Botezul Domnului Cristos si botezul nostru

Data postării: 09.01.2015 12:44:12

Evangheliile leaga botezul Domnului Isus Cristos de debutul lucrarii sale publice. Cu toate acestea adevaratul motiv a botezului Domnului este altul, cu mult mai important decat debutul lucrarii publice. Evenimentul este relatat de toate cele trei Evanghelii sinoptice. Sfantul Apostol Matei vorbeste despre botezul Domnului Isus Cristos la capitolul 3:13-17, Sfantul Evanghelist Marcu vorbeste despre aceste eveniment in capitolul 1:9-11 iar Sfantul Evanghelist Luca in capitolul 3:21-22. Sfantul Apostol Ioan, in Evanghelia sa, la capitolul 1:29-34, nu descrie botezul efectiv insa relateaza o serie de evenimente care au caracterizat acest moment.

Despre botezul Domnului

Botezul Domnului Isus Cristos este sarbatorit in mod diferit de catre crestini. Bisericile Evanghelice Lutherane si cele Romano-Catolice comemoreaza botezul Domnului in prima duminica dupa sarbatoarea Epifaniei Domnului, adica prima duminica dupa 6 ianuarie. Bisericile Ortodoxe Rasaritene dar si Bisericile Greco-Catolice din Romania, comemoreaza botezul Domnului pe data de 6 ianuarie a fiecarui an.

In cadrul acestui articol, despre botezul Domnului Isus Cristos vom discuta folosindu-ne de relatarea din Evanghelia Sfantului Apostol Matei. Iata ce relateaza la capitolul 3:13-17 cu privire la modul in care a decurs botezul lui Isus Cristos: “Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Prima, si poate cea mai importanta intrebare care se ridica cu privire la acest eveniment este: “de ce s-a botezat Domnul Isus Cristos?”. Despre activitatea Sfantului Ioan Botezatorul cunoastem faptul ca multi locuitori ai Iudeei veneau la acesta “şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan” (Matei 3:6), iar mai apoi, in cadrul aceleiasi relatari, citim faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul isi caracterizeaza lucrarea astfel: “eu vă botez cu apă, spre pocăinţă” (Matei 6:11). Din relatarile clare ale Sfintei Scripturi cunoastem faptul ca fiecare om este pacator si astfel, din fire, el este supus maniei lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul propavaduia venirea iminenta a lui Mesia si indemna oamenii la pocainta si ii boteza pe acestia dupa ce isi marturiseau pacatele. In acest context apare pentru a se boteza si Domnul nostru Isus Cristos. Spre deosebire de restul omenirii, depre Isus Cristos, Sfanta Scriptura ne spune ca era fara pacat, dupa cum spune si Sfantul Apostol Petru in prima sa scrisoare: “El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1Petru 1:22). Fiind fara pacat, este mai mult decat evident faptul ca Isus Cristos nu avea nevoie de un botez al pocainte deoarece el nu avea motive sa se pocaiasca. Totusi, in relatarile Sfintei Scripturi citim ca Domnul Isus a fost cel care a venit la Sfantul Ioan Botezatorul si a cerut sa fie botezat de catre acesta.

De ce, atunci, a fost botezat Isus? Botezul Lui, in mod evident, nu a fost un botez al pocăinței, care urmează mărturisirii păcatelor, fiindcă El “n-a cunoscut niciun păcat” (2 Corinteni 5:21). Totuși, El a cerut să fie botezat. De ce? Răspunsul îl aflăm în cuvintele lui Hristos către Ioan: “Se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Legat de motivatia pentru care Domnul Isus Cristos a venit sa fie botezat de catre Sfatul Ioan Botezatorul exista mai mute explicatii. In fond, toate aceste explicatii sunt corecte si din acest motiv le vom trece, pe scurt, in revista.

