Există mântuire fără Cristos?

Data postării: 18.01.2017 19:15:44

Acest articol a aparut absolut pe fugă, în urma unei discuții telefonice pe teme spirituale cu un copil al lui Dumnezeu. Discuțiile au fost axate pe diverse subiecte, la un moment dat, inevitabil pentru subiectul convorbirii noastre, am ajuns la întrebarea legată de ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos. Răspunsul primit de la interlocutorul meu a fost motivul pentru care am gasit necesar să public un astfel de articol deoarece, se pare că în lumea creștină există o mare confuzie cu privire la tema acesta.

Am constatat că atunci când pui unor creștini, în special protestanți, întrebarea: ”ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos”, cei mai mulți răspund în felul următor că unii dintre acești oameni pot să fie mântuiți chiar dacă nu au auzit și nu cred în Cristos pentru că, citez, ”Dumnezeu îi va judeca în funcție de lumina primită”. Acesta nu este nici pe departe însă singurul răspuns ci este doar cel mai des întălnit. Sunt creștini care răspund afirmânt faptul că, în cele din urmă, toți oamenii care nu au auzit de Cristos vor fi mântuiti deoarece Dumnezeu îi iubește indiferent daca au auzit și crezut sau nu au auzit. Această învățătură prezintă o problemă foarte gravă deoarece ea ignoră învățătura clară a Sfintelor Scripturi despre condamnarea veșnică a tuturor acelora care resping Evanghelia lui Cristos. Această doctrină a mântuirii universale este un raspuns simplu dar greși la întrebarea pusă de noi. Există și creștini care pivotează ca un pendul raspunzând faptul că Dumnezeu a predestinat pe unii oameni la salvare iar alții au fost predestnați la condamnare. Acestă doctrină a dublei predestinări este legată de teologia reformată și, pentru calviniștii stricți este mai puțin important dacă un am aude Evanghelia căt este important dacă un om este predestinat la mântuire sau la iad. Nici unul dintre răspunsurile enunțate mai sus nu sunt sprijinite de către Cuvântul lui Dumnezeu.

Revenind la întrebarea noastră, discutând pe marginea ei, am auzit, nu de puține ori, următoarea replică: ”este o nedreptate și o imposibilitate ca un Dumnezeu iubitor să trimită în iad niște oameni doar pentru că aceștia s-au născut într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit”. Dragă cititorule, vreau să fiu cât se poate de clar în faptul că sentimentul de corectitudine al omului este diferit față de cel al lui Dumnezeu! În primul rând, neavând o imagine corectă despre noi, despre natura și starea noastră, noi nu gândim corect cu privire la ceea ce meritam de fapt. De multe ori ne închipuim că treaba asta cu mântuirea stă la fel ca în viața noastră de muncă, ”eu muncesc și El mă plătește”. Mântuirea este văzută ca un fel de ”favoare pentru altă favoare”. Învățătura Sfintelor Scripturi este însă una radical diferită. Sfânta scriptură ne spune că nici un om nu merită mântuirea indiferent de locul sau timpul în care traiește sau a trăit. Dragii meu, vă rog să rețineți următoarea afirmație: dacă Dumnezeu ar fi corect, nici un om nu ar ajunge in cer!. Acesta este mesajul Legii lui Dumnezeu. În conformitate cu Legea lui Dumnezeu, nici un om, fie el american, finlandez, român sau de altă naționalitate, bogat sau sărac, alb sau negru, lutheran, catolic, adventist, ortodox, musulman sau mormor, nu poaate să fie mântuit pentru că fiecare om, cel puțin o dată a călcat o poruncă care cere moartea păcătosului. Astfel stau lucrurile cu dreptatea lui Dumnezeu. Și totuși, Sfânta Evanghelie ne predă o învățătura diferita predicând iertarea păcatelor acelor oameni care sunt nedemni de mântuire. Cum este posibil un astfel de lucru? Sfânta Scriptură ne spune că Fiul lui Dumenzeu s-a întrupat, a ascultat perfect de Legea lui Dumnezeu, a purtat toate păcatele lumii și a murit pentru ele platind astfel prețul cerut de către dreptatea lui Dumnezeu. Cristos a murit pentru cei nelegiuiți iar Dumnezeu socotește neprihânirea lui și jertfa lui în dreptul nostru. Acest lucru este, așa cum probabil ați înțeles, nemeritat de către om. Nu noi am căștigat acest lucru ci l-am primit pur și simplu ca pe un cadou. Acest lucru este iubirea lui Dumnezeu ci nu dreptate. Permiteți-mi să repet, dreptatea lui Dumnezeu înseamna ca absolut orice om să mergă în iad datorită păcatelor comise. Slavă Domnului însă că Dumnezeu a ales să nu acționeze corect!

