Au văzut copilul și l-au adorat, Matei 2:1-12
Data postării: 08.01.2020 17:47:36
Epifania Domnului Isus Cristos. Predică Rev. Sorin H. Trifa
Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, iată-ne împreună într-o zi de mare sărbătoare pentru Biserica noastră, Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Această sărbătoare a Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este ziua care marchează sfârșitul Sezonului de Crăciun și începutul unui nou sezon Bisericesc, Sezonul Epifaniei. Acest sezon se întinde de la 6 ianuarie și, anul acesta, durează până la 26 Februarie, atunci când, o dată cu Miercurea Cenușii, va începe Sezonul Postului Mare. Dacă despre Sezonul Crăciunului spuneam că este unul fix, adică începe și se termină în fiecare an la aceleași date, Sezonul Epifaniei, fiind dependent de Sărbătoarea Învierii Domnului, este unul variabil, așa cum variabilă este și data Sărbătorii Învierii Domnului. Dat fiind faptul că anul acesta, Duminica Învierii Domnului cade în data de 12 Aprilie, Sezonul Epifaniei conține un număr de șapte Duminici, dintre care ultimele trei, Duminicile, Septuagesima, Sexagesima și Quinquagesima, sunt Duminici asociate cu pregătirea pentru Sezonul de post. Culoarea Sezonului Epifaniei este culoarea verde, o culoare care este folosită în Biserica noastră aproximativ opt luni pe an și care simbolizează creșterea Bisericii în cunoașterea lui Cristos și maturizarea în credință. Pentru Duminica Epifaniei, predica este fundamentată pe Matei 2:1-12
”1 După ce s-a născut Isus în Betleémul Iudeii în zilele lui Iród, regele, iată că au ajuns la Ierusalím nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau, spunând: „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. 3 Auzind aceasta, regele Iród s-a tulburat şi tot Ierusalímul împreună cu el. 4 Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleémul Iudeii, căci aşa este scris de profet: 6 «Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”. 7 Atunci Iród, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8 Şi, trimiţându-i la Betleém, [le-]a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!”. 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra [locului] unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând [la pământ], l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în ţara lor”
Dragii mei, este pentru a patra oară când Biserica noastră din România celebrează Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Pentru mulți dintre noi acest eveniment este unul binecunoscut. Totuși, fiind într-o creștere vie, Biserica noastră are acum membrii care celebrează pentru prima dată această minunată sărbătoare a Epifaniei, iar acești oameni au nevoie să înțeleagă importanța acestui moment pentru Biserica noastră. În linii mari, sărbătoarea Epifaniei în tradiția Bisericii noastre amintește despre vizita pe care niște înțelepți veniți din estul Palestinei au făcut-o la Bethleem pentru a se închina pruncului Isus, ”regele [nou]-născut al iudeilor” (Mt.2,2). Cu ocazia acesta, Scriptura ne spune fapt că aceștia ”l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt.2,11). Într-o singură propoziție, Sărbătoarea Epifaniei reprezintă manifestarea vizibilă a lui Isus din Nazaret înaintea neamurilor ca fiind Mesia cel profețit de către Vechiul Testament.
Studiind însă cu atenție relatarea Scripturi cu privire la vizita pe care acești înțelepți i-au făcut-o pruncului Isus. Descoperim faptul că aceasta nu este numai despre manifestarea și revelația Domnului Isus Cristos. Deși Copilul din Bethleem este centru Epifaniei, acesta nu este singurul care a fost făcut cunoscut neamurilor cu această ocazie specială. De asemenea, cu ocazia acestei epifanii, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt sunt revelați neamurilor, desigur însă, acest lucru făcându-se într-un mod indirect. Din acest motiv, putem să spunem faptul că Sărbătoarea Epifaniei este nu doar despre revelarea Fiului lui Dumnezeu înaintea neamurilor ci este cu adevărat despre revelarea Sfintei Treimi. Domnul Isus Cristos este Mântuitorul lumii, Fiul cel preaiubit trimis de către Dumnezeu pentru a răscumpăra omenirea din păcat. Dar Domnul Isus Cristos nu este de unul singur ci el se află într-o permanență comuniune cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Duhul Sfânt. În această predică îmi doresc foarte mult să vedem cum se manifestă Sfânta Treime în cadrul Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos.
