Embedded Files
Data postării: 06.03.2015 08:48:55
Parabola Domnului Isus Cristos care ne vorbeste despre fariseul și vameșul veniti sa se roage la templu (Luca 18:9-14) ne confruntă pe fiecare dintre noi cu o întrebare foarte importantă: „sunt eu un păcătos sărac si mizerabil?”. Fariseul din parabolă nu este un caz izolat. Oamenii, de cele mai multe ori, nu sunt conștienți de păcătoșenia lor sau nu doresc să recunoasca acest lucru. Este foarte usor pentru pentru noi sa ne consideram drepti si să ne comparăm in acest sens cu alții. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că in pilda mai sus amintita exista si un al doilea om, vameșul, al carui caz nu este, deasemenea, unul izolat. Cand pacatosii vin la Cristos, ei primesc iertarea Lui, viața și mântuire. Impreuna cu vamesul, si noi spunem: "Doamne, ai milă de mine, păcătosul". Domnul nostru Isus Cristos, a adus viata si sangele lui ca o jertfa perfectă și completă pentru toate păcatele, iar aceasta jertfa se revarsă catre fiecare dintre noi in promisiunea dătătoare de viață de iertare: "du-te în pace, păcatele tale sunt iertate. Amin!
Ce este mărturisire pacatelor (confesarea sau spovedania)?
Mărturisirea pacatelor (confesarea) are două mari parti. Prima parte consta in mărturisim păcatelelor iar a doua parte consta in iertarea pe care noi o primim de la preot ca de la Dumnezeu Însuși. Nimeni sa nu se îndoiască de acest lucru ci, sa ramanem fermi in credinta că păcatele noastre sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. În Mărturisire și iertare, Cuvântul lui Dumnezeu isi face drum in noi, ne face capabili sa mărturisim adevărul despre noi înșine si sa simtim nevoia de iertarea. In Isus Cristos, mărturisire și iertarea pacatelor, este o enorm de mare binecuvantare: "pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Cor.5:21). Prin faptul ca Isus Cristos a fost pus pe cruce, El a devenit păcat pentru noi . Isus Cristos este răscumpărarea pentru pacatele noaste. Dumnezeu si-a varsat mania Sa asupra lui Cristor, atarnandu-l pe cruce. Isus Cristos a facut pace între Dumnezeu și om. Cand noi ne marturisim pacatul, Cristos ia povara păcatului nostru și ne dă în schimb iertarea Lui completa și plina de iubire. Iertarea pacatelor este lucrarea Sfântului Botez, prin care natura noastră veche, păcătoasă, este înecata și omul cel nou, în Cristos, este inviat. Prin iertarea pacatelor noi primim "darul lui Dumnezeu" și "viața veșnică în Isus Cristos, Domnul nostru" (Romani 6:23).
Care pacate trebuie sa marturisim?
Înaintea lui Dumnezeu ar trebui să pledam vinovati pentru toate păcatele, chiar și pentru acelea de care nu suntem conștienți, așa cum ne invata Isus Cristos în Rugăciunea „Tatal nostru”. Problema care se ridica este daca înainte de preotului ar trebui să ne mărturisim toate acele păcate pe care le știm și simțim în inima noastra. Puneti-va viata in lumina celor Zece Porunci. Sunteti un tată, o mamă, un fiu, o fiică, un soț, o soție sau slujitor? Ati fost neascultători, necredinciosi sau leneși? Ati fost nepoliticosi sau certareti? Ati rănit pe cineva prin cuvintele sau faptele voastre? Ati furat, ati fost neglijenti, ati pierdut ceva sau ati făcut vreun alt rău? Mărturisindu-ne păcatele noastre, robul Domnului, preotul nostru, ofera iertarea păcatele noastre în numele lui Cristos. In privat, noi putem sa mergem la preot pentru a ne marturisi pacatele mai sensibile si care ne provoaca deosebita ingrijorare si sa primim iertarea pentru acestea.
Cu ce putere iarta biserica păcatele?
„Oficiul cheilor” reprezinta acea autoritate specială prin care Isus Cristos a dat bisericii Sale, pe pamant, puterea să ierte păcatele păcătoșilor pocăiți, dar si să rețină iertare de la cei nepocăiți, atâta timp cât acestea nu se caiesc de faptele lor. După învierea Sa din morți și înainte de înălțarea la cer, Domnul nostru Isus Cristos a suflat asupra apostolilor Săi și le-a zis: "celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20:22).
Uneori, vizitatorii care participa la serviciul luturgic luteran sunt surprinsi să auda confesarea generala și iertarea oferita de preotii nostri, spunând: "la această mărturisire ,
eu ca slujitor nevrednic dar imputernicit al lui Dumnezeu, implinind cuvintele Domnului Isus Cristos: “Celor ce le veti ierta pacatele vor fi iertate, celor ce le veti tine vor fi tinute” va vestesc tuturor iertarea pacatelor prin jertfa Domnului Isus Cristos in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh". Confesiunea Augustana ne ajuta sa intelegem de ce preotii noștri vorbesc în acest fel: "nu este vocea sau cuvântul omului cel care vorbește ci Cuvântul lui Dumnezeu, care iartă păcatele, pentru că preotul vorbește în locul lui Dumnezeu și la porunca lui Dumnezeu". Iertarea reprezinta un act dătător de viață. Cuvântul Domnului in iertare nu acoperă sau doar ascunde păcatul nostru, nici nu ne dau doar un ajutor temporar. Cuvântul Domnului de iertare ne împacă cu Dumnezeu, Sfânta Treime.
