Ganduri despre Confesiunea Augustana (1530)

Data postării: 02.06.2015 05:28:59

Mărturisirea de Credinta de la Augsburg, cunoscuta si sub numele de Confesiunea Augustana (A.C.) sau Augsburger Bekenntnis (A.B.) reprezinta mărturisirea principala de credință a Bisericii Evanghelice Lutherane și una dintre cele mai importante documente istorico-dogmatice ale Reformei Protestante din Secolul al XVI-lea. Confesiunea Augustana (C.A.) a fost scrisă în limba germană iar mai apoi, la scurt timp, tradusa in limba latină. Aceasta a fost prezentată imparatului Carol al V-lea (Carol Quintul) de către printii germani evanghelici în cadrul Dieta de la Augsburgdin 25 iunie 1530.

Împăratul Sfantului Imperiu Roman, Carol al V-lea (Carol Quintul), i-a convocat pe prinții evanghelici din teritoriile libere ale Germaniei pentru asi explica convingerile lor religioase într-o încercare de a restabili unitatea religioasă și politică în Sfântul Imperiu Roman. La 21 ianuarie 1530, împăratul Carol al V-lea (Carol Quintul) a trimis de la Bologna niste scrisori prin intermediul carora isi facea cunoscuta intentia ca Dieta Imperial să se întâlnească în Augsburg, in data de 8 aprilie, cu scopul de a discuta și decide diverse probleme foarte importante. Deși aceste scrisori au fost formulate într-un limbaj pacificator, invitatia la Dieta de la Augsburg a fost primita cu suspiciune de către printii protestanți. Philip de Hesse a ezitat să participe la Dieta, dar Johannes, printul Elector al Saxoniei, care a primit si el invitatia de a participa la Dierta, le-a cerut lui Martin Luther, Justus Jonas, Johannes von Bugenhagen și Philip Melanchton să se întâlnească în Torgau unde sa alcatuiasca un rezumat al credinței evanghelice lutherane, rezumat care să fie prezentat înaintea participantilor la Dieta de la Augsburg.

Acest rezumat a primit numele de "Articolele de la Torgau". La 3 aprilie, printul elector al Saxoniei și reformatorii au plecat de la Torgau și a ajuns la Coburg, la 23 aprilie. Reformatorul Martin Luther a fost nevoit sa ramana in Coburg deoarece el continua sa se afle sub Edictul de la Worms (1521), conform caruia era condamnat in calitate de eretic si oricine il intalnea il putea ucide fara a urma sa raspunda in fata legii. Grupul de evanghelici a ajuns la Augsburg in data de 2 mai 1530. In acest timp, Philip Melanchton, dat o forma finala Articolelor de la Torgau, forma pe care Martin Luther a aprobat-o la Coburg in 11 mai 1530.

La 23 iunie 1530, forma finală a textului a fost adoptat în prezența lui printul Elector al Saxoniei si a lui Philip de Hesse iar dupa citirea in fata celor prezenti, Mărturisirea a fost semnat de către intreaga delegatie a evanghelicilor. În timpul Dietei de la Augsburg, mai multe orase-stat din Germania si-au exprimat, de asemenea, acordul lor cu privire la aceasta mărturisire.

Împăratul Carol al V-lea (Carol Quintul) a ordonat ca aceasta Marturisire de Credinta Evanghelica sa fie prezentata in cadrul sesiunii Dietei de la Augsburg din data de 24 iunie 1530. Cu aceasta ocazie, prinții evanghelici au cerut ca marturisirea lor să fie citita în public, insa imparatul a refuzat acesta cerere, facandu-se eforturi pentru a preveni citirea publică a documentului. Cu toate acestea, principii protestanti au declarat că nu vor lua parte la Dieta de la Augsburg daca nu li se va permite citirea publica a documentului. Pentru a evita ca marturisirea de credinta evanghelica sa fie citita in prezenta multor oameni, imparatul a hotarat ca aceasta sa fie prezentata intr-o capela micuta a Palatului Episcopal al orasului Augsburg, in loc ca acest lucru sa se faca in sala spatioasa in care se desfasurau sesiunile Dietei.

