Ganduri despre Confesiunile de Credinta Lutherane

Data postării: 13.05.2015 12:00:47

Noi folosim cuvântul "confesiune" într-o varietate de moduri de azi. Cel mai adesea, prin cuvantul „confesiune”, noi intelegem actul de a marturisi. Un barbat mărturisește isi dragostea pentru sotia si copiii lui. Un infractor mărturisește o incalcare a legii. Creștinii isi mărturisească păcatele cu credinta obtinerii iertarii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ideea de „confesiune luterană” reprezinta ceva destul de diferit de tot ceea ce am aratat mai sus. Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane reprezinta declarații oficiale prin care un grup de creștini, sau, uneori, doar indivizi izolati, isi declară credința lor, convingerile lor cele mai profunde in fata intregii lumi.

Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane reprezintă rezultatul a peste cincizeci de ani de efort serios din partea lui Dr.Martin Luther și din partea adepților săi pentru a da o directie biblică clara convingerilor lor religioase. Cel mai important cuvânt în această afirmatie este cuvântul "convingeri". Acest cuvânt relevă spiritul în care au fost scrise Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane, nu cu un spirit de ezitare sau îndoială, ci cu cea mai profunda încredere că evanghelicii luterani au pus in conținutul lor invataturi din Cuvântul lui Dumnezeu si astfel, ei au afirmat adevărul, adevărul mântuitor. Astfel, intentia evanghelicilor lutherani din Secolul al XVI-lea a fost aceea de a da mărturie în fața lui Dumnezeu și la toată creștinătatea cu privire la toate articolele de credința afirmand, cu tarie, ca aceasta este învățătura, credința și mărturisirea lor. Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane nu au avut ca scop doar soluționarea unor controverse dogmatice, doar exprimarea unor opinii teologice, sau doar niste formulări doctrinare noi si inteligente. Ele au reprezentat mărturisirea credinței curate și hotărârea lor de nu se îndepărta de la această mărturisire.

Credinciosii lutherani sunt creștin sinceri, fundamentandu-si doctrinele lor pe Sfanta Scriptură și pe promisiunile lui Dumnezeu. Din acest motiv, ei poat fi siguri de mântuirea lor și pot formula și mărturisiri de credinta corecte despre Dumnezeu și despre toate aspectele credinței creștine.

Importanța doctrinei pentru Biserica Evanghelica Lutherana

Pentru Bisericile Evanghelice Lutherane, doctrina adevărată sau învățătura corectă despre Dumnezeu reprezinta un fapt minunat, rezultat al harului lui Dumnezeu. Cei care au scris Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane au fost convinsi de acest lucru si, mai mult decât atât, ei au fost convinși că adevărata doctrină si adevarata teologie au o importanță inestimabilă atat pentru Biserica cat și pentru creștinii individuali. De ce? In primul rand deoarece vorbim despre o doctrină pură care il onoreaza pe Dumnezeu. Apoi, deoarece, aceasta doctrina este in permanenta in armonie cu Sfanta Scriptura si apara Biserica de atacuri eretice. Doctrinele sunt foarte importante pentru lutherani, deoarece ei cred că doctrina creștină nu este o invenție umană, ci isi are originea în Dumnezeu. Chiar reformatoril Martin Luther spune cu încredere și bucurie ca: "doctrina nu este a noastra, ci a lui Dumnezeu". Crestinii autentici vor risca totul pentru a pastra doctrina curata deoarece compromiterea acesteia reprezinta o razvratire impotriva lui Dumnezeu. Puritatea doctrinei creștine este importantă pentru credinta noastră pentru că aduce mântuirea veșnică. Despre puritatea doctrinei, lutheranii afirma ca sunt "ghidul nostru pentru mântuire" (Prefață la Cartea Concordului). Din acest motiv, Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane numesc doctrina sanatoasa ca fiind "doctrina cerească".

Aceste afirmatii sunt extrem de importante deoarece tot mai multe voci crestine moderne declama că Biserica nu trebuie sa atinga puritatea doctrinei; acest lucru nefiind necesat! Prin urmare, spun aceste voci, cel mai important este sa ne concentrăm eforturile in slujirea oamenilor si a nevoilor lor. Noi suntem deacord ca este foarte important sa ne concentrăm eforturile in slujirea oamenilor si a nevoilor lor dar acest lucru nu face puritatea doctrină mai puțin importanta! Astăzi, acum când oamenii părăsesc Bisericile în masă și is abandoneaza credința, trebuie să ne păstrăm prioritățile cu privire la pastrarea puritatii doctrinei si a slujirii lui Cristos.