Acum, să depășim acest moment introductiv și să ne îndreptăm spre răspunsul corect pe care trebuie să îl primească întrebarea care stă la baza acestui articol. Totuși, nu putem să răspundem la aceată întrebare pănâ nu ne dam răspunsul la o altă întrebare, stâns legată de întrebarea noastră. Acestă nouă întrebare este: ”de ce ne punem problema ce se întâmplă cu oamenii care nu aud Evanghelia?”. O astfel de întrebare există deoarece, în general, cei mai mulți oameni ăși doresc să existe speranță pentru acesti oameni care nu l-au cunoscut pe Isus Cristos și Evanghelia Sa. Vedeți, Sfântul Apostol Pavel ne spune, sub inspirație, faptul că Duhul Sfânt a pus în fiecare om o cunoștere naturală a lui Dumnezeu, o cunoaștere sufientă încât omul să fie condamnat drept păcătos (pentru detalii citește primele două capitole din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani). În natură, Dumnezeu s-a autorevelat ca un Creator atotputernic și stăpân al întregului Univers. Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu a pus Legea sa în inima fiecărui om. Această revelație generală a lui Dumnezeu nu vorbește însă de existența vreunui Mântuitor. Legea lui Dumnezeu întotdeauna acuză scoțând la lumină păcatele noastre și punându-le în lumina condamnarii. Evanghelia în schimb, ne vorbește despre moartea lui Isus Cristos pe cruce în locul nostru. El este Cuvântul făcut trup și revelația deplină a lui Dumnezeu pentru om. El este vestea iertării păcatelor condamnate de către Lege. El este calea de salvare a omului păcătos.

Trecând prin cele prezentate mai sus, constatăm că în spatele întrebării: ”ce se întâmplă cu cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos” stă, de fapt, o altă întrebare: ”are Dumnezeu o altă cale de salvare pentru cei care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos, o cale care să îl ajute pe un păgân moral să fie mântuit?”. Cel mai simplu raspuns al Sfintelor Scripturi este: ”NU!”. Vedeți, Biblia ne spune că Dumnezeu a oferit un singur mod de salvare pentru omul păcătos. Singura cale de salvare este exclusiv prin Cristos. Cristos este Mântuitorul nostru care a purtat păcatele noastre și a murit pentru acestea. Cristos este, deasemenea, calea, adevărul și viața și nimeni nu vine la Tatăl decât prin El! Deaceea Isus nu a venit doar să moară pentru păcate ci El a creat și Biserica poruncindu-i acesteia să răspândescă Evanghelia în toată lumea și dându-i puterea să iartă păcatele celor care se pocăiesc de acestea. Cred că, studiind cele spuse mai sus, nu mai are rost să discutăm despre faptul că este imposibil să existe un ”păgân moral” dacă luam în serios ceea ce ne învață Sfânta Scriptură.

