Cine crede Cuvântul este din Dumnezeu și are viață veșnică, Ioan 8:46-59

Data postării: 10.04.2019 09:11:23

Predică Duminica Judica, a cincea Duminică din Post. Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Iubiți credincioși, în mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a cincea Duminică din cele șase pe care sezonul Postului le are. În calendarul Bisericii noastre, această zi poartă numele de Duminica Judica, nume care provine de la expresia în limba latină: ”judeca me, Deus” așa cum o regăsim în Psalmul 43:1 unde citim, în limba română citim: ”Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza”. Textul pentru predica acestei Duminicii este din Ioan 8:46-59.

Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu." Iudeii I-au răspuns: "Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?" "N-am drac", le-a răspuns Isus, "ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea." "Acum", I-au zis iudeii, "vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: "Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea." Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?" Isus a răspuns: "Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat." "N-ai nici cincizeci ce ani", I-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!" Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu." La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Textul Evangheliei din această Duminică este unul deosebit de prețios pentru Biserica noastră deoarece ea conține una dintre cele mai importante declarații pe care Domnul Isus Cristos le-a făcut cu privire la faptul că el este Dumnezeul adevărat întrupat în natură umană. Pentru că este Dumnezeu, Isus Cristos aude și vorbește Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce adversarii săi, fariseii, nu aud și nici nu înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu pentru că ei nu sunt ai lui Dumnezeu. La o citire superficială a Sfintei Scripturi, cel mai probabil, nu vom acorda o mare atenție acestor cuvinte, însă, în măsura în care cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, vom descoperi în aceste cuvinte o comoară extrem de importantă pentru credința noastră.

Dragii mei, cred că nu există în lumea acesta o afirmație mai severă decât ai spune cuiva faptul că ”nu este din Dumnezeu”. A fi numit ”rău”, ”îngrozitor”, ”ucigași”, toate acestea sunt absolut nimic în comparație cu ceea ce Cristos le spune fariseilor: ”cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu” (Ioan 8:47). Evanghelia din această Duminică ne învață cât se poate de clar faptul că orice om care nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu ci învață lucruri contrare acestuia sau vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de rău, nu este de la Dumnezeu ci este aflat sub stăpânirea diavolului care îl conduce după propria sa voință, contribuind zi de zi la degradarea lui spirituală.

În pericopa noastră îi vedem pe iudei acuzându-l pe Domnul Isus Cristos folosind următoarele cuvinte: „nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?” (Ioan 8:48) pentru ca mai apoi, mânia lor îndreptată împotriva Domnului Isus Cristos să se transforme în intenție criminală, Sfântul Apostol Ioan spunându-ne astfel: ”ei au luat pietre ca să arunce în el”. Toate acestea s-au întâmplat deoarece ei disprețuiau Cuvântul lui Dumnezeu și nu ascultau ceea ce Cristos le predica ci, în schimb îl blestemau. Atitudinea evreilor era în acord cu afirmația Domnului Isus Cristos care le-a spus următoarele: ”voi sunteţi de la diavol” (Ioan 8:44) aceasta deoarece, dacă ar fi fost de la Dumnezeu, cu siguranță ei ar fi înțeles și ascultat ceea ce Domnul Isus Cristos le predica și ar fi avut o complet altă atitudine față de Mântuitorul nostru. De altfel, și în prezent, dacă privim la cei care au o atitudine de rebeliune sau de revoltă, vom putea constata faptul că aceasta se datorează unei neascultări a Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este cazul, de exemplu, a copiilor care nu ascultă de părinții lor sau care își disprețuiesc profesorii. Sau a unor angajați care nu se supun cerințelor venite de la superiorii lor. Acești oameni disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu caută să îl audă dau, dacă aud Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia acționează împotriva învățăturilor predate de către acesta. Păcatul, dragii mei, nu rămâne însă doar la un stadiu minor. Acei tineri care aleg să își disprețuiască părinții și să încalce astfel Cuvântul lui Dumnezeu, ajung, în timp să comită păcate din ce în ce mai mari, sfidând orice fel de autoritate, pentru ca, în cele din urmă, de exemplu, să sfideze chiar autoritățile statului și să comită diverse infracțiuni. Acest lucru este o realitate prezentă oriunde și oricând. Cel care sfidează Cuvântul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu devine un mincinos, un calomniator, un bârfitor și un persecutor al acelora care caută să urmeze voia lui Dumnezeu.

