Despre Sf.Biserica si Sf.Sacramente

Data postării: 15.10.2014 07:51:28

Propunem in randurile care urmeaza un scurt rezumat, parafrazat, al tezei cu titlul: „Despre fiintarea Bisericii. Unitatea, continuitatea si universalitatea sfintei, catolice si apostolice Bisericii“ apartinand lui Fairy von Lilienfeld. Articolul poate fi citit in intregime in cadrul lucrarii “Dialogul Bisericilor Ortodoxe cu Federatia Lutherana Mondiala – Volumul 1”, lucrare intocmita de catre Cosmin D. Pricop si publicat in seria “Studia Oecumenica” la Editura Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu.

Termenul de “Reforma” provine din latinescul “reformare” al carui sens primortial este “a reda forma corecta”. Nimeni dintre reformatorii secolului al XVI-lea nu a dorit infiintarea unei noi Biserici, dar ulterioarele dezvoltari ale contextului istoric au aratat o separatie si la nivel eclezial. Reforma a insemnat o reintoarcere a crestinismului apusean la normele instituite in Biserica primara.

Martin Luther marturiseste ca Biserica este Creatia lui Dumnezeu, iar Duhul Sfant uneste pe credinciosi intre ei si cu Cristos, cladeste Biserica, ofera iertarea pacatelor, inviaza trupul din moarte si ofera viata vesnica. Biserica nu poate gresi, infailibilitatea acesteia provenind tomai din calauzirea neitrerupta de Dumnezeu. Pastrarea comunitatii locale in randuiala invataturii apostolice reprezinta misiunea slujirii preotesti.

Pentru Martin Luther, Scriptura este firul rosu in privinta apostolicitatii doctrinei, chiar superior Parintilor, desi acest lucru nu insemna pentru el o negare a valorilor traditiei. Martin Luther ii arata lui Eck ca nu unitatea sacedotala ce decurge din scaunul petrin este importanta si cu privire la unitatea Bisericii, reformatorul german o intelege universal, iar nu legata de un anume loc.

Biserica ii cuprinde pe toti cei care cred din toate partile lumii, iar episcopii si preotii nu sunt mai mari, si slujitori ai acesteia. In afara unei astfel de intelegeri a crestinatatii nu exista mantuire, nici iertarea pacatelor, ci moarte si pedeapsa vesnica. Succesiunea apostolica se refera la apararea de greseli si la transmiterea neintrerupta a Evangheliei. Martin Luther credea ca substanta mostenirii apostolice este Evanghelia.

Martin Luther intelegea Biserica locala ca pe un spatiu al catolicitatii ecleziale. O federalizare abstracta a comunitatilor bisericesti, in care fiecare dintre ele este membra a unui alt organism superior, condamna Euharistia la secundaritate si sprijina ideea eretica dupa care o astfel de participare ar fi mai inata decat impartasirea cu Cristos insusi.

Martin Luther sublinia prezenta lui Cristos in Sacramentul Altarului (Nota: Sf.Euharistie sau Sf.Cina). Impreuna cu Sfintii Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon si Ioan Gura de Aur, Martin luther marturiseste importanta Tainei Euharistiei in adunarea si identitatea credinciosilor din Biserica. Pentru reformatorul german, pe langa ecleziologia “euharistica” exista si o ecleziologie a Botezului, intrucat si aceasta Taina, afirma Martin Luther, are functia de a-I uni pe toti credinciosii in marturisirea comuna a Biserica.

Biserica ramane in relatie cu anumite contexte social-politice in care isi desfasoara activitatea si de care nu trebuie sa faca abstractie. O serie de dogmaticieni lutherani amendeaza anumite tendinte ale unor Biserici locale de a-si asuma titulatura neoficiala de Biserica de stat. Un astfel de lucru nu face decat sa contrazica afirmatia Scripturii, care subliniaza ca Biserica, aceasta noua realitate, transcede orice diferenta de rasa sau statut social.

Pentru a se manifesta unitatea Bisericii lui Dumnezeu in aceasta lume este nevoie, pe langa dreapta propavaduire si administrare a Sfintelor Taine, si de calauzirea vazuta prin pastorii Bisericii. Biserica este in asteptarea continua a lui Cristos si se roaga prin cuvintele “Maran atha” – “vino Doamne”.

Initiatorul Reformei Protestante a dorit revenirea Bisericii din Evul Mediu la paradigmele doctrinare si institutionale ale Sfintilor Apostoli si ale Bisericii Primare, aspecte care pentru Martin Luther nu se concretizeaza sacramental in fuctia preoteasca sau episcopala, ci in propavaduirea veridica a Sfintei Scripturi.

Propunem in randurile care urmeaza un scurt rezumat, parafrazat, al tezei cu titlul: „Ecleziologia Reformei din Wittenberg in context patristic“ apartinand lui Georg Kretschmar. Articolul poate fi citit in intregime in cadrul lucrarii “Dialogul Bisericilor Ortodoxe cu Federatia Lutherana Mondiala – Volumul 1”, lucrare intocmita de catre Cosmin D. Pricop si publicat in seria “Studia Oecumenica” la Editura Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu.

Teologia Reformei se situeaza intr-un precis context al Traditiei, nume acela al Bisericii Apusene, latine.

Biserica este poporul lui Dumnezeu, ales din toate popoarele, adunat in credinta in lucrarea mantuitoare a Dumnezeului Treime, Care a creat comuniunea deja in Vechiul Testament, iar apoi prin intruparea Fiului, prin crucea si invierea Lui, a depasit caderea omului in uitare de Dumnezeu, pacatul si moartea, calauzind astfel Creatia Sa catre scopul ei.

Biserica este locul in care I se aduce lui Dumnezeu lauda si ascultare, incepand de la chemarea lui Avraam si terminand cu Ziua de Apoi. Aceasta Biserica este Trupul lui Cristos, adica prin participarea la Cristos si la comuniunea cu Dumnezeu, fiecare om este scos din robia pacatului si a mortii si inserat in Imparatia mantuirii. Fiecare crestin este legat de ceilalti prin Duhul Sfant primit in Tainele Bisericii, dar in acelasi timp si de Cristos. A fi crestin este posobil numai in cadrul Bisericii.

Comuniunea cu Dumnezeu este stabilita in primul rand de El prin Evanghelie, Botez, iertarea pacatelor si Euharistie, toate reprezentand mijloace harice sau mijloace ale mantuirii. Cele doua elemente esentiale sunt, pentru lutherani, Evanghelia si Sfintele Taine, din care creste Biserica si viata in Cristos.

Preotia bisericeasca este asumata corect numai in ascultare fata de Evanghelia apostolica si in respectarea invataturii Apostolilor, de aceea avem preotia apostolica in Biserica Apostolica. Hirotonirea fiecarui candidat, conform doctrinei lutherane, inseamana intrarea lui in succesiunea apostolica a pastrarii veridicitatii doctrinare.

Biserica este o taina, limitele si adevarata Sa insemnatate pentru Dumnezeu ramanand ascunse, Biserica este recognoscinila prin ceea ce o face Biserica, anume lucrarea lui Dumnezeu in propavaduire si Taine. Conotatiile de Biserica nationala pe care le pot lua anumite Biserici locale, grefate binenteles pe anumite particularitati de identitate nationala si de limba, sunt nefiresti fata de ceea ce propavaduieste Sfanta Scriptura, ca sa nu mai fie “nici iudeu, nici elen, nici rom si nici liber”.

O compilatie de Sorin H. Trifa