O prima explicatie pertinenta este aceea care afirma ca Isus Cristos s-a botezat pentru a se face cunoscut oficial. Pana la momentul botezului Sau in Iordan, Mantuitorul nostru era complet necunoscut. Cu exceptia vizitei facute la Ierusalim, atunci cand Domnul a implinit 12 ani, Sfintele Scripturi nu ne relateaza alte evenimente ceea ce ne lasa de inteles ca viata lui Isus Cristos s-a derulat intr-un mod absolut normal fara sa existe momente speciale. Toti aceia care relateaza diverse evenimente care ar caracteriza aceasta perioada nu fac decat sa speculeze impotriva Sfintelor Scripturi. La botezul Domnului Isus Cristos are loc Epifania Sfintei Treimi. Este important sa remarcam acest lucru deoarece in perioada Vechiului Testament nu exista o revelare evidenta si concreta a Sfintei Treimi. Dumnezeu s-a revelat deseori evreilor ca un Dumnezeu unic, la botezul Domnului Isus Cristos are loc prima epifanie clara a lui Dumnezeu in cadrul Sfintei Treimi, un Dumnezeu in trei persoane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, o adevarata taina greu de patruns. In cadrul acestei epifanii a Sfintei Treimi, glasul lui Dumezeu il declara, audibil, pe omul aflat in apa Iordanului ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Domnul vesniciilor, Acela despre care Sfanta Scriptura afirma ca: “toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”(Ioan 1:3).

Totusi, de ce s-a botezat Isus Cristos cu toate ca nu avea nici un fel de pacat? Un raspuns simplu este acel ca Isus Cristos s-a identificat cu omul chiar daca acesta “identificare” nu se refera la natura pacatoasa a omului. Trebuie sa nu uitam faptul ca Mantuitorul, conform legii iudaice, la opt zile de la nastere a fost taiat imprejur desi, in cazul lui acest ritual nu era absolut deloc necesar. În timp ce toți ceilalți oameni sunt conceputi și născuti în păcat, Fiul omului a fost fără de păcat, și a trebuit să ramana fără de păcat pentru ca să fie Mântuitorul nostru. Totusi Sfanta Scriptura ii atribuie păcate lui Cristos insa acest lucru se explică în mod expres prin aceea că aceastea reprezinta păcatele nostre puse in dreptul lui Cristos. Sfantul Prooroc Isaia ne spune ca: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”(Isaia 53:6) Cu toate acestea, deși natura umană a lui Cristos a fost libera de păcat, totusi El a avut o natura umană adevărata, aceast lucru pentru că păcatul nu aparține in esenta omului, acesta fiind, de fapt, un accindent in existenta umana. Prin urmare, Cristos a fost într-adevăr un om adevărat, dar unul care, în măsura înpersoana Sa a fost în cauză, nu a fost sub lege ci mai presus de aceasta (Mat. 12:8). Din momentul in care natura umană a lui Cristos a fost primita în logos, trebuie să negăm că a existat în El chiar pana și posibilitatea de a păcătui (Ioan 8:46).

Botezul lui Cristos confirma legatura intima dintre acesta, Dumenzeu Tatal si Duhul Sfant. Chiar daca Isus Cristos a aparut, vizibil, purtand un chip uman, El este Dumnezeu Fiul din vesnicii. Prin intrupare, Cristos nu a parasit Trinitatea ci a ramas Dumnezeu. Un Dumnezeu-om. Desi in fata Sfantului Ioan Botezatorul statea un om, acest om era, in acelasi timp Dumnezeu adevarat. El poseda o esență divină. Isus afirma in Sfânta Scriptură faptul ca: "Eu și Tatăl una suntem" (Ioan 1:14). Apoi, Sfânta Scriptură ii atribuie lui Isus Cristos o serie de atribute divine precum: eternitate, omnisciența si omnipotența. Sfânta Scriptură ii atribuie lui Isus Cristos diverse lucrările divine precum actul creatiei și menținerea providentiala a acestei lumi, învierea dinmorți dar si numeroase miracole efectuate prin propria Sa putere. Sfânta Scriptură ii atribuie lui Cristos adorare și închinare divină. Ca o concluzie la cele afirmate mai sus, vedem faptul ca Sfanta Scriptură il descrie pe Isus Cristos ca fiind egal cu Dumnezeu în maiestate divină, in slava si in cinste. Dacă Cristos nu este Dumnezeu adevărat, ci doar un profet uman atunci întreaga Evanghelia a mântuirii castigate prin jertfa înlocuitoare a lui Cristos devine nula și doctrina pelagianista a castigarii neprihănirii prin fapte bune trebuie să devina baza crestinismului. In acest caz, omul căzutnu are nici un Mântuitor divin si, prin urmare, omul isi câștiga mântuirea prin fapte bune.