Atunci când vine vorba să discutăm despre voința ascunsă a lui Dumnezeu, unicul răspuns corect pe care îl poate da omul este ”nu știu!”. Din păcate, omul este deseori tentat să pătrundă în acestă taină a lui Dumnezeu iar această îndrăzneală nu face decât să ne descopere un Dumnezeu mânios. Orice tentativă de a pătrunde în taina lui Dumnezeu și de a descoperi ceea ce Dumnezeu nu ne-a revelat în Sfânta Scriptură, din nefericire, produce numai iluzii și dezamăgire. Voința ascunsă a lui Dumnezeu nu este locul în care oamenii să caute răspunsuri ci Sfânta Scriptură este unicul loc în care se află absolut toate răspunsurile pe care ni le-a revelat Dumnezeu. Din păcate, astăzi sunt numerosi creștini care se încred în profeți post apostolici care prezintă învățături pe care le declară ”revelații” ale lui Dumnezeu sau învățători care predică învățături despre care afirmă că le-au descoperit permițânduli-se să pătrundă în acestă taină a lui Dumnezeu. Ce putem noi facem cu adevărat atunci când ajungem în fața unor lucruri pe care nu le cunoaștem? Trebuie să alergăm la crucea lui Cristos. Să fugim la Cristos! Nu trebuie să cautăm în taina nerevelată a lui Dumenzeu ci să ne hrănim din revelația lui Dumnezeu în Cristos. Privește la Cristos răstignit pentru mântuirea noastră. Acesta este singura soluție de a cunoaște dacă suntem sau nu mântuiți. Privește la Cristos, privește la Botezul tău și la legămntul lui Dumenzeu, privește la promisiunea de iertare a păcatelor, la confesare și absoluție, privește la Sfânta Cină, la trupul ți sângele lui Cristos date pentru tine, privește la Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să înțelegem că noi nu putem să spunem nimic în plus față de ceea ce ne spune Sfânta Scriptură, nimic mai mult sau mai puțin. Pe scurt, acest Cuvânt Sfânt ne învață faptul că, dacă suntem mântuiți, acest lucru se datorează faptului că Isus Cristos este creditul nostru iar dacă nu suntem mântuiți este pentru ca noi suntem creditul nostru iar acest lucru este exclusiv vina noastră. Priviți învățătura clara a Sfintei Scripturi! Cand discutăm despre mântuire, nu trebuie să alergăm la Lege deoarece Legea condamnă prin faptul ca ea ne spune ceea ce trebuie sa facem noi pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Mântuirea este mesajul Evangheliei, ea eate cea care ne vorbește despre ceea ce Cristos a făcut pentru noi.

Să aruncăm o privire la ceea ce ne învață Sfânta Scriptură despre păcat, despre judecata lui Dumenzeu și despre mântuire. Sfânta Scriptură ne învață faptul că toți oamenii sunt păcătoși fără excepție (Romani 3:23) adică toți au încălcat Legea lui Dumnezeu și au ca finaitate mânia lui Dumnezeu pentru veșnicie. Dumnezeu ne revelează faptul că plata oricărui păcat, fie că vorbim de un păcat grav precum este crima, fie că vorbim de păcate considerate neînsemnate, deci, plata absolut orcărui păcat sau păcățel este moartea, adică separarea veșnică de Dumnezeu (Romani 6:23). Evanghelia ne vorbește despre faptul ca Isus Cristos a murit să plătescă suferind pedeapsa pentru absollut toate păcatele lumii (Ioan 4:42). Sfânta Scriptură ne vorbește despre faptul că oamenii sunt mântuiți din pedeapsa veșnică atunci când își pun încrederea în Cristos, în moartea lui pe cruce și în promisiunea de iertare a păcatelor (Ioan 3:16). Cuvântul ne spune ceva ce, poate nu ne convine atât de mult, anume faptul că nu toți oamenii vor fii mântuiți (Ioan 3:18 și 36). Toți aceia care resping jertfa lui Cristos făcută pentru păcatul lor rămân sub vina acestui păcat și implicit sub mânia lui Dumnezeu în iad (Apocalipsa 20:15). Dumnezeu a pus Legea sa în conștiița fiecarui om, fiecare putând să distingă natural între ceea ce este drept și nedrept (Romani 1:19 și 32; 2:15). Deasemenea, ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, Scriptura ne spune că a fost revelat prin intermediul lumii create (Romani 1:20). Pe de altă parte, Isus Cristos ne spune: ”Eu sunt calea, adevărul și viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). Sfântul Apostol Pavel spune: ”este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos” (1 Timotei 2:5). Sfântul Apostol Petru este clar atuci când ne spune că: ”în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4:12). Dumnezeu dorește, întradevăr, ca toți oamenii să fie mântuiți (1 Timotei 2:4 și 2 Petru 3:9) iar Sfântul Ioan Botezătorul ne spune despre Isus Cristos: ”iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Conform planului lui Dumenzeu la împlinirea timpului hotărât în planul veșnic (Galatenii 4:4), Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, s-a întrupat (Ioan 1:14) cu scopul de a suferi moartea pentru păcat în vederea ridicării omului (Marcu 10:32-34), aducăd iertare asupra păcatului lui Adam și mântuire tuturor celor care se încred în El (Romani 5:12-21). Mai mult, Isus Cristos ne-a poruncit sa ducem Evanghelia la cei care nu au auzit mesajul acesteia, până la marginile pământului (Matei 28:16-20). Prin auzirea mesajului Evangheliei, Isus a promis să creeze credintă (Romani 10:17). Deasemenea, a promis faptul că Cuvântul său nu se va întoarce fără rod (Isaia 55:10-11) și faptul că este veșnic cu noi (Matei 28:28).

