Embedded Files
Data postării: 01.11.2016 09:32:45
Cu ocazia împlinirii a patru sute nouă zeci și nouă de ani de la nașterea Reformei Protestante, Papa Francisc a vizitat Suedia și s-a întâlnit cu liderii Bisericii Lutherane a Suediei, participând alături de aceștia la aniversarea Reformei Protestante. În legătură cu această întălnire ecumenică, eveniment considerat cu adevarat istoric și care unește o creștinătate divizata de jumătate de mileniu, Biserica Lutherană Confesională din România dorește să facă următoarele precizări:
In lume, Biserica Lutherană cunoaște, de mai bine de un secol, două mari ramuri, una liberală și una confesională sau conservatoare.
O primă ramură, cea mai numeroasă, în ceea ce privește numărul de denominații dar și în ceea ce privește numărul de membrii, este ramura liberală. Aceste Biserici Lutherane sunt fundamentate pe conceptele teologice liberale care au caracterizat teologia protestantă germană începând cu Secolul al XVIII-lea și care au atins apogeul în ultimile decenii ale Secolului al XIX-lea și primele decenii ale Secolului al XX-lea. Nucleul acestei teologii liberale din urmă cu aproximativ un secol fiind Universitatea de la Tübingen. Această teologie liberală îi unește mai mult decât oricare altă caracteristică pe creștini de astăzi. Diferențele dintre denominațiile creștine istorice nu mai sunt considerate ca fiind motive de dezbinare, deoarece aceste grupuri s-au bazat pe înțelegerea comună a textului biblic. O caracteristică de bază a teologie liberale este aceea că privește cuvintele Sfintei Scripturi ca fiind nesigure. Teologia liberală învață că nu putem fi siguri că informațiile înregistrate în Sfânta Scriptură sunt adevărate și corecte; prin urmare, nu există nici un argument pentru a fi "dogmatic". Din păcate, liberalismul modern a ajuns să influențeze aproape toate cultele creștine afectandu-i pe lutherani, reformați, presbiterieni, anglicani, episcopalieni, romano-catolici, baptisti și alte ramuri creștine.
Cea de-a două latură este cea care poartă de numirea de lutheranism confesional. Termenul de confesional nu este sinonim cu termenul conservator deși îl înglobează pe cel din urmă. Lutheranii Confesionali sunt acei lutherani minoritari, cam zece la sută din numărul total al lutheranilor, care au rămas fideli Sfintelor Scripturi și Mărturisirilor de Credință Istorice ale Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. Aceste documente care sumarizează credința lutherană confesională sunt aduse la un loc în Cartea Concordului din anul 1580 și cuprind: Crezul Apostolic, Crezul Niceo-constantinopolitan, Crezul Athanasian, Micul Catehism al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Confesiunea Augustană (1530, cunoscută și sub denumirea de Mărturisirea de Credință de la Augsburg), Apologia Confesiunii Augustana (1531), Articolele de la Schmalkalden (1536) și Formula Concordiei (1577). Aceste documente reprezită pentru Bisericile Lutherane Confesionale ”norma normata” adică, acestea sunt subordonate autorității Sfintelor Scripturi care sunt considerate ”norma normas”. Bisericile Lutherane Confesionale consideră că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat plenar, infailibil și inerant, deci, complet demn de încredere ceea cele pune în poziția de normă finală a credinței creștine. Acesta a fost poziția Bisericii Evanghelice în Secolul al XVI-lea, adică în focul Reformei Protestante iar Bisericile Lutherane Confesionale sunt păstrătoarele teologiei și practicilor bisericești ale ortodoxiei lutherane din perioada 1520-1700.