Pentru ca Isus Cristos s-a intrupat in calitate de Mantuitor al nostru, desi fara pacat personal, El a purtat asupra lui povara pacatelor noastre. Deaceea, la botezul sau, atunci cand Ioan Botezatorul s-a aratat nedumerit de intentia lui Isus, Mantuitorul ii spune: „lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”(Matei 3:15). Pe drumul lucrarii sale, Mantuitorul trebuia sa parcurga drumul pe care omul a esuat. Si acest drum face un popas aici, la apa botezului. Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel: „pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Cristos s-a botezat pentru ca asa a gasit de cuvinta atotputernicul Dumneze sa puna in planul de mantuie.

Despre botezul nostru

Este simplu de inteles faptul ca botezul nu este o nicidecum o invenție umană, ci el reprezinta o ordonanță divina care trebuie respectata până în ultima zi a acestei lumi, asa cum in mod clar ne învățată Sfânta Scriptură in Matei 28:19-20, acolo unde Mantuitorul porunceste: "Duceți-vă, și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh: învățați-I să păzească tot ce v-am poruncit: și, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii" și, de asemenea, in Marcu 16:15-16 unde Domnul ne spune tuturora: "Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cel ce crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit". Asadar, noi, credinciosii lutherani, trebuie sa ramanem acorati in adevărul că Botezul este o rânduială divină si sa să recunoaștem că, deși Botezul se realizează prin intermediul oamenilor, Dumnezeu insuși este acela care implineste acest Sacrament. Invatatura lutherana afirma faptul ca Sacramentul Botezului este insotit de doua semen vizibile. Primul semn, vizibil, este apa cu care se face Botezul. Botezul cu apa poate avea loc nu numai prin scufundare, ci și prin turnare sau stropire, deoarece cuvântul grecesc "baptizo" în utilizarea Sfintei Scripturi trimite nu numai imersiune, adica la scufundare completa, ci face referire la orice fel de spălare, după cum in mod evident gasim exemple in Evanghelia Sf. Ap. Marcu si Evanghelia doctorului Luca. De exemplu, in Luca 11:37-38, citim ca un fariseul se arata mirat de faptul că Isus nu s-a spalat, in original „botezat", înainte de a mânca. Ne este clar ca acest „spalat” nu se referă la o imbaiere înainte de masă, deoarece acest lucru nu reprezenta un obicei evreiesc, ci exclusiv la spălarea obișnuită a mâinilor. Este foarte important sa intelegem ca modul de aplicare a apei este ceea care face ca Botezul sa nu fie doar o „spalare” simpla cu apa, ci un veritabil Sacrament. Ceea ce face ca aplicarea apei sa devina un mijloc al manifestarii harului, adica un mijloc de iertare a păcatelor, este Cuvântul lui Dumnezeu, mai precis, porunca lui Dumnezeu de a boteza și promisiunea iertarii păcatelor asociata cu acest Sacrament. Martin Luther afirma in Micul Catehism faptul ca: "Botezul nu este numai apa simpla, ci este apa cuprinsa in porunca lui Dumnezeu si legata de cuvantul lui Dumnezeu.". În Efeseni 5:26 citim despre faptul ca Isus Cristos isi curate Biserica "după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt" (literal: "în Cuvântul"). Cuvântul lui Dumnezeu este, asadar, cauza prin care aplicarea apei asupra celui botezat devine o purificare de vina păcatului. Sfântul Augustin a explicat această relație foarte simplu atunci când a spus: „Cuvântul se adauga la elementul vizibil și astfel, acesta devine un sacrament". In aceeasi ordine de idei, Martin Luther, afirma în Micul Catehism, urmatorul lucru: "Cu siguranta nu este apa cea care le face, ci cuvantul lui Dumnezeu care este in si impreuna cu apa, si credinta, care se increde in acest cuvant al lui Dumnezeu legat de apa. Caci fara cuvantul lui Dumnezeu apa este doar apa si nu botez. Dar impreuna cu cuvantul lui Dumnezeu este botez, adica, oapa a vietii plina de har si o spalare de renastere in Duhul Sfant" Ca răspuns la întrebarea care dintre Botezurile realizate în cadrul altor culte ar trebui să le recunoaștem ca fiind valabile și pe care trebuie sa le respingem, lutheranii răspund astfel: acele culte, în care Cuvântul lui Dumnezeu nu este adaugat la elementul fizic, adica apa, nu administrează Botezul creștin. Acesta este cazul tuturor acelor culte care sunt antitrinitariene sau unitariene, prin faptul ca neagă doctrina crestina despre Sfânta Treime. Prin urmare, nu numai ca botezul in cadrul acestor culte este unul invalid, dar cu siguranta aceste bisericii antitrinitariene se plasa în afara Bisericii creștine. Botezarea în numele lui Dumnezeu Unul în Treime este, indiscutabil, esența acestui Sacrament. In Matei 28:19 ni se spune: "botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, și al Sfântului Duh". Pe baza acestui argument, noi, lutheranii, admitem faptul ca Botezul administrat in Bisericile Ortodoxe, Romano-Catolice și in Bisericile Reformate reprezinta un Botez valabil, deoarece toate aceste