La 25 iunie 1530, Marturisirea de Credinta Evanghelica a fost citita atat in limba latina cat si in limba germana de catre doi reprezentanti ai evanghelicilor, Christian Beyer si Gregor Brueeck. Citirea documentului a durat aproximativ doua ore dupa care, cate o copie a marturisirii, in limba germana si in limba latina au fost oferite Imparatului Carol al V-lea (Carol Quintul). Dupa terminarea Dietei de la Augsburg, aceasta marturisire de credinta evanghelica a fost tiparita si facuta publica sub denumirea de Marturisirea de Credinta de la Augsburg sau Confesiunea Augustana.

Confesiunea Augustana incepe prin a prezenta viziunea evanghelicilor lutherani cu privire la doctrina depre Dumnezeu, accentul cazand in mod special asupra Trinitatii. Cel de-al doilea articol afirma credinta lutherana cu privire la pacatul originar si cu privire la coruptia nativa si ereditara, afirmand ca, natural, omul este fara frica de Dumnezeu, fara credinta in Dumnezeu, fiind inclinat necontenit spre rau. Apoi, se afirma credinta cu privire la Fiul lui Dumnezeu, punandu-se accentul pe intrupare, unirea hipostatica a celor doua naturi, divina si umana, si pe rolul de reconciliator al Mantuitorului. Justificarea prin credinta, una dintre doctrinele fundamentale ale credintei evanghelice, este dezbatuta in cel de-al patrulea articol afirmandu-se ca omul nu poate fi justificat prin propriile merite, sau fapte, ci exclusiv prin credinta in Cristos.

Apoi, Confesiunea Augustana afirma pozitia evanghelica cu privire la slujirea eclesiastica, afirmandu-se ca Dumnezeu este cel care a instituit mijloacele harului, predicarea Cuvantului si administrarea Sfintelor Sacramente. Despre modul in care omul credincios trebuie sa asculte de Dumnezeu se discuta in cel de-a saselea articol, in care sa afirma ca faptele bune sunt rodul credintei si a mantuirii ci nu motivul mantuirii. Despre Biserica Lui Cristos ni se spune ca este fundamentata pe predicarea Evangheliei si pe administrarea Sacramentelor, aceasta fiind instituita de insusi Mantuitorul nostru. Despre Sfanta Taina a Botezului se discuta in cel de-al noualea articol, afirmandu-se ca botezul este un sacrament necesar in vederea mantuirii si, deasemenea, se face o apologie a botezului copiiilor mici.

Confesiunea Augustana, la celebrul Articol 10, dezbate credinta despre Sfanta Impartasanie, afirmandu-se ca trupul si sangele Domnului Isus Cristos sunt prezente „in, cu si sub” paine si vin. Acest capitol este deosebit de important sa il accentuam deoarece in anul 1540 el a fost schimbat, sau alterat, de catre Philip Melanchton sub influenta calvinismului, modificare respinsa de marea majoritate a lutheranilor conservatori, numiti si gnesio-lutherani. Dupa acest moment nefericit, Confesiunea Augustana din anul 1530 a mai primit si denumirea, neoficiala, de „Confesiunea Augustana Nealterata” sau „Invariata”.

Dupa acest articol special, Marturisirea continua cu prezentarea credintei despre spovedanie si pocainta. Se afirma faptul ca lutherani cred că spovedania ar trebui să rămână în Biserică, deși uncredincios nu trebuie să-si enumera toate păcatele, deoarece este imposibil ca un om să isi cunoasca absolut toate păcatele care ar trebui să fie iertate. Pocăința este legata atat de parerea de raupentru păcatele comise cat si prin credință oferite prin Evanghelie. Un credincios nu poate fi liber de păcat atat timp cat el traieste în afara harului lui Dumnezeu. Evanghelicii afirma ca Sfantul Botez și Sfanta Impartasanie reprezinta manifestări fizice ale Cuvântului lui Dumnezeu și al legamantului Lui cu noi. Sacramentele nu sunt doar elemente fizice, ci ele au atasat cuvântul șipromisiunile lui Dumnezeu.

Mai apoi este dezbatuta invatatura cu privire la chemarea la slujire a celor care urmeaza sa vesteasca Cuvantul sfant si sa administreze Sfintele Sacramente. Nimeni nu poate sa faca aceste lucruri fara a avea o chemare in acest sens. Evanghelicii lutherani cred ca sarbatorile religioase si calendarul bisericesc sunt necesare si utile in inchinarea placuta inaintea lui Dumnezeu. Guverneleseculare și vocațiile sunt considerate ca fiind parte din lucrarea providentiala a lui Dumnezeu; Creștinii sunt liberi să servească în guvern, in armata și să se implice în diverse afaceri cu conditia sa se supuna legilor civile cu excepția cazului în care aceste legi ii obliga sa comita păcat.