Dragii mei, relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, de altfel singura relatare a Scripturii cu privire la Epifanie, este una din care anumite detalii lipsesc. De exemplu, Evanghelia nu ne spune de unde exact au venit acești oameni și nici măcar nu știm câți erau. Înțelepții aceștia par să vină de nicăieri, de undeva ”din Răsărit” (Mt.2,1). Studiind mai departe pericopa, aflăm că aceștia au fost călăuziți de o stea. Dar, cu siguranță, nu este vorba despre o stea banală de pe bolta cerească ci este vorba despre o stea apărută în mod miraculos, o stea care le-a vorbit acestor înțelepți despre faptul că promisiunea despre nașterea unui rege cu totul special a fost împlinită iar acest rege se află în locul indicat de stea.
Cu privirea la promisiunea pe care acești înțelepți o urmăreau, Scriptura ne spune că aceasta a fost următoarea: ”Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél” (Mt.2,6). Această profeție indicată aici de către Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este din cartea Sfântului Profet Mica. Dar, dragii mei, această promisiune nu îi aparține Sfântului Profet Mica ci este promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși vorbește prin gura Sfântului Profet Mica despre trimiterea Fiului său care va stăpâni nu doar asupra Israelului ci asupra întregii lumi iar prin această stăpânire va elibera lumea de sub stăpânirea morții și a diavolului readucând-o la viață. În acest fel, Fiul lui Dumnezeu va fi ”păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Io.10,11). Aceasta este promisiunea pe care Dumnezeu Tatăl o face întregii lumi prin gura Sfântului Profet Mica iar această promisiune este motorul care îi animă pe înțelepții din răsărit în drumul lor.
Întrebarea care se ridică acum este: de unde știau acești oameni despre promisiunea aceasta dată de către Dumnezeu în cartea Sfântului Profet Mica? Cum au știut ei că un rege special s-a născut și de unde au știut ei să își îndrepte pașii tocmai spre Ierusalim? Răspunsul este foarte simplu. Ei au știut toate acestea nu din tradițiile omenești ci din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au știut foarte clar că pentru al întâlni pe acest copil special trebuiau să creadă cele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin gura Sfinților săi Profeți. Pentru al găsi pe pruncul de curând născut, acești înțelepți știau că nu se puteau baza decât exclusiv pe ceea ce spunea Cuvântul lui Dumnezeu. Ei știau că dacă se vor abate de la Cuvântul lui Dumnezeu și vor urma învățături venite din înțelepciunea omenească, vor rătăcii de la drumul lor și vor eșua în al întâlni pe prunc. Din acest motiv, ei au ales să rămână exclusiv la Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru, dragii mei, este valabil și pentru noi astăzi. Dacă vom ignora ce spune Cuvântul lui Dumnezeu sau dacă îl vom amesteca cu tot felul de învățături și filozofii omenești, nu vom face alt ceva decât să îl pierdem pe Domnul Isus Cristos. De ce? Deoarece Domnul Isus Cristos nu ne este revelat de înțelepciunea omenească ci exclusiv de către Sfânta Scriptură care este Cuvântul lui Dumnezeu. Doar fundamentați pe Cuvântul lui Dumnezeu noi putem să îl cunoaștem cu adevărat pe Domnul Isus Cristos și să ne încredem în El ca Mântuitor al nostru. Cu alte cuvinte, dragii mei, Domnul Isus Cristos nu poate să fie niciodată găsit în afara Cuvântului Scripturii ci doar în auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Doar în baza Cuvântului lui Dumnezeu au știu acești înțelepți pe cine căutau, unde să îl caute și cine era cu adevărat acest copil pe care îl căutau. Pentru că aveau răspunsul la toate aceste întrebări, înțelepții de la răsărit s-au închinat Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Dragii mei, ceea ce trebuie noi să înțelegem este că totul se bazează pe promisiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este cel care ne dă Cuvântul iar înțelepții de la răsărit îl cred și în baza acestui Cuvânt merg pentru a se închina lui Dumnezeu. Dumnezeu Duhul Sfânt naște credință în acești oameni prin Cuvântul lui Dumnezeu și tot prin Cuvântul lui Dumnezeu el le crește credința, încurajându-i în drumul lor. Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, a întărit încrederea acestor oameni și a făcut ca aceștia să nu fie descurajați de nici un obstacol care a apărut în calea lor până l-au găsit pe pruncul promis de către Dumnezeu. În același fel, dragii mei, călătoria noastră cu Cristos nu este una diferită de cea a acestor înțelepți. Boala, moartea, pierdea locului de muncă, dificultățile familie, diferite greutăți personale par să lase mereu impresia că Dumnezeu nu este cu noi și că noi rătăcim de la drumul nostru. Dar această impresie este una falsă. Dumnezeu este cu noi și el mereu ne călăuzește astfel încât să fim mereu învingători în ciuda obstacolelor pe care diavolul și lumea le aruncă înaintea noastră. Creștinul adevărat este acela care își trăiește viața bazându-se pe promisiunea lui Dumnezeu care spune: ”Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona” (Ev.13,5)
Dumnezeu Duhul Sfânt se mai revelează într-o anume parte din Epifanie. El este acela care îi anunță pe înțelepți cu privire la nașterea lui Mesia și îi conduce pe aceștia la pruncul Cristos. Steaua despre care ne vorbește Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este Dumnezeu Duhul Sfânt care purcede la Dumnezeu Tată și de la Dumnezeu Fiul. Duhul Sfânt este cel care ne conduce ca prin credință să îl descoperim pe Fiul lui Dumnezeu și să descoperim tot ceea ce acesta a făcut pentru mântuirea noastră. Și astfel, asemenea înțelepților de la răsărit, și noi, conduși de către Duhul Sfânt, bazându-ne pe promisiunea făcută de către Dumnezeu în Cuvântul său, în căutăm pe Cristos și facem din el obiectul credinței și închinării noastre.
Dragii mei, ceea ce ne încurajează cel mai mult din relatarea biblică a Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este faptul că acești înțelepți veniți de la răsărit reprezintă neamurile, adică pe fiecare dintre noi. Nimic nu poate să fie mai minunat decât acest lucru. Așa cum i-a călăuzit pe înțelepți acum aproximativ două mii de ani pentru al găsi pe pruncul Isus, la fel el ne călăuzește și pe noi, în prezent, pentru al găsi pe Mântuitorul nostru. Darurile aduse de către înțelepți au fost insignifiante față de darurile pe care Dumnezeu ni le dă nouă în Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos. În Cristos, bogățiile cerului se revarsă peste fiecare dintre noi. În Botezul nostru, spune Sfântul Apostol Paul: ”v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal.3,27-28). În Botezul nostru am primit iertarea tuturor păcatelor noastre după cum tot Sfântul Apostol Paul spune: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). De asemenea, în Sfântul Sacrament al Altarului, Sfânta Euharistiei, Dumnezeu ne dă să mâncăm cu adevărat trupul și sângele Fiului său, ascunse în pâinea și vinul consacrate, pentru a primi iertarea păcatelor noastre după cum însuși Domnul Isus Cristos spune: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine” (Io.6,56-57).
Dragii mei, în Botezul nostru și în împărtășirea cu trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos noi avem iertarea păcatelor iar acolo unde este iertarea păcatelor este viața veșnică. Prin Sfintele Sacramente Dumnezeu ne face cunoscută plinătatea slavei sale și ne oferă harul său salvator. Prin Sfintele Sacramente noi ne unim cu Domnul Isus Cristos în modul cel mai intim cu putință pentru a fi ai lui și cu el pentru eternitate. De aceea, participarea la Liturghia Bisericii lui Cristos înseamnă o reală gustare din Împărăția lui Dumnezeu, prin credință. În închinarea liturgică a Bisericii noastre noi îl descoperim pe Domnul Isus Cristos călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu citit și predicat și prin împărtășirea cu trupul și sângele Domnului Isus Cristos pentru al putea adora pe deplin pe acela care ne-a salvat din ghearele diavolului, a păcatului și a morții și ne-a readus la viață pentru eternitate.
AMIN!