Biserici il mărturisesc pe Dumnezeu Unul în Treime. Erorile legate de alte aspecte care se intalnesc în doctrina Botezului nu privesc esența, ci rodul și efectul Botezului. Am accentuat in mod special faptul ca Botezul trebuie efectuat în numele Treimii divine, cu specificarea in mod expres a numelor celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, deoarece credința în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este aceea credința prin care creștinismul se distinge de toate religiile false existente. Pe baza Sfintelor Scripturii distingem între cunoașterea naturală și cunoasterea creștină a lui Dumnezeu. Există o cunoaștere naturală a lui Dumnezeu, și anume, acea cunoastere care provine din lucrarea de creație (Romani. 1:20) și din Legea lui Dumnezeu pusa in constiinta fiecarei fiinte umane si care, in ciuda căderii in pacat, nu a fost eradicată din inima omului. Aceasta cunoaștere naturală a lui Dumnezeu nu trece dincolo de cunoasterea faptului că există un Dumnezeu etern, atotputernic, și sfânt, care răsplătește binele și pedepsește răul, iar rezultatul acestei cunoasteri naturale a lui Dumnezeu este o conștiință cazuta, deoarece omul devine conștient în conștiința lui că a încălcat Legea lui Dumnezeu. Cunoașterea creștină a lui Dumnezeu, pe de altă parte, este derivata exclusiv din revelația speciala a lui Dumnezeu în Cuvântul Său, adica in Sfintele Scripturi. Aceasta are in conținutul său adevărul care spune ca Dumnezeul cel veșnic este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; iar rezultatul acestei cunoașteri este o conștiință reinnoita, deoarece Sfanta Scriptura ne învață nu numai că în Dumnezeu unul sunt trei Persoane, dar, de asemenea, că Tatăl atat de mult a iubit lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu pentru a fi Răscumpărătorul nostru. Ne invata ca Fiul nu s-a opus să-și dea viața pentru a anula vinovăția oamenilor, și că rolul Duhul Sfânt este acela de a lucra in oameni credința în iertarea păcatelor obținuta de către Fiul lui Dumnezeu. Atunci cand ni se aplica Botezul, trebuie să spunem că avem parte de un Botez în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh ca o expresie a credinței și o mărturisire prin care crestinismul se deosebește de toate religiile necreștine. Prin urmare, iata de ce am accentuat formula trinitară a botezului asa cum Cristos ne invata in Matei 28:18 atunci cand ne porunceste „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Botezul nu este un lucru pe care noi il oferim lui Dumnezeu, ci Dumnezeu este cel care ne botează prin intermediul slujitorilor sai; și Dumnezeu este acela care ne ofera iertarea păcatelor. Aceasta mărturisire a noastră este una scripturala, dupa cum vedem in Faptele Apostolilor 2:38 acolo unde ni se spune astfel: „fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre”. Vedem, asadar, că Botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este Botezul în numele lui Dumnezeu, un Botez care este plin de har pentru păcătoși. Același lucru il citim si in alte pasaje din Sfanta Scriptură, cum ar fi in Faptele Apostolilor 22:16 unde Anania ii spune lui Saul, viitorul Apostol Pavel, ale cărui mâini erau pătate cu sângele creștinilor: "primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale”. Acest lucru este valabil nu numai în cazuri individuale, cum este cel al lui Pavel, ci pentru întreaga Biserică creștină, în general. In Efeseni 5:25-26 citim astfel: "cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt". Deoarece Botezul oferă iertarea păcatelor, prin urmare, este un instrument folosit de Duhul Sfânt pentru trezirea și întărirea credinței creștinilor (Ioan 16:14), pentru regenerare și pentru reînnoire (Tit 3:5), pentru introducerea unui credincis în Biserica lui Cristos (1Cor. 12:13) si pentru speranța vieții veșnice (1 Petru 3:21). Cel care neagă faptul că Botezul este un mijloc de iertarea păcatelor face din Botez doat o simpla lucrare umana. Chiar si in fata necredintei omului, Botezul rămâne ceea ce Cristos l-a făcut sa fie, adica un adevărat mijloc de har. Negarea eficacitatii harului divin prezent in Sacramentul Botezului pune in pericol articolul de baza a credintei noastre, acela care afirma mântuirea numai prin credința în Cristos, deoarece pentru aceast lucru avem nevoie de credință și astfel, negarea harului in Botez il dezbraca pe creștin de confortul pe care mijloacele harului il ofera. Ceea ce afirma Martin Luther și invatatura Bisericii Luterane cu privire la relația dintre credință la mijloacele harului putem rezuma astfel: “in primul rând, fără credință nu există nici un fel de rol salvator al Botezului. În al doilea rând, daca un om isi pune credința in altceva în loc de mijloacele harului, apostaziaza de la creștinism, pentru că el cauta ca Dumnezeu să fie milostiv nu pe baza iertarii păcatelor pe care Cristos a obtinut-o pentru noi ci prin satisfacția pe care o poate aduce faptele lui”.

