trebuie să vă spun că nimeni, niciodată, nu a fost în stare să prezinte dovezi clare conform căreia viața și activitatea Mântuitorului nu ar fi exact așa cum o prezintă Sfintele Evanghelii. Asta nu înseamnă că nu există mii de tentative. Mulți au încercat să găsească erori în relatările Sfintelor Scripturi dar au eșuat în tot felul de speculații care nu au convins pe nimeni.

Sfânta Scriptură ne învață faptul că omul, prin păcat, a ieșit de sub autoritatea lui Dumnezeu și a intrat sub autoritatea diavolului. Prin păcat, omul nu a devenit liber așa cum diavolul l-a ispitit să creadă spunându-i: ”Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Gen.3,5). De fapt, omul a devenit robul păcatului și a morții după cum Sfânta Scriptură ne spune: ”după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Rom.5,12) . Prin păcat, omul se supune morții și condamnării veșnice a lui Dumnezeu.

Pentru a ne salva din această stare de condamnare veșnică, Dumnezeu, din propria lui inițiativă, a ales să îl trimită pe Fiul Său în această lume pentru ca omul să fie salvat din robia păcatului și a morții. Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat, a venit printre noi, a trăit printre noi, a murit pentru noi și a înviat din morți, toate acestea exclusiv pentru salvarea omului din robia păcatului. Foarte frumos ne spune Evanghelia acest lucru: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Io.3,16). În planul lui Dumnezeu de mântuire a omului păcătos, Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, devenind om asemenea nouă. Despre această întrupare ne vorbește sărbătoarea Crăciunului și această întrupare o sărbătorim noi astăzi, Dumnezeu cel veșnic devenit om printre noi.

Desigur că astăzi noi sărbătorim nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. El a devenit om nouă luni mai devreme atunci când, prin puterea Duhului Sfânt, Fecioara Maria a rămas însărcinată după cum însuși Sfântul Înger Gabriel i-a spus. Timp de nouă luni, ca orice fiu de om, Domnul nostru Isus Cristos a fost în pântecul Sfintei Fecioare. Acolo a crescut și s-a dezvoltat de la stadiul de embrion până la momentul în care a fost gata să se nască. Despre această naștere vorbește sărbătoarea Crăciunului. Nașterea lui Cristos nu a fost nicidecum una miraculoasă. Ea a fost o naștere perfect naturală. Ceea ce a fost supranatural a fost modul în care Sfânta Fecioară a rămas însărcinată. Sarcina aceasta nu a fost rodul unei relații trupești dintre Maria și Iosif ci, sarcina a fost explicată de îngerul Gabriel astfel: ”Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”(Lc.1,35)

Dumnezeu s-a născut la Bethleem. Va invit să reflectăm la acest lucru. Să ne concentrăm mintea asupra acestei propoziții simple. Dumnezeu s-a născut la Bethleem! Locul acesta unde Dumnezeu s-a născut este un loc real. El există și astăzi. Îl puteți găsi pe hartă și, în ciuda faptului că se află sub administrare musulmană, el poate să fie vizitat. Bethleemul nu este un loc imaginar, nu este un basm. Sfântul Ucenic și Evanghelist Luca ne spune faptul că Dumnezeu s-a născut la Bethleem în vremea lui Cezar August. Acest Împărat Roman nu este un basm. El a trăit cu adevărat. Din acest motiv, Isus Cristos este istoric ci nu imaginar. Isus a fost cu adevărat om, într-un loc adevărat și într-un timp adevărat. Acesta nu este doar o poveste, doar un mit. Isus a fost o ființă reală așa cum noi suntem niște ființe reale. Isus a trăit cu adevărat așa cum noi trăim cu adevărat. Așa dar, creștinismul se bazează pe o istorie reală ci nu pe o încâlcitură de povești mitologice sau relatări îndoielnice. Isus este real!