Se pot scrie foarte multe pe această temă, dar scopul acestui articol nu este să ne țină ocupați o perioadă lungă ci să ofere răspunsuri la întrebările ridicate la debut. Întrebarea era, sumarizat, ”vom vedea în cer oameni care nu au primit Evanghelia și nu l-au acceptat pe Cristos?”. Vedeți, în lume exită mai multe religii. Este evident că nu pot să fie două adevărate, doar una poate să fie corectă deoarece aceste religii se diferențiază între ele tocmai prin incompatibilitatea reciprocă. Islamul și creștinismul, de exemplu, pot să fie ambele false dar, în nici un caz nu pot să fie ambele adevărate. Islamul și creștinismul învață lucruri diferite cu privire la Dumenzeu. De eemplu, musulmanii învață faptul ca Isus nu a fost Dumnezeu ci un simplu om care nu a murit pe cruce și nici nu a inviat din morți. Crestinimul conservator învață lucruri diametral opuse. Ni se spune că Isus este Dumnezeu ci nu doar că a pretins acest lucru. Isus a murit pe cruce și chiar a înviat din morți după trei zile. Creștinismul învață că Isus Cristos este singura cale de salvare din păcate. Un musulman, oricât de sincer este, de bun și de iubitor, respinge acestă învățătură. Deci, vor exita musulmani în cer? Raspunsul este următorul: dacă aceștia se convertesc la crestinism și se încred în Cristos, da! Dacă însă continuă să creadă în ceea ce învață Coranul, atunci răspunsul este clar: Nu!

Cu privire la întrebarea centrală a acestui articol, ”vom vedea în cer oameni care nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Cristos?”, răspunsul este următorul. Isus Cristos, Mântuitorul lumii da un răspuns astfel: ”cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:16). Un răspuns clar dă si Sfântul Apostol Petru: ”în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi" (Fapte 4:12). Același adevăr, ne place sau nu, este exprimat și în alte locuri din Sfânta Scriptură precum: Ioan 3:16; 18:36; Romani 2:12 sau Efeseni 2:11-13. Conform Sfintelor Scripturi, chiar dacă unii oameni nu au auzit Evanghelia și nu l-au cunoscut pe Isus Cristos, ei nu au nici un fel de scuză deoarece Dumnezeu s-a revelat pe sine fiecarui individ în parte în natură (Romani 1 și Fapte 14:17). Deci, nu este posibilă mântuirea în afara lui Cristos și, ca atare, oamenii care nu se încred în Cristos nu vor fii mântuiți. Din acest motiv, noi, cei care îl cunoaștem pe Cristos, trebuie să facem tot posibilul să ducem mesajul Evangheliei la oamenii care nu l-au auzit încă.

Stiu că astăzi există culte creștine care predau o altă învățătură cu privire la acest subiect. Exista ”profeți” care pretind că au intrat în taina lui Dumnezeu, lucru pe care nu l-au afirmat nici măcar profeții vechi testamentari sau Sfinții Apostoli. Acesti oameni cu viziune învață faptul că oamenii care nu l-au cunoscut pe Dumenzeu vor fii judecați și mântuiți în baza ”luminii pe care au primit-o”, adică în conformitate cu tradițiile și credința fiecăruia. Adică, cu alte cuvinte, acesti ”profeți” învață faptul că exită mântuire și în afara lui Cristos, o mântuire care se bazează pe ceea ce omul face. Despe o astfel de învățătură pervertită, Sfântul Apostol Pavel ne spune: ”dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:9) iar acest lucru este valabil chiar și dacă un înger ar face acest lucru! Nu există mântuire fără Cristos!

Un articol de Sorin H. Trifa