Invatatura Lutherana afirma faptul ca Botezul nu se poate repeta, ci el este valabil pe tot parcursul vieții creștine pentru credinta (Galateni 3:26-27) si pentru sfințirea noastra (Romani 6:4). In 1Petru 3:21 citim urmatoarele: "Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos” Biserica Evanghelica Lutherana afirma ca atât copiii cât și adulții trebuie să fie botezați. Botezul copiilor a fost o regula în Biserica Creștină inca de la început, deoarece Botezul a luat locul Sacramentului Tăierii Imprejur din Vechiul Testament. In Coloseni 2:11, Botezul este numit "tăierea împrejur a lui Cristos". Desi nu este poruncit in mod evident, din acest aspect reiese clar ca Botezul trebuie aplicat si copiiilor. Este vorba despre aceleasi evidente care se aplica in cazul admiterii femeilor la Sfanta Cina cu toate ca acest lucru nu este prevăzută în mod special. In Sfanta Scriptura citim cu privire la Botezul unor familii întregi, cum ar fi in Faptele Apostolilor 16:15 unde citim cum a fost botezata Lidia și toata casa ei sau in Faptele Apostolilor 16:33 unde ni se relateaza despre botezul temnicerul și a casei lui. Afirmația conform careia copiii nu cred, și, prin urmare, ei nu pot sa fie botezați, contrazice mai multe pasaje din Sfanta Scriptura cum ar fi, de exemplu, Marcu 10:14 unde Mantuitorul spune: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei”. Nu există nici o posibilitate de participare la Împărăția lui Dumnezeu fără credință, deoarece