Ce credem noi potrivit făgăduinței lui Dumnezeu?
Noi credem că, atunci când slujitorii numiti de Cristos prin porunca Sa divină, atunci cand le ofera iartare celor care se pocăiesc de păcatele lor și doresc să traiasca in voia lui Dumenzeu, dar si atunci cand ii exclud de la iertare pe cei care refuza sa se pocaiasca pentru pacatele lor, acest lucru este la fel de valabil, cu siguranta si în cer, Cristos isusi fiind cel care ne ofera iertarea sa. Impovarati, noi mergem sa ne marturisim pacatele știind că în virtutea misiunii sale, preotul a fost numit pentru a proclama Cuvântul lui Cristos pentru noi și, în numele lui Cristos, să ne ierte păcatele. Isus Cristos insusi a dat Bisericii Sale, oficiul cheilor. Deaceea, pastorii noștri efectueaze slujirea publica în numele lui Isus Cristos. Uneori, preotii noștri, cu o durere considerabilă, ar putea cere unei persoane să nu participe la Sfanta Cina până cand nu se pocaieste de pacatele sale vizibile, deoarece pacatele tainice raman, deseori, necunoscute preotilor. Excomunicarea este o ultimă soluție pentru a ajuta o persoană să inteleaga situația extrem de periculoasă in care se afla din cauza faptului că nu se pocăieste de păcatul său. Este o ultimă încercare de a câștiga pe cineva înapoi de sub influența lui Satan.
Este confesarea (marturisirea) și iertarea (dezlegarea) un sacrament?
Deși actul confesarii si iertarii nu are nici un element vizibil, palpabil, cu siguranta el a fost instituit direct de catre Domnul Isus Cristos. Confesiunile de credinta lutherane din Secolul al XVI-lea se referă la actul confesarii si iertarii ca la un sacrament (Catehismul Mare al lui Martin Luther). Martin Luther vorbește adesea despre actul confesarii si iertarii, care facand legătura dintre proclamarea orală a Evangheliei și viata primita prin Sfântul Botez. Deși se obișnuiește în luteranismul sa se vorbeasca doar de existenta a două Sacramente – Sfantul Botez și Sfânta Cina, am face bine să avem în vedere acest adevăr important: "Dumnezeu este extraordinar de bogat în harul lui: În primul rând, prin Cuvântul vorbit, prin care iertarea păcatelor este predicata în întreaga lume; în al doilea rând, prin Sfantul Botez; in al treilea rand prin Sacramentul Altarului; in al patrulea rand prin puterea cheilor; și, în cele din urmă, prin comuniune reciprocă și prin mângâierea fraților "(Articolele de la Smalkald).
Ce este iertare privata și care este beneficiul ei?
Marturisirile de credinta lutherane afirma urmatoarele : "iertarea privat trebuie să fie păstrate în biserici și nu se permită să cadă în desuetudine" (Confesiunea Augustana). Mărturisire privata și iertare reprezinta un instrument foarte important în practica pastorală. Preotii se pot folosi de mărturisirea privata și iertare într-o varietate de situatii, de exemplu, în mijlocul unor dificultăți maritale și familiale ale credinciosilor. Mărturisirea privata și iertare este folosit de preoti pentru a aduce iertare și vindecare în viețile celor care vin cu inimi tulburate și speriate. Acesta marturisire privata poate fi uzata în cadrul unei vizite private fie acasa la credincios fie programata la Biserica. Preotii nu vor dezvălui nimanui păcatele mărturisite in cadrul marturisirii private. Un un pastor luteran a spus odata cu privire la marturisirea privata faptul ca "urechea preotului este ca un mormant. Ceea ce ajuge acolo, niciodată nu mai iese"
Concluzie
Noi trebuie sa ne bucuram deschis în iertarea păcatelor, sa ne rugăm ca Dumnezeu sa ne dea puterea de a rezista ispitelor, și să ne dea puterea sa trăiam o viață prin care sa-L glorificam pe Dumnezeu, o viata prin care sa putem să fim plăcuți Lui prin ceea ce facem, în conformitate cu voia lui sfanta și desăvârșită. Noi suntem mereu conștienți de păcatul nostru și gasim refugiu in îndurarea Lui fără margini, cautand și implorând iertarea Lui de dragul Domnului nostru Isus Cristos. Sa ii multumim neincetat lui Dumnezeu pentru darul mărturisirii pacatelor și iertarii acestora!
Un articol de Sorin H. Trifa
Google Sites
Report abuse