A venit momentul să acceptăm că există multe biserici în lumea de astăzi, care pretind a fi Biserici Evanghelice sau Biserici Lutherane, Biserici care au fost însă înecate de convingeri liberale, anti-biblice și, prin urmare, au compromis poziția doctrinară confesională a Bisericilor Lutherane din Secolul al XVI-lea. Aceste Biserici au rămas lutherane doar cu numele, trăind distinctiv față de doctrinara lutherană predată de către Martin Luther și colaboratorii acestuia. Aceste Bisericii pot fi încă mândre de istoria lor dejumătate de mileniu, dar, din punct de vedere doctrinar, așa cum deja am remarcat, ele nu mai insistă asupra dogmaticii confesionale și nu doar atât, dar consideră faptul că unele afirmații ale Sfintei Scripturi sunt eronate. Bisericile Lutherane Confesionale se disting de Bisericile care poartă numele de lutherane, dar care au abandonat dogmatica autentică lutherană din Secolul al XVI-lea.
Să ne referim pentru o clipă la cea mai mare organizatie lutherana din lume, Federația Lutherană Mondială (Lutheran World Federation), organizația lutherană care poartă discuțiile cu Biserica Romano-Catolică pentru o aniversare comună a Reformei Protestante. Nici o alta organizație din lume nu a făcut mai mult în ultimii cincizeci de ani pentru a distruge lutheranismul confesional decât a facut Federația Lutherană Mondială. Federația Lutherana Mondiala tolerează, ba chiar încurajează, o înțelegere necredinciosă a Sfintei Scripturi și a Confesiunilor de Credință Lutherane. Federația Lutherană Mondială nu s-a detasat de teologi eretici precum Rudolf Bultmann (1884-1976) care a insistat pentru "demitizarea" Noul Testament. Federația Lutherană Mondială tolerează în bisericile sale preoți și teologi care se îndoiesc, foarte cinic, și negă în mod deschis principiile fundamentale ale credinței creștine, pun la îndoială minunile facute de Isus Cristos, nașterea Lui din Sfânta Fecioară, învierea Sa trupească, divinitatea lui Isus, existența istorică a Mântuitorului și, deloc surprinzător, chiar existența lui Dumnezeu! Unele dintre denominațiile membre ale Federației Lutherane Mondiale au îmbrățișat practicile anti-apostolice și anti-scripturale ale acceptării homosexualitatii, oficierii căsătoriilor între persoane de același sex, tolerarea avortului și alte păcate grave. Federația Lutherană Mondială, în ciuda faptului că afirmă este lutherană, nu insistă pe fidelitatea față de lucrările fundamentale ale ortodoxiei lutherane. Deasemenea, multe dintre Bisericile membre ale acestei federații a compromis doctrina lutherană a Sfintei Cine, intrând în "comuniune deplină" cu Biserici Reformate (Calvine), Biserici Metodiste și Biserici Baptiste, Biserici care negă prezența reală a trupului și a sângelelui lui Cristos în Sfanta Euharistie, în timp ce teologia lutherană confesională o afirmă cu tărie.
Întălnirea de la Lund dintre Papa Francisc și liderii Bisericii Lutherane din Suedia este doar unul dintre actele de apostazie ale Federației Lutherane Mondiale. De exemplu, anul 1973 reprezintă un reper extreme de important din istoria de peste cinci secole ale Bisericilor Lutherane. În acel an, majoritatea Bisericilor Lutherane din Europa au hotărât să intre în deplină partașie cu Bisericile Reformate (Calvine) de pe bătrânul continent. Întelegerea ecumenică a fost parafată la Leuenberg, o localitate elvețiană aflată în apropiere de Basel. Acest acord, cunoscut sub numele de „Concordatul de la Leuenberg” afirmă faptul că Bisericile Lutherane și cele Reformate (Calvine) se află în acord doctrinal în ceea ce privește învățăturile de bază, inclusiv cele privitoare la cristologie și sacramente, astfel încât aceste Bisericii pot să existe în părtășie de amvon, adică preoții pot predica în oricare dintre Biserici, dar și în comuniune deplină a Sfintei Impartășanii (Sfânta Cină). Ulterior, la Tratatul de la Leuenberg au aderat și Bisericile Metodiste din Europa, din anul 2003 acestea formând „Comunitatea Bisericilor Protestante din Europa”. In același fel, în luna August a anului 1997, Biserica Evanghelică Lutherană din America (E.L.C.A.) a stabilit o părtășie deplină similară cu trei mari Biserici Reformate din America, declarând că între Bisericile participante la înțelegere nu există nici un fel de diferențe reale în materie de doctrină, diferențe care ar fi putut să stea împotriva acestei părtăși. Toate aceste lucruri în ciuda faptului că teologia ortodoxiei lutherane condamnă aceste concordate.