Sfanta Scriptura ne spune ca toti aceia care nu cred sunt blestemati (Marcu 16:16). Faptul că Isus Cristos poruncește să se boteze "toate neamurile" (Matei. 28:19) este un lucru sufficient pentru a dovedi că si copiii trebuie să fie botezați iar noi nu trebuie sa indraznim sa facem o restricție pe care Mantuitorul nu o face. Botezul adultilor care nu au fost botezati in copilarie are loc numai atunci când acestia au fost instruiți și vin la credință, si are loc, deasemenea, pe baza Sfintei Scripturii unde, in Faptele Apostolilor 8:37, Sfantul Apostol Filip ii spune famenului entiopian: „Dacă crezi din toată inima, se poate”. Preotii administreaza Botezul in calitate de „slujitori publici” ai adunării de credincioși. Dar, din moment ce lutheranismul afirma faptul ca toți creștinii sunt „preoti ai lui Cristos”, prin urmare, în caz de urgență, atunci când nu poate apela la serviciile unui preot hirotonit, botezarea devine obligatia fiecarui crestin. Porunca lui Isus Cristos din Matei 28:19-20 este clara: "Duceți-vă, și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh", se referă nu numai la Apostoli, ci la intreaga Biserica a lui Cristos până în ultima zi a acestei lumi.

În ceea ce privește necesitatea Botezului, trebuie să afirmam faptul că disprețul fata de acest Sacrament este condamnat la fel cum este condamnata si privarea unei persoane de a avea parte de acest Sacrament. Dar trebuie sa afirmam, de asemenea, ca auzind și crezând Cuvântul Evangheliei, păcatul este iertat și regenerare este efectuată. In cazurile grave in care părinții doresc să isi aducă copiii lor la Botez, dar viața micutilor este intrerupta brusc din diferite cauze, lipsindu-i astfel pe acesti prunci de posibilitatea de primi Botezul, parintii pot sa nadajduiasca fara nici un fel de eroare in mila bunului nostru Dumnezeu. Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe fiecare dintre noi, sa ne reaminteasca si sa mentina vie amintirea Botezului in care fiecare dintre noi, ce care am avut parte de harul lui Dumnezeu, de iertarea pacatelor si de primisiunea vietii vesnice, acum si pururea si in vecii vecilor,

Trebuie sa botezam copiii?

O buna parte dintre Bisericile Crestine practica botezul copiiilor nou-nascuti. Exista insa si o parte dintre Bisericile Crestine care au incetat sa mai aplice botezul copiiilor si considera ca acesta trebuie aplicat exclusive adultilor care pot sa isi marturiseasca public credinta in Cristos si apartenenta la Biserica. Dintre Bisericile care isi afirma originile in Reforma Protestanta din Secolul al XVI-lea, la intrebarea: “trebuie sa botezam copiii?” vor raspunde cu “da” Bisericile Evanghelice Lutherane, Bisericile Angliei, Bisericile Reformate (Calvine), Bisericile Presbiteriene, Bisericile Episcopaliene si o parte dintre Bisericile Metodiste. Impotriva aplicarii botezul in cazul copiiilor se unesc Bisericile Baptiste (indifferent de pozitia lor soteriologica), Bisericile Penticostale, Bisericile Crestine dupa Evanghelie, Bisericile Adventiste de Ziua a Saptea si o multime de Bisericii asa-numite Independente sau Non-Confesionale care s-au desprins din Bisericile mai sus mentionate. De regula, aceste Bisericii care sunt impotriva botezarii copiiilor ii boteaza pe adulti indifferent daca acestia au primit sau nu botezul la nastere in cadrul unei Bisericii care practica acest Sacrament.

Biserica Evanghelica Lutherana, asa cum am spus deja, invata despre ecesitatea aplicarii Sacramentului Botezului la copiii nou-nascuti afirmand ca insusi Isus Cristos doreste acest lucuru. Afirmatia nu este una arbitrara ci are la baza mai multe motive intemeiate.

