Biserica Sfanta si Atotcuprinzatoare

Data postării: 17.03.2014 12:30:20

Este voia Domnului ca creștinii să se întâlnescă pentru a se intări unul pe altul in credinta prin utilizarea împreună a mijloacelor harului și să lucreze impreuna pentru răspândireaEvangheliei în toată lumea.

Din moment ce aceste adunări vizibile sau congregatii locale uzeaza de mijloacele harului, acestea sunt denumite în mod corect „Biserici”. Adunare locală poartă acest nume deoarece în cadrul acesteia sunt prezenți efectiv adevăratii credinciosi.

Un alt adevar prezentat in Sf. Scriptura si pe care Biserica Lutherana il sustine este acela ca fiecare creștin este un preot înaintea lui Dumnezeu. Toți credincioșii au acces direct și în modegal la tronul harului lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Mijlocitorul nostru. Toți creștinii trebuie să aducă laudele Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. În acest sens, toți creștinii sunt slujitori, sau lucratori, ai Evangheliei. Dumnezeu vrea ca toți creștinii să împărtășească mesajul mântuirii cu alte persoane pentru Gloria lui Dumnezeu.

Noi credem că misiunea Bisericii este aceea de a predica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu și de a administra corect Sacramentele. Acestă slujire se face, de obicei, în cadrul bisericilor locale.

In Bisericile Evanghelice Lutherane, slujirea pastorală este cea mai cuprinzătoare formă de slujire publică a Cuvântului lui Dumnezeu. Păstorii sunt instruiți și chemați să se investească însupraveghere spirituală cuprinzătoare pentru adunarea și hrănirea spirituală a sufletelor în cadrul Bisericilor locale.

Iata ceea ce ne invata Confesiunea Augustana, cunoscuta si sub denumirea de Marturisirea de Credinta de la Augsburg, despre Biserica:

De asemenea ni se predă învăţătura că trebuie să fie şi să dureze biserica: “una, sfântă, sobornicească şi apostoleacă”, care reprezintă comuniunea tuturor credincioşilor, cărora li se predică Evanghelia în mod nedenaturat şi li se administrează corect Sfintele Taine. Căci unităţii adevărate a bisericii creştine îi este suficient ca, de comun acord, Evanghelia să fie predicată pe înţeles şi nedenaturat şi tainele să fie administrate după cuvântul lui Dumnezeu. Iar pentru adevărata unitate a bisericii creştine nu este neapărat necesar ca pretutindeni să se respecte acelaşi ceremonial, pe care oamenii l-au orânduit, doar, cum spune Sfântul Pavel în epistola către efeseni în capitolul 4, “este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre; un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”.

Doresc acum sa acordam atentie, pentru cateva minute, unui aspect mai delicat dar din ce in ce mai des intalnit in relatia dintre crestini si Sfanta Biserica a lui Cristos.

Am afirmat ca, in conditiile in care o persoana se declara credincios iar Isus Cristos este obiectul credintei sale si in conditiile in care respectiva persoana este unita in Cristos prin sacramentul Botezului, in mod natural, automat, ea este unita cu toti cei care apartin lui Isus Cristos. Deci, unirea credinciosului cu Cristos duce la unirea acestuia cu tot trupul lui Cristos, adica cu toti aceea care, asemenea lui, isi pun increderea in Mantuitor.

In trupul lui Cristos, Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor celor ce credem si, prin botez suntem parte a acestui trup, iar noi intre noi, credinciosii suntem frati si surori in Domnul. Crezul Apostolic numeste acest trup al lui Cristos ca fiind comuniunea sfintilor. In Evanghelia adresata credinciosilor din Colose, Sfantul Apostol Pavel afirma urmatoarele: “El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Coloseni 1:18).

In lume exista, din nefericire destul de multi crestini care afirma ca ei cred cu putere ca Isus Cristos este Mantuitorul lor, dar care nu doresc sa aiba nici o legatura cu Biserica. Sunt crestini care, atunci cand deschizi subiectul Biserica, iti dau urmatorul raspuns: „Eu am Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, il am pe Cristos ca Mantuitor personal si nu am absolut deloc nevoie de complicatii precum apartenenta la o Biserica...”. Din nefericire pentru ei, acesta nu este deloc un lucru bun. Acestia sunt, practic, niste crestini singuratici. Ei sustin ca il au pe Cristos dar nu vor Biserica Lui cu toate ca Sf. Scriptura ne spune ca Isus Cristos este capul Bisericii iar aceasta este trupul Sau .

Poate ca urmatoare ilustratie este una destul de socanta, dar in dorinta de a intelege cat mai corect adevarul doresc sa o spun. Puteti, pentru o clipa, sa va imaginati cum arata un cap fara trup? Cum ar arata persoana iubita daca nu ar avea trup? Daca ar avea numai cap? Exact acest lucru fac acesti oameni. Ei declara ca au capul si din acest motiv nu au nevoie si de trup. Pentru ei este suficient capul. Ei il primesc pe Cristos dar ii trateaza cu dispret trupul Acestuia care este Biserica Sa.

Datorita fragmentarii acestui trup al lui Cristos in zeci de denominatii, unii credinciosi pot sa devina confuzi. Acest aspect nu trebuie ocolit ci trebuie recunoscut pentru ca Biserica sa il poata confrunta. Sunt crestini care dispretuiesc Biserica doar pentru ca nu isi gasesc locul in aceasta. Ei sunt confuzi cu privire la identitatea lor si nu reusesc sa inteleaga carei denominatii sau carei Biserici ar trebui sa apartina. Ei viziteaza, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, anumite Bisericii cu care cauta sa stabileasca relatii spirituale. Din anumite motive, uneori, unele persoane nu reusesc sa isi gaseasca locul in niciuna dintre aceste Biserici. Fie ca acestea nu corespund viziunilor teologice ale persoanei respective, fie inchinarea nu este pe gustul lor, fie relatiile interumane nu sunt asa cum si le-ar fi dorit. Acesta este, cel mai adesea, momentul in care acesti crestini ajung sa spuna stop mersului la Biserica si incearca sa isi creeze propria lor Biserica, in intimitatea lor. Pentru cei care au astfel de probleme, iar indepartarea lor de Biserica nu este decat un aspect temporar, acest fapt nu reprezinta un pericol foarte mare, desi afara din trupul lui Cristos omul este extrem de vulnerabil din punct de vedere spiritual. Este acceptabil doar atat timp cat credinciosul se afla in cautarea unei Bisericii ci nu a refuzat nicidecum participarea la trupul lui Cristos. Nici un crestin nu poate sa ramana pentru un timp lung in afara trupului. Nici un crestin nu poate sa aiba doar capul fara trup. Nimeni nu il poate avea pe Cristos fara sa faca parte din Biserica Sa.

Biserica apartine lui Cristos, Biserica este mireasa lui Cristos, sangele lui Cristos a fost varsat pentru Biserica Sa. In Biserica Sa, Cristos isi imparte harul Sau tuturor celor care, cu credinta, fac parte din aceasta. Cand un crestin se uneste cu Domnul Cristos, el se uneste, inevitabil, si cu Biserica Acestuia, cu trupul Sau.

Bunul Dumnezeu sa lucreze la inima noastra pentru a intelege cat mai clar cu putinta necesitatea apartenentei noastre la Biserica Sa si, impreuna cu sfintii rascumparati de Cristos sa ii aducem Creatorului nostru toata slava care i se cuvine.

Un articol de Sorin H. Trifa