Marele reformator Dr. Martin Luther spunea ca exista o diferență intre doctrină și viata crestina, o diferenta „ca diferență între cer și pământ”. Viața omului poate fi necurata, păcătosa, și chiar inconsistenta dar doctrina trebuie să ramana curata, sfânta, neschimbata. Este asa pentru ca puritatea doctrinei este data din Cuvântul lui Dumnezeu și adevărul lui Dumnezeu este sigur. Acest lucru este spiritul confesional al lutheranismului.

In aceeasi ordine de idei, numerosi crestini sustin astăzi că tot ceea ce contează pentru creștin este relația sa de credință cu Cristos. Acestia sustin faptul ca credința este îndreptată spre Cristos ci nu reprezinta un corp de doctrină. Noi aprobam aceasta afirmatie! Dar Cristosul în care noi credem nu este o fantomă sau mit, El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu care a devenit om, care, cu adevarat, a trăit, a suferit și a murit ca inlocuitor al nostru și care a înviat pentru îndreptățirea noastră. Pe scurt, El este Cristosul care putem vorbi semnificativ și cognitiv si astfel începem să vorbim despre El formuland, vrem nu vrem, elemente de doctrină.

Sunt alti crestini care afirma ca noi suntem mântuiți in Cristos ci nu prin doctrina pură. Si acest lucru il declaram ca fiind foarte adevărat! Dar acesta afirmatie face doctrină pură neimportante? Noi nu suntem mântuiți prin fapte bune sau preocupari sociale pozitive. Dar acest lucru nu face ca faptele bune sau preocuparile socială sa numai conteze, sa nu fie de dorit, extrem de importante, pentru un crestin autentic. In aceeasi ordine de idei, doctrina pura are funcția sa in viata de credinta a crestinului. Ea ne permite să il slăvim pe Dumnezeu cu buzele noastre, pentru a proclama o Evanghelie curata și să ii facem pe păcătoși să isi cunoască starea lor adevărat și să il cunoască pe Dumnezeu așa cum este El, un Mântuitor minunat și milostiv.

Să luăm Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane în serios si sa vedem doctrina pură ca pe un cadou minunat și un instrument pentru slăvirea lui Dumnezeu și pentru intarirea bisericii Sale. Aceasta a fost si convingerea Sfantului Apostol Pavel: "fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă" (1 Timotei 4:16).

Aderarea la confesionalismul lutheran este un act cu adevarat evanghelic

Luterani au considerat întotdeauna că crezurile și confesiunile sunt necesare pentru bunăstarea Bisericii lui Cristos. La fel ca Biserica lui Cristos, toți creștinii sunt chemați să-si mărturisească credința lor astfel încât Biserica să continue să proclame Evanghelia pura. Este imposibil ca o Biserica să se declare ca fiind o Biserică non-confesionala, la fel dcum este imposibil ca o Biserica să fie ne-marturisitoare. Astăzi, mai mult ca oricand, Bisericile Evanghelice Lutherane din întreaga lume au nevoie sa subscrie la Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane. Prin confesiunile de credinta, Biserica vorbește lumii, dar, de asemenea, ea il slaveste pe Dumnezeu. Acest răspuns este unul scriptural. Și astfel, atunci când o Biserica lutherana subscrie Confesiunilor de Credinta Evanghelice Lutherane aceasta este o modalitate prin care, de bună voie și cu bucurie, aceasta Biserici isi mărturisește credința sa și proclamă pentru lume credinta si doctrina pura.

O aderare necondiționată la Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane reprezinta o declarația solemnă prin care o persoana care dorește să slujească Biserica lui Cristos acceptă conținutul doctrinar al cărților care compun Cartea Concordului (1580) si, astfel, el recunoaște că Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane sunt in acord cu Scriptura în orice punct și nu militează împotriva acesteia, indiferent dacă acel punct este de o importanță majoră sau minoră. Prin urmare, un lutheran confesional crede din toată inima în acest adevăr și este determinată să predice doctrina curata a Bisericii Evanghelice Lutherane.

