Ganduri despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Data postării: 29.06.2015 10:19:37

La data de 29 iunie a fiecarui an, Bisericile Evanghelice Lutherane din intreaga lume sarbatoresc pe Sfintii Apostoli Pavel si Petru. Aceasta sarbatoare a lumii crestine comemoreaza martiriul la Roma a celor doi Sfinti Apostoli.

Sfantul Apostol Pavel este cu siguranta cel mai cunoscut Apostoli Domnului nostru Isus Cristos. Sfanta Scriptura, in mod special prin intermediul cartii „Faptele Apostolilor”, scrisa de catre Sfantul Luca, unul dintre apropiatii Sfantului Apostol Pavel, dar si prin intermediul celor paisprezece Epistolele pe care Sfantul Apostol Pavel le-a scris, avem acces la informatii importante si amanuntite despre viata si activitatea sa. Pe scena istoriei Bisericii, figura uriasa a Sfantului Apostol Pavel ramane dominanta pentru teologia crestina.

Sfantul Apostol Pavel, a fost initial cunoscut sub numele de Saul (in limba ebraica: „cel dorit”) S-a nascut in orasul Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, in primii ani ai erei crestine. Parintii sai au fost niste evrei cu o stare materiala buna, cel mai probabil, familia lui Saul fiind proprietara a un atelier de tesut stofe din par de capra, material din care, ulterior, construiau corturi.

Orasul Tars avea scoli vestite, la care Saul, datorita situatie materiala buna de care se bucura familia lui, a invatat limba greaca, limba pe care a cunoscut-o mai bine decat toti ceilalti Apostoli. De la parintii sai, Sfantul Apostol Pavel avea dreptul de cetatean roman. Aceasta calitate a avut o mare importanta in activitatea sa misionara ulterioara. Ulterior, tanarul Saul a mers la Ierusalim unde a fost instruit in Legea mozaica la scoala vestitului rabin Gamaliel.

Saul nu l-a cunoscut personal pe Isus Cristos. In timpul activitatii publice a Mantuitorului, Saul se afla in Tars unde activa ca rabin. Afland despre efectele produse de activitatea Sfintilor Apostolilor, Saul a venit la Ierusalim, devenind unul dintre cei mai aprigi si activi persecutori ai crestinilor. Saul a participat la uciderea cu pietre a Sfantului Stefan pazind hainele celor care l-au ucis pe ucenicul Mantuitorului (Fapte 7:58). Sfanta Scriptura ne spune ca „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă” (Fapte 8:3). Dupa ce a contribuit s-a invoit la uciderea lui Stefan, Saul a initiat o prigoana foarte puternica, eveniment care a condus la imprastierea comunitatii crestine din Ierusalim. Ulterior, Saul a intentionat sa demareze o prigoana similara pentru a desfiinta si comunitatea crestina din Damasc.

Avand scrisori de imputernicire de la marele preot prin care urma sa fie recunoascut de catre comunitatea iudaica din Damasc ca fiind investit oficial de catre Sinedriu pentru o astfel de misiune, insotit de o garda militara, Saul porneste spre Damasc, oras situat la proximativ 200 km nord-est de Ierusalim. Pe drum, probabil la doar cativa zeci de kilometrii de destinatie, s-a petrecut cu eveniment care avea sa schimbe radical viata si obiectivele tanarului rabin Saul. Ziua, cel mai probabil in mijlocul acesteia, prin intermediul unei lumini stralucitoare, i s-a aratat Domnul Isus Cristos, spunandu-i urmatoarele cuvinte: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? Complet bulversat si patruns de prezenta Mantuitorului, unicul lucru pe care Saul l-a putut spune a fosts: „Cine esti, Doamne?” Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti” (Fapte 9:4-5).

Minunea de pe drumul Damascului a condus la convertirea persecutorului Saul la crestinism. Din persecutor, Saul a devenit Sfantul Apostolul Pavel. In scurt timp, lipsit de vedere, umil si profund schimbat, Saul a fost dus de catre insotitorii sai in Damasc, unde a fost botezat de catre ucenicul lui Cristos, Anania. Astfel, rabinul persecutor, spaima Bisericii lui Cristos, a intrat in ca membru in Biserica pe care urma sa o persecute cu violenta, in calitate de “vas ales, ca sa poarte numele lui Isus inaintea neamurilor” (Fapte 9, 15), Peste ani, despre sine, Sfantul Apostol Pavel afirma ca este un: “apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi prin Dumnezeu” (Galateni 1:1). Sfantul Apostol Pavel, in scurt timp, incepe sa predice prin sinagogi faptul ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, facand acest lucru spre uimirea si surprinderea comunitatii iudaice din Damasc, care, auzind aceasta predicare curajoasa, au hotarat ca este necesar sa il omoare. Sfantul Apostol Pavel, in providenta vesnica a lui Dumnezeu, este ajutat de catre crestinii din Damasc sa paraseasca orasul in taina, coborandu-l in timpul noptii peste zidurile cetatii, intr-un cos impletit. In urmatorii trei ani, Sfantul Apostol Pavel se retrage in tinuturile Arabiei unde studiaza Sfanta Scriptura si il descopera pe Domnul Isus Cristos (Fapte 9:1-26; 22:3-21)