În anul 1999, Federația Lutherana Mondiala a îmbrățișat și semnat un compromis diabolic care a lovit în inima Evangheliei lui Cristos și în inima Reformei Protestante inițiate de către Martin Luther, atunci când a semnat cu Vaticanul documentul numit: "Declarația comună privind doctrina justificării", în care a permis Romei să-și continue negarea doctrinei biblice care afirmă că suntem mântuiți numai prin har, prin credință, în afara orcarei lucrări omenesti. Din cele o sută douăzeci și patru de denominatii lutherane, numai treizeci și cinci s-au opus acestei semnări, mai precis acele denominații lutherane care alcătuiesc ”International Lutheran Council” respectiv ”Confessional Evangelical Lutheran Conference”, și care au afirmat cu tărie faptul că “Joint Declaration on the Doctrine of Justification should be repudiated by all lutherans”.
Biserica Lutherană a Suediei este una dintre cele mai liberale și mai necredincioase Biserici Lutherane iar Suedia este statul cel mai puțin religios din Europa. Deși afirmă că are mai mult de șase milioane de membrii, Biserica Suediei este aproape goala la slujbe, mai puțin de cinci la sută dintre suedezi participând la programele Bisericii. Religia joacă în prezent doar un rol cultural în viața suedezilor, mai bine de jumătate dintre aceștia declarându-se atei. Biserica Suediei s-a remarcat prin oficierea căsătoriilor între persoanele de același sex și a ordinării femeilor chiar și în funcția de Episcop, actualul Episcop de Stockholm este o femeie declarată oficial ca fiind lesbiană. Deasemenea, vreau să va amintesc faptul că Biserica Suediei a hotărăt să înlăture simbolurile creștine din Biserici astfel încăt aceste lăcașuri de cult să poată să fie folosite și de musulmani. Aceasta este Biserica Suediei cu care Papa Francisc a mers la întălnire pentru a aniversa Reforma Protestantă. Biserica Suediei este o Biserică moartă, o Biserică apostaziată care nu mai reprezintă sub nici o forma linia lutherană a creștinismului. Papa a ales să colaboreze cu o Biserică în care creștinismul a fost complet abandonat.
Amintesc faptul că în Suedia există o Biserică Lutherană Confesională cunoscută sub numele de ”Evangeliska Frikyrka”, o Biserică rămasă credincioasă Reformei Protestante din Secolul al XVI-lea.
Așadar, întâlnirea de la Lund dintre liderii Bisericii Suediei și Papa Francisc, indiferent de importanța sa socială și istorică, este o întălnire condamnată nu doar de către Bisericile Lutherane Confesionale ci și de către alte Biserici cu origini în Reforma Protestantă, reprezentând doar un trist episod din povestea apostaziei Bisericilor Lutherane Liberale. Misiunea din România a Bisericii Lutherane ”Sfântul Mihail” din Praga, Republica Cehă, o misiune aflată sub supravegherea Bisericii Lutherane-Sinodul Missouri, condamnă și ea această întălnire ecumenică dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Suediei și consideră faptul că Biserica Suedie nu reprezintă sub nici o formă teologia Reformei Protestante așa cum este aceasta prezentată în Cartea Concordului din anul 1580.
Detalii despre Bisericile Lutherane Confesionale puteți afla parcurgând următoarele resurse:
1. Site Biserica Lutherană, o misiune a Bisericii Lutherane ”Sfântul Mihail” din Praga:
2. Site Biserica Lutherană Sinodul Missouri:
3. Site Consiliul Lutheran Internațional:
4. Un mesaj cu privire la problema homosexualității în România
5. De ce lutheran confesional:
6. Gânduri despre diferențele dintre Bisericile Lutherane:
7. O lamentare pentru Biserica lui Cristos
8. O apologie a Bisericii Evanghelice Lutherane
Un articol de Sorin H. Trifa
Google Sites
Report abuse