Astăzi, sunt destule Biserici care se numesc pe sine ca fiind creștine dar care, îmbrățișând teologia liberală, sfidează Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste Biserici, în loc să se apropie de Dumnezeu, ajung să propage tot felul de învățături contrarea adevărului lui Dumnezeu și, nu de puține ori, să îi persecute pe cei care urmează adevărul lui Dumnezeu. O astfel de atitudine este una la fel de criminală ca cea a fariseilor din vremea Domnului Isus Cristos. Aceste Bisericii neagă faptul că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și, din aceste motive, ele ajung să urmeze o învățătură care este a diavolului, devenind astfel niște eretici care, prin predicarea lor, îi seduc pe oameni să se îndepărteze, la rândul lor, de adevărul lui Dumnezeu dar și să devină niște împotrivitori ai acelor creștini care se încăpățânează să rămână fideli Cuvântului lui Dumnezeu. Evreii au făcut exact acest lucru atunci când l-au numit pe Cristos ca fiind ”un samaritean”. Prin această asociere cu samaritenii, un popor socotit ca păcătos și respins de către Dumnezeu, scopul lor era să arate că învățătura lui Isus Cristos era una falsă deoarece el era parte a unei grupări de oameni pe care evreii o considerau abominabilă. Scopul lor era acela de al acuza pe Isus Cristos ca fiind păcătos în timp ce ei urmau să fie percepuți ca niște oameni sfinți. Diavolul însuși lucrează printre astfel de oameni care disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să îi determine să îi persecute pe adevărații credincioși ai lui Dumnezeu exact așa cum a procedat și cu evreii pe care i-a împins să îl persecute pe Cristos și, în cele din urmă, să îl ucidă prin crucificare. Acest tip de oameni, așa dar, primesc un grav avertisment din partea Domnului Isus Cristos care le spune: ”voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbeşte după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos şi tatăl [minciunii]” (Ioan 8:44). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că oricine nu este de la Dumnezeu este de la diavol, fiind corupt și infectat. Oamenii aceștia vor spune mereu faptul că nu au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu și nici de Biserica lui Cristos deoarece ei știu singuri ceea ce au de făcut. Atunci când încerci să le predici acestor oameni salvarea prin credința în Cristos, vei descoperi faptul că ei devin din ce în ce mai ostili și din ce în ce mai hotărâți să răspundă prin persecuție. Acești oameni trăiesc într-o infatuare așa de mare cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu încât ei nu mai sunt capabili nici măcar să vadă faptul că sunt pe un drum greșit. Ei mereu cred că au dreptate, exact așa cum credeau și evreii din timpul Domnului Isus Cristos.

Aceasta este o învățătură importantă, dragii mei, pe care o primim din Evanghelia noastră. Mai precis, faptul că toți acei oameni care sfidează Cuvântul lui Dumnezeu nu există într-o formă de neutralitate între Dumnezeu și Satana ci, Evanghelia ne spune deslușit faptul că toți acești oameni sunt sub robia diavolului. Acest lucru nu înseamnă faptul că diavolul creează astfel de oameni cu trupul lor și cu mintea lor. Nicidecum. Dumnezeu este cel care i-a înzestrat pe acești oameni cu tot ceea ce era necesar ca să urmeze Cuvântul său. Dar noi trebuie să facem o distincție clară între abilitățile unui om și utilizarea acestor abilități. Un om care minte și înșeală are o limbă bună cu care Dumnezeu l-a creat. Dar un astfel de om își folosește limba în serviciul diavolului aruncând tot felul de blasfemii la adresa lui Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu a dat acestor oameni ochi cu care să vadă frumusețea lui, dar acești oameni văd cu ochii lor imaginile pe care diavolul le pune înaintea lor. A fi cu Dumnezeu înseamnă ați folosi gura, ochii, urechile în a face ceea ce Dumnezeu vrea. Un creștin credincios ar trebui să își folosească limba să vestească Evanghelia lui Cristos, să se roage, să îl glorifice pe Dumnezeu, să dea învățătură cu privire la Dumnezeu și să ofere consolare acelora care suferă. Doar în acest fel limba noastră își va împlini scopul pentru care ne-a fost dată. Inima noastră, de asemenea, ar trebui să mediteze mereu la Cuvântul lui Dumnezeu. Doar în acest fel ea va fi supusă lui Dumnezeu. Doar în acest fel ea va fi a lui Dumnezeu. Pentru că o astfel de inimă iubește mereu să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Este foarte adevărat că, nu de puține ori, anumite slăbiciuni pun stăpânire peste noi și nu mai avem puterea să ne rugăm. Nu de puține ori ne lăsăm purtați de mânie atunci când ar trebui să manifestăm milă și compasiune. Dar dacă ne înțelegem corect situația și ne cerem iertare pentru păcatul nostru, chiar dacă am căzut, noi nu suntem ai diavolului. Dacă un om își recunoaște păcatul, se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, Sfânta Scriptură ne spune faptul că el va obține iertarea păcatelor sale. Copiii diavolului nu sunt toți aceia care cad în păcat ci doar aceia dintre ei care își găsesc plăcerea în păcat și se complac în păcatul lor. Sunt aceia care persistă în păcatul lor respingând orice formă de atenționare cu privire la situația lor. Astfel de persoane sunt ale diavolului iar situația lor va deveni din ce în ce mai rea pe măsură ce ei vor persevera în păcatele lor. La început ei disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu și avertizările pe care acesta le conține pentru ca mai apoi ei să arunce cu blasfemii la adresa lui Dumnezeu. Diavolul este un maestru al defăimării și disprețuirii Cuvântului lui Dumnezeu, căutând neîncetat să aducă la tăcere Evanghelia lui Cristos. Diavolul este un inamic al lui Dumnezeu și un inamic al Cuvântului lui Dumnezeu.