Convertirea lui Sfantului Apostol Pavel, în ciuda încercărilor sale de a distruge complet creștinismul, este văzută ca o dovadă a puterii harului divin si demonstrează atotputernicia lui Dumnezeu si suveranitatea acestuia de a folosi totul, chiar si pe un persecutorul ostil, pentru a atinge scopul divin. Efectul convertirii Sfantului Sfantul Apostol Pavel este vazut in antiteza fata de dreptate bazatape legea, concept care i-a influentat fosta lui viață și neprihănirea bazata pe meritele lui Cristos, doctrina pe care Sfantul Apostol Pavel o dezvolta, de exemplu, în Epistola către Galateni.

Sfântul Apostol Petru, cunoscut sub numele de Simon Petru, conform Noului Testament, a fost si el unul din cei doisprezece Apostoli ai lui Isus Cristos, si unul dintre liderii proeminenti ai Bisericii primare. In conformitate cu Noul Testament, Sfantul Apostol Petru a fost fiul lui Iona și trait in satul Betsaida, provincia Galileea. Fratele lui, Sfantul Andrei a fost, deasemenea, unul dintre Apostoli, mai precis primul chemat dintre cei doisprezece. Sfântul Apostol Petru de meserie pescar, era neînvățat și sărac. Din paginile Noul Testament aflam ca era căsătorit, dar nu se știe dacă a avut copii. Numele de Petru l-a primit de la însuși Domnul Isus Cristos, care s-a uitat la el și i-a spus "tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care înseamna Petru)." (Ioan 1:42).

Sfântul Apostol Petru au jucat un rol important in randul Sfintilor Apostoli și a fost impreuna cu Isus Cristos în timpul unor evenimente speciale din viata Acestuia, momente la care au asistat doar câteva apostoli, de exemplu schimbarea la fata a Mantuitorului. În conformitate cu Sfintele Evanghelii, Sfântul Apostol Petru l-a mărturisit pe Isus ca fiind Mesia, dar, tot din paginile Noului Testament aflam ca Sfântul Apostol Petru a fost acela care s-a si lepadat de Mantuitor de trei ori, in conformitatea cu ceea ce Cristos i-a si spus ca se va intampla.

Sfântul Apostol Petru este prima persoana are a intra în mormântul in care fusese asezat trupul lui Isus Cristos si astfel a constatat faptul ca relatarile femeilor despre invierea Mantuitorului erau reale. Exista mai multe relatari, printre care si Prima Epistola a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni care afirma faptul ca Sfântul Apostol Petru este primul dintre Apostoli caruia i s-a aratat Isus Cristos inviat. Sfantul Apostol Ioan, relateaza faptul ca, dupa inviere, de trei ori Isus Cristos a reconfirmat pozitia de Apostol al lui Petru cerandu-i acestuia sa fie pastorul turmei.

Sfântul Apostol Petru este adesea descris în Sfintele Evanghelii ca fiind un lider al grupului de ucenici ai lui Cristos, dar, cu toate acestea, pretentia Bisericii Romano-Catolice conform careia Sfântul Apostol Petru a fost primul „papa” sau primul lider al Bisericii este total nefondata, mai ales ca Faptele Apostolilor afirma faptul ca primul Episcop al Bisericii a fost Sfantul Iacov, fratele Domnului.

Conform tradiției creștine, Sfântul Apostol Petru a fost martirizat la Roma, în timpul împăratului Nero Cezar Augustus. Tot conform tradiției crestine, la cererea lui, Sfântul Apostol Petru a fost crucificat cu capul în jos, Sfantul Apostol considerandu-se nevrednic să fie răstignit la fel ca și Isus Cristos. Tradiția spune că Sfântul Apostol Petru au fost crucificat pe locul in care astazi se afla Capela Clementine.

Un articol de Sorin H. Trifa