Astăzi, sunt multe voci in lumea crestina care afirma ca o aderare la confesionalism reprezinta un act de legalism. Noi raspundem ca nu reprezinta nici un fel de legalism faptul ca i persoana care a constatat ca Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane sunt scripturale și evanghelice să le adopte ca marturisire proprie a credintei. Desigur, ca a fost o persoană sa accepte Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane ar fi un păcat îngrozitor și o negare a ceea ce insasi Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane afirma despre libertatea creștină.

Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane reprezinta vocea Bisericii Evanghelice Lutherane

În timpul controversei din interiorul Bisericilor Evanghelice Lutheran cu privire la doctrina despre predestinare, din urma cu mai bine de doua sute de ani, un membru al Sinodului Norvegian a protestat vehement și, spre consternare audientei, a spus: "eu sunt Sinodul Norvegian". Desigur ca acesta afirmatie a fost o absurditate, la fel cum ar fi si sa pretind ca "eu sunt Biserica". Biserica, așa cum vedem in Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane, este suma tuturor credincioșilor în Cristos. Intr-un fel similar, dar mai restrans, putem sa vorbim si despre Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane. Ele nu aparțin lui Martin Luther, lui Philipp Melanchthon sau cei care, in Secolul al XVI-lea, le-au scris. Ele aparțin tuturor acelora pentru care ele au fost scrise, adica Biserica. Printii germani au subscris in anul 1530 la Mărturisirea de la Augsburg în numele Bisericile lor. Catehisme lui Martin Luther au fost acceptate de cei mai multi dintre crestinii protestanti si cei mai multi clerici evanghelici lutherani din finalul Secolului al XVI-lea au adoptat invatatura continuta in Cartea Concord. Toate acestea sugereaza doua lucruri. În primul rând, faptul că fiecare crestin lutheran ar trebui să fie preocupat cu studiul doctrinelor asa cum sunt ele explicate in Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane. De asemenea, în cazul în care Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane sunt adoptate de întreaga Biserică, toti credinciosii din Biserică ar trebui să fie uniți în intelegera doctrinei evanghelice expuse in cuprinsul Confesiunilor.

Unitatea doctrinara, o binecuvântare pentru Biserica lui Cristos

Biserica Evanghelica după moartea lui Martin Luther, într-o anumita privință, a ajuns sa semene cu Biserica din Corint din primul secol. A fost o Biserică foarte înzestrat spiritual dar, în același timp, confuza și scindata. Bisericii din Corint, Sfantul Apostol Pavel i-a scris: "vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire"(1Cor.1:10). Sfantul Apostol Pavel a depus eforturi pentru ca Biserica din Corint sa nu se polarizeze. Apostolul a invatat despre un singur Cristos, nedivizat, si o singura Evanghelie. Astfel, Sfantul Apostol Pavel dorea ca toți creștinii să fie uniți în credință și doctrina lor.

Biserica Evanghelica Lutherana a aderat la îndemnul Sfantul Apostol Pavel atunci când, după moartea lui Martin Luther, controversele doctrinare au amenințat să distrugă unitatea Bisericii în Evanghelie. Bisericile Evanghelice Lutherane au recunoscut că unitatea în doctrina, în toate articolele de cedinta, și in utilizarea corecta a Sfintelor Sacramentelor.

Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane nu trebuie privite ca pe ceva ostil libertatii și autonomiei omului. Nu! Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane reprezinta o declarație de încredere în puterea unificatoare a Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu. Vechii lutherani erau convinși că toate controversele doctrinare care au afectat Biserica lui Cristos au fost expresii ale necredincioșilor "cu atât mai puțin să fie scuzate și apărate". Dar, în același timp, au menținut optimismul cu privire la unitatea în doctrina și toate articolele sale, nu un obiectiv imposibil ci o binecuvântare minunată.

Biserica lui Cristos trebuie sa isi recapete acest spirit! Biserica lui Cristos trebuie fie deschisa la dorintele si la nevoile oamenilor dar nu si la erorile doctrinare care ameninta Biserica. Să ne pastram in inima cuvintele Sfantului Apostol Pavel și să marturisim același lucru cu el. Să ne opunem erorilor doctrinare oriunde acestea apar și pot afecta pe unitatea Bisericii noastre si să căutăm comoara unitatii doctrinare despre care Confesiunile de Credinta Evanghelice Lutherane vorbesc. Atunci ne putem numi, pe drept cuvant, crestini evanghelici lutherani.

Un articol de Sorin H. Trifa