Din acest motiv, dragii mei, un creștin adevărat trebuie să fie mereu vigilent pentru a evita acest groaznic păcat al disprețuirii Cuvântului lui Dumnezeu. Un creștin adevărat va iubi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și își va conforma viața în acord cu învățătura dată de Dumnezeu în Cuvântul său. Așa putem fi siguri că un creștin este copilul lui Dumnezeu. Toți ceilalți, prin faptul că resping Cuvântul lui Dumnezeu, sunt copii ai diavolului și și-au pierdut speranța justificării înaintea lui Dumnezeu, fiind înecați în minciunile și amăgirile diavolului. Vinovați de acest păcat groaznic sunt toți aceia care depun eforturi să aducă la tăcere Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Paul este foarte clar cu privire la acest lucru atunci când spune: ”mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire” (Romani 1:18)

Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu cu o inimă deschisă indică, pe de altă parte, faptul că acei oameni sunt ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un ucigași, din contră, el este creatorul vieții. Diavolul nu a creat niciodată viață în nimeni. Cum Dumnezeu este un Dumnezeu al vieții, toți aceia care ascultă Cuvântul lui cu o inimă credincioasă vor avea viață după cum însuși Domnul Isus Cristos spune foarte clar: ”adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi Cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci” (Ioan 8:51).

Întrebarea care se ridică în acest moment este: ”ce înseamnă să păzim Cuvântul lui Dumnezeu?”. Înseamnă să credem ceea ce Evanghelia lui Cristos ne învață cu privire la iertarea păcatelor și viața veșnică câștigate nu prin vrednicia omului ci prin jertfa Domnului nostru Isus Cristos. Înseamnă să ne punem toată încrederea în această promisiune a lui Cristos. Nici iadul și nici diavolul nu trebuie să ne mai țină sub teroare deoarece noi avem această promisiune a harului. Moartea, desigur va veni, dar nu va mai veni cu acele teribile sentimente pe care le experimentează cei care nu au credință în Dumnezeu. Pentru cei necredincioși moartea este sfârșitul teribil în schimb, pentru cei credincioși, moartea este începutul vieții veșnice alături de Dumnezeu. Cei care cred în Cuvântul lui Dumnezeu nu vor experimenta nici un fel de teroare deoarece ei au încredere în Dumnezeu și știu că după moarte va urma învierea pentru viața veșnică. Această binecuvântare o experimentează toți aceia care cred Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos, prin moartea lui, l-a învins pe diavol și a cucerit iadul astfel încât acestea să nu mai îngrozească pe cel care are credință în Fiul lui Dumnezeu.

Acest lucru nu înseamnă faptul că adevărații credincioși nu vor suferi de pe urma diavolului. Diavolul rămâne inamicul nostru pe tot parcursul vieții noastre. Viața noastră, posesiunile noastre, onoarea noastră vor fi mereu atacate de acest dușman perfid. El va căuta mereu să aducă suferință în viața noastră. Vă întrebați cum oare vor reuși adevărații creștini să îndure toate aceste lucruri? Într-un singur mod, acela de ași pune toată încrederea lor în promisiunea lui Dumnezeu. Atunci când vom avea o astfel de credință în inima noastră, toate necazurile și durerile vor trece peste noi așa cum norii trec pe cer. Sunt acolo pentru o vreme, provoacă uneori furtuni puternice, dar apoi dispar și nu îi mai vedem, lăsând loc soarelui. Încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu este cea care ne face să credem faptul că avem în ceruri un Dumnezeu care este cu adevărat ”tatăl nostru”, un Dumnezeu milostiv și iertător care ne dă putere și răbdare să îndurăm până la sfârșit toate problemele cu care ne confruntăm în existența noastră pământească. O astfel de consolare nu poate să fie găsită niciunde alt undeva decât în Cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre Isus Cristos și despre ceea ce el a făcut pentru salvarea noastră. Ne vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu și despre moartea lui pe cruce ca ispășire pentru păcatele fiecărui dintre noi. El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a luat asupra lui blestemul nostru, slăbiciunile noastre, suferințele noastre și pe toate acestea le-a purta pe cruce, acolo unde a suferit mânia lui Dumnezeu pentru ca noi să fim eliberați de aceasta și îmbrăcați cu viața veșnică. El este singurul remediu pentru păcatul nostru. Nimic nu poate să fie în viața noastră atât de valoros precum această veste pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu.

Învățătura principală pe care pericopa din această Duminică, a cincea Duminică din Postul mare, Duminica Judica, este că noi trebuie să ne apropiem și să primim Cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă deschisă și să îl ținem cu credință. Dacă vom face așa, vom fi copii ai lui Dumnezeu și vom cuceri, prin și în Cristos, păcatul, moartea și iadul.

AMIN!