Cristos ne-a poruncit sa botezam copiii. Acest lucru il afirma Bisericile Evanghelice Lutherane atunci cand se ridica obiectia care afirma ca nu exista in Noul Testament nici un fel de porunca pentru botezul pruncilor. Cu toate acestea, porunca Domnului din Matei 28:19 spune clar „faceți ucenici din toate neamurile, botezându-I în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh” iar in Marcu 16:15, Domnul Cristos ne spune tuturora: "Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură". Biserica a inteles dintotdeauna ca prin “toată lumea” se face referire inclusive la copiii care, in mod natural participa la existent si activitatea societatii umane. Sfanta Scriptura nu face exceptie. Ea nu afirma “botezati toti oamenii cu exceptia copiiilor”. Este foarte adevarata obiectia ca in Sfanta Scriptura nu exista nici un fel de exemplu care sa ateste botezul vreunui copil. Dar un astfel de argument este total nefericit daca este folosit in scopul de a argumenta ca bebelusii nu trebuie botezati. In relatarile Sfintei Scripturi ni se vorbeste de multe ori in termini generic despre cei botezati. Nu ni se spune daca erau adulti, adolescenti sau prunci. In schimb ni se vorbeste despre faptul ca au fost botezati “oameni”. Iata ce citim in Faptele Apostolilor: “după ce a fost botezată, ea şi casa ei” (Fapte 16:15).

Copiii au nevoie de iertare. Sfanta Scriptura afirma lamurit faptul ca toti oamenii se nasc pacatosi si toti au nevoie de iertare. Mesajul Scripturii afirma ca responsabilitatea incepe inca de la conceptie. Iata ce afirma Psalmul 51:5 “iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. Sfanta Scriptura ne invata despre pacatul lui Adam si despre faptul ca vina acestui pacat a trecut la fiecare fiinta umana inca de la conceptie. Sfantul Apostol Pavel afirma ca: “printr-o singură greșeală, a venit condamnarea tuturor oamenilor” (Romani 5:18). Apoi, Isus Cristos ne sune ca "cine va crede și se va boteza, va fi mântuit, cel care nu crede va fi osândit" (Marcu 16:16). Potrivit acestor afirmatii, oricine nu crede este blestemat. Pruncii nu fac nici un fel de exceptie de la aceasta regula. Nici un copilasi nu poate sa fie mantuit fara sa creada in Domnul Isus Cristos. Prin botezarea copiiilor, evanghelicii lutherani isi pun copiii sub harul lui Dumnezeu, dedicandu-i pe acestia lui Dumnezeu. Ca toti ceilalti oameni, inclusiv sugarii au nevoie disperata de iertare altfel ei se afla sub mania si blestemul lui Dumnezeu. Cristos spune clar faptul ca „dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Evanghelicii lutherani afirma faptul ca prin Sacramentul Botezului, Dumnezeu ofera un har minunat copiiilor, har prin care acestia ajung sa se “nasca din nou” deoarece prin botez ei sunt feriti de condamnare prin iertarea pacatelor.

Botezul inlocuieste Cincumcizia. In legamantul facut cu Avraam, Dumnezeu a cerut ca fiecare copil de sex masculin sa fie circumcis la opt zile de la nastere. Iata ce afirma Sfanta Scriptura: “Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur. Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi. La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.” (Geneza 17:10-14). Vedem asadar ca un copil nou-nascut, prin circumcizie, intra inr-o relatie de legamant cu Dumnezeu. Scriindu-le credinciosilor din Colose, Sfantul Apostol Pavel ii invata pe acestia spunand astfel: “În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi” (Coloseni 2:11-12). Constatam, firesc, ca pentru un credincios evreu din primul secol era normal ca fiii lui sa fie pusi in legamant cu Dumnezeu prin taierea imprejur. Asadar, pentru credinciosii evrei, era firesc ca puncii lui sa fie botezati pentru Dumnezeu. Avand in vedere ca botezul exclusiv al adultilor era o practia necunoascuta in Israel, ar fi fost firesc ca Sfanta Scriptura sa contina o serie de reglementari clare ale Botezului.