Noi înșine suntem ființe reale. Datorită faptului că păcătuim noi suntem sub pedeapsa veșnică a lui Dumnezeu. Acesta nu este doar o poveste, este o realitate. Noi suferim blestemul păcatului. Toți avem parte de suferință, ne îmbolnăvim, ne rănim și, în cele din urmă, toți murim. Acesta este o realitate ci nu o ficțiune. Toate acestea sunt consecințele păcatului care ne înrobește. Toate acestea le-am experimentat personal fiecare dintre noi. Păcatul nu este un mit ci este o realitate în viața fiecăruia dintre noi. Consecințele păcatului nu sunt însă doar temporare, aici și acum. Ele sunt veșnice. Sunt chiar mai rele decât suferința, boala și moartea pe care o experimentăm pe acest pământ. Păcatul ne pune în opoziție veșnică cu Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu condamnă veșnic păcatul fiecăruia dintre noi. Toate aceste lucruri nu sunt doar vorbe, nu sunt doar amenințări ci sunt crunta realitate. Aceste lucruri sunt reale și terifiante. De aceea, pentru că sunt reale, omul are nevoie de un Mântuitor real ci nu de unul imaginar.

Acest Mântuitor real s-a întrupat la Bethleem. El a luat asupra lui natură umană dar fără păcat. El nu a făcut nici un păcat dar a preluat păcatele noastre ale tuturora. El a devenit mântuirea noastră. El a ascultat perfect de Legea de care noi nu putem să ascultăm. El a împlinit Legea în locul nostru. Sfânta Scriptură ne spune astfel despre Isus: ”n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Ev.4,15).

Dragii mei, sărbătorind nașterea lui Isus Cristos, noi sărbătorim începutul unei vieți perfecte care a câștigat neprihănirea pentru noi prin propria lui perfecțiune. Fiind omul perfect, Isus a reușit să facă ceea ce noi, oameni imperfecți nu reușim. El a fost capabil să țină Legea și, în același timp să preia păcatele noastre ale tuturora. El a fost capabil să devină ținta mâniei lui Dumnezeu și să moară pentru vina noastră. Toate aceste lucruri sunt reale. Nu sunt basme. Crucea lui Cristos este foarte reală. Dumnezeu s-a născut ca om și a murit ca om pentru păcatele noastre. Această expresie este reală din punct de vedere istoric. Nu este doar o învățătură morală ci este un act istoric. Real. A avut loc cu adevărat.

Mai este un lucru despre care doresc să vă reamintesc în această seară binecuvântată. Acest Isus care s-a născut în mod real, a trăit în mod real și a murit pe cruce într-un mod real, a și înviat din morți într-un mod real. El nu a rămas în mormânt alături de cei morți. Creștinii nu plâng la un mormânt pe mântuitorul lor. Acest mormânt nu există pentru că Isus Cristos este viu, el a înviat din morți. Noi avem un salvator viu și acest lucru este real, nu este ficțiune. Mântuitorul nostru este viu și el mijlocește încontinuu pentru fiecare dintre noi. El ne iartă păcatele și ne oferă viața veșnică.

Dragii mei, nașterea Domnului Isus Cristos la Bethleem nu reprezintă doar retrăirea unei povești impresionante. Ea ne aduce aminte despre faptul că Dumnezeu însuși s-a coborât în istoria noastră și a luat personal parte la acesta. Dumnezeu s-a făcut om ca și noi. A trăit viața noastră dar fără să păcătuiască. A murit ca orice om și tot în natura sa umană a și înviat dintre cei morți. Toate acestea le-a făcut ca să ne mântuiască. Prin viața lui El a trăit ascultarea de Legea, lucru imposibil pentru noi, iar prin moartea lui El a primit pedeapsa pentru păcatele noastre în locul nostru. El a primit ceea ce noi meritam să primim, adică moartea, pentru ca noi să primim ceea ce nu meritam, adică viața veșnică. Prin Cristos și în Cristos noi avem iertare, viață și mântuire. Pentru aceste lucruri, Dumnezeu s-a născut la Bethleem, un loc real, acum aproximativ două mii de ani, în timpul lui Cezar Augustus, un timp real, fiind fiul unei tinere fecioare care nu cunoscuse nici un bărbat, un alt aspect foarte real. Acolo în ieslea de la Bethleem, cerul a coborât pe pământ, Dumnezeu a venit la noi. Acel copil din iesle este Cristos, Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, care domnește cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor,

Amin!