In Confesiunea Augustana, evanghelicii afirma ca Isus Cristos se va întoarce pentru a invia pe cei morți și pentru a judeca lumea. Cei care au fost evlavioși va avea parte de bucuria veșnică, iar cei nelegiuiți vor fi "chinuiți fără sfârșit". Acest articol respinge invatatura anabaptista despre o împărăție milenară înainte de învierea morților.

Despre „vointa libera”, in articolul al optisprezecelea, Confesiunea Augustana afirma ca omul poseda libertatea de a alege cum sa actioneze in toate aspectele mai putin in ceea ce priveste spiritualitatea si mantuirea. Credinta este in mod unilateral lucrarea lui Dumnezeu ci nu este un rezultat al vointei umane. Cu alte cuvinte, omul poate sa fie prin propria lui vointa neprihanit din punct de vedere „civil” dar niciodata, prin propria lui putere, nu poate sa fie „neprihanit spiritual”. In articolul urmator ni se spune ca nu Dumnezeu este autorul pacatului ci ca omul a devenit pacator prin aceea ca a incalcat porunca lui Dumnezeu si s-a indepartat de creatorul sau.

Articolul douazeci este cel mai lung articol al Confesiunii Augustana si trateaza credinta despre faptele bune si rolul acestora in mantuire. Evanghelicii lutherani nu condamna faptele bune ci doar afirma ca acestea nu sunt luate in considerare cu privire la mantuire. Mantuirea este numai prin credinta, independente de fapte. Faptele bune sunt rodul unui suflet mantuit ci nu o cauza mantuirii. In articolul douazeci si unu, evanghelicii afirma faptul ca sfintii pot fi priviti ca exemple de credinta si traire crestina dar ca ei nu au nici un fel de rol in procesul mantuirii noastre.

Incepand cu articolul douazeci si doi, Confesiunea de Credinta de la Augsburg, prezinta o serie de indreptari teologice ale abaterilor care caracterizau Biserica Romano-Catolica. Astfel, Confesio Augustana afirma ca Sfanta Impartasanie trebuie facuta atat cu paine cat si cu vin ci nu doar cu paine asa cum proceda Biserica Romano-Catolica. Apoi, evanghelici afirma faptul ca preotii trebuie sa isi intemeieze familii prin casatorie neexistand nici un argument in Sfanta Scriptura care sa sustina celibatul. Lutherani păstrează practica Liturghiei dar doar ca pe o adunare publică în scopul de inchinarii comune și primirea Sfintei Impartasanii. Lutheranii resping practica utilizării liturghiei ca o "lucrare" pentru mântuire și pentru câștig lumesc.

Lutherani susțin nevoia de mărturisire a pacatelor și iertare a acestora, dar resping ideea că mărturisirea trebuie să inducă vina sau anxietate pentru creștin. Iertarea este oferita pentru toate păcatele, nu doar pentru păcatele care pot fi relatate într-o mărturisire, așa cum este imposibil ca un om să cunoască toate fărădelegile lui. Tradițiile umane și ritualurile speciale privitoare la diverse restricții alimentare vazute ca un mijloc de a obținere a favorii lui Dumnezeu sunt in contradictie cu Evanghelia lui Cristos. În timp ce postul și alte practici sunt utile, ele nu justifică nici um om in vederea mantuirii. Cu privire la viata monahala, lutheranii afirma ca omul nu poate atinge nici o puritate spirituala nici in izolare si nici in comunitate deoarece perfecțiunea spirituala nu poate fi atinsa prin actiuni ale omului. Singura putere acordată preoților sau episcopilor, spre diferenta de restul credintiosilor este puterea oferita prin Sfanta Scriptura de a predica, invata și de a administra Sfintele Sacramentele.

In anul 1580, Marturisirea de Credinta de la Augsburg (1530) a fost introdusa in Cartea Concordului alaturi Micul Catehism al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1536) si Formula Concordiei (1577), toate acestea devenind standardele doctrinare ale Bisericilor Evanghelice Lutherane Confesionale. Marturisirea de Credinta Augustana, sau Confesiunea Augustana, reprezinta marturisirea de credinta fundamentala a Bisericii Evanghelice C.A. din Romania, denumirea largita a denominatiei fiind Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana din Romania.

Un articol de Sorin H. Trifa