Copiii pot sa creada. Cea mai des folosita obiectie in cazul botezului administrat pruncilor, asa cum am mai afirmat, este aceea conform careia pentru a primi botezul este necesara pocainta si credinta iar copiii nu au posibilitatea sa indeplineasca nici una dintre aceste doua conditii. In mod surprinzator, Domnul Isus Cristos nu aproba aceasta gandire. Iata ce gasim scris in Evanghelia Sfantului Luca: „I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.” (Luca 18:15-17). Este evident ca Isus Cristos afirma faptul ca un copil poate sa creada si astfel sa intre in imparatia lui Dumnezeu deoarece El afirma faptul ca “căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei” iar un astfel de lucru este imposibil in absenta credintei. Daca cei care folosesc aceasta obiectie, conform careia copiii nu au credinta, au dreptate, atunci, in mod logic, Isus Cristos minte. Cei care se impotrivesc botezului copiiilor nou-nascuti afirma ca Isus Cristos nu se refera aici la prunci ci la copiii mai mari insa o astfel de idee este total nejustificata. Domnul nostru nu se contrazice. Mesajul central al Evangheliei este ca in Imparatia lui Dumnezeu se intra prin credinta. Prin urmare, atunci cand spune ca “Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei”, El nu poate sa desparta aceasta afirmatie de realitatea conform careia copiii pot avea credinta. Cum pot sa creada copiii? Exact prin aceeasi metoda ca si cei adulti, prin har. Ca atare, daca Domnul Isus afirma faptul ca un copil mic poate sa creada, care este curajosul sa il contrazica? Daca bebelusi pot sa creada, cine are curajul sa le restrictioneze accesul la Sacramentul Botezului? Credinta este un miracol, credinta este darul lui Dumnezeu. Daca lucrurile stau asa, este oare Dumnezeu impiedicat sa puna credinta, in mod miraculos si in copiii?

La intrebarea: "dacă copiii pot să creda, atunci de ce au nevoie de botez?", răspunsul este ca prin botez credința este creat în inima copilului. Botezul, departe de a fi doar un simbol gol asa cum multi isi imagineaza, este vizibil in Evanghelie ca un mijloc puternic de har. Conform Scripturii, botezul "spala păcatele" (Fapte 22:16) si „salveaza” (1Petru 3:21; Marcu 16:16) prin faptul ca „toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos” (Galateni 3:27) iar unirea cu Cristos reprezinta unirea mistica a lui Dumnezeu cu omul mantuit, prin faptul ca acesta a murit fata de pacat in Cristos si a inviat in Cristos pentru viata vesnica (Romani 6: 3-4). Iata cat de minunat spune Sfanta Scriptura: “noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:13).

Spunem, asadar, ca botezul este un mijloc special de revarsare a harului lui Dumnezeu prin care El dă credință, iertare, și mântuire inclusiv pentru copii.

In ciuda orcaror opozitii, botezul pruncilor este confirmat istoric in Biserica Primara. Nu noi, cei care aprobam botezul pruncilor trebuie sa explicam aparitia lui ci tocmai cei care il neaga trebuie sa explice de ce acesta era practicat in Biserica Primara. Despre botezul pruncilor gasim relatari in scrierile lui Irineu, Tertulian, Origen, Ciprian si Augustin.

In concluzie, am enumerat mai multe motive pentru care copiii trebuie sa fie botezati cu toate ca primul motiv trebuia sa fie absolut suficient. Isus Cristos a poruncit Bisericii sale spunand: „faceți ucenici din toate neamurile botezându-i...". Cristos nu face exceptie in aceasta porunca. Sugarii sunt parte din „toate neamurile”, cum sunt toate celelalte grupe de vârstă. Noi nu trebuie să dovedim acest lucru, mai degraba trebuie ca cei care considera ca pruncii sunt exclusi sa motiveze acest aspect. Deaceea, a practica botezul pruncilor inseamna a crede in Cristos si a urma porunca Acestuia fara sa cautam amanunte si explicatii la acele aspecte pe care mintea noastra nu le poate patrunde, cum este in acest caz problema legata de posibilitatea pruncilor de a crede.

Un articol de Sorin H. Trifa