Împărăția lui Dumnezeu și împărăția acestei lumi, Matei 20:1-16

Data postării: 12.02.2020 13:25:04

Duminica Septuagesima, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, am ajuns astăzi în cea de-a șasea Duminică după Epifania Domnului nostru Isus Cristos, zi care în calendarul Bisericii noastre poartă denumirea de Duminica Septuagesima. Suntem astfel la nouă săptămâni distanță de Duminica Învierii Domnului Isus Cristos și, în același timp, suntem la trei săptămâni distanță de momentul în care va începe noul sezon al Bisericii, mai precis Sezonul Postului Mare care, anul acesta, începe pe 26 Februarie, o dată cu Miercurea Cenușii. Urmează, așa dar, pentru Biserica noastră un sir de trei săptămâni de pregătire în vederea noului sezon bisericesc, cel al Postului Mare, chiar dacă ne aflăm în continuare în Sezonul Epifaniei. Predica din această Duminică este fundamentată pe Matei 20:1-16.

”Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie. A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. "Duceţi-vă şi voi în via mea", le-a zis el, "şi vă voi da ce va fi cu dreptul." Şi s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: "De ce staţi aici toată ziua fără lucru?" Ei i-au răspuns: "Pentru că nu ne-a tocmit nimeni." "Duceţi-vă şi voi în via mea", le-a zis el, "şi veţi primi ce va fi cu dreptul." Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi." Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului şi ziceau: "Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei." Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?" Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi"

Pericopa pe care tocmai am parcurs-o este una dintre cele mai cunoscute parabole ale Evangheliei fiind denumită în mod tradițional Pilda lucrătorilor viei. La momentul în care a spus această parabolă, Domnul Isus Cristos se afla cu puțin timp înainte de a intra în Ierusalim, eveniment pe care Sfântul Apostol și Evanghelist Matei îl relatează un singur capitol mai târziu. Astfel, avem de-a face cu o perioadă în care Domnul se concentrează pe întărirea ucenicilor în credință astfel încât aceștia să poată să depășească momentele teribile pe care urmau să le experimenteze cât de curând.

Dragii mei, sunt convins cu privire la faptul că această pericopă este intrigantă pentru mulți dintre aceia care o parcurg, cu atât mai mult pentru aceia care parcurg Sfânta Scriptură în mod superficial. Pericopa noastră ne vorbește despre proprietarul unei ferme agricole, a unei vii, care, de-a lungul unei zile, a angajat mai multe grupe de muncitori. Pe unii i-a angajat dimineața la răsăritul soarelui, pe alții spre finalul dimineții, pe alții la miezul zilei, apoi a fost o grupă pe la orele după-amiezii și, în final, o grupă de oameni angajați cu doar o oră înainte de terminarea programului de lucru, adică spre seară. Nu ne trebuie deloc experiență pentru că a constata faptul că efortul depus de către aceste grupe de oameni a fost unul inegal. Mai apoi, pericopa noastră ne spune faptul că, la finalul zilei, fiecare muncitor a primit același salariu, indiferent de grupa de angajați din care a făcut parte. Mai este ceva interesant pe care trebuie să îl reținem. Parabola ne spune că proprietarul viei s-a înțeles asupra salariului doar cu cei pe care i-a angajat dimineața foarte devreme dar nu și cu ceilalți. Dragii mei, această pericopă este condamnată de către concepția umană asupra economiei muncii. În mod normal, aceia care muncesc mai mult trebuie să fie plătiți mai bine decât cei care muncesc mai puțin. In concepția noastră acest lucru este cu adevărat drept și așa trebuie să se întâmple dacă trăim într-o societate corectă. Natural, noi suntem de acord cu cei care s-au revoltat împotriva acestui proprietar pentru faptul că au fost plătiți în mod egal niște oameni care au depus un efort mult mai mic.

Dragii mei, Domnul Isus Cristos nu ne spune această parabolă pentru a ne preda o lecție de economie ci pentru a ne învăța care este diferența dintre Împărăția lui Dumnezeu și lumea aceasta. Împărăția lui Dumnezeu nu are de-a face cu ceea ce trăim noi în această lume. Această lume este caracterizată de inegalitate între oameni la aproape toate capitolele. În lumea aceasta, unii oameni au foarte mult în timp ce alții au puțin sau chiar nimic. Această parabolă minunată ne vorbește despre faptul că în Împărăția lui Dumnezeu astfel de inegalități sunt anulate. În Împărăția lui Dumnezeu nu va fi cineva care să aibă mai mult decât altul ci toți se vor bucura de același belșug. Lucrurile nu stau la fel și în lumea aceasta în care noi trăim. În lumea acesta există mereu o distincție între oameni. Există mereu deosebiri între cei care trăiesc la sat din munca pământului și cei care locuiesc în orașe mari si frumoase. Există deosebire între cei care sunt bogați și cei care abia își trăiesc viața de la o zi la alta. Lumea în care noi trăim este profund marcată de inegalitate socială, economică și financiară. Iar această inegalitate nu afectează numai pe cei necredincioși ci și pe cei care fac parte din Biserica lui Cristos prin credință. Dar în Împărăția lui Dumnezeu lucrurile nu stau deloc așa. Acolo toți credincioșii sunt părtași la același har indiferent dacă în lumea acesta au fost bogați sau săraci, învățați sau analfabeți, conducători sau conduși. Toți acești oameni care în viața aceasta au parte de inegalitate, în Împărăția lui Dumnezeu au parte de același Botez, aceeași Evanghelie, același Sacrament al Altarului, același Cristos. Toți acești oameni participă la închinarea Bisericii lui Cristos într-o egalitate perfectă. Bogatul și săracul, intelectualul și analfabetul ascultă aceeași Evanghelie și le este predicat același Cuvânt. Botezul cu care suntem botezați este exact același chiar dacă suntem bogați sau săraci. De asemenea, indiferent de statut, noi ne împărtășim cu aceeași pâine și bem din același potir, primind astfel cu adevărat trupul și sângele Domnului. Dumnezeu, prin Cuvânt, ne dă tuturor aceeași credință. Noi toți, indiferent de distincțiile sociale, economice, intelectuale sau financiare dintre noi, suntem cu toții creștini, parte a aceleași Biserici a lui Cristos. Toți păcătoșii care se pocăiesc și se convertesc au același Dumnezeu ca și sfinții din trecut.

Pericopa din această Duminică ne învață, așa dar, faptul că înaintea lui Cristos toți suntem egali. Cu toate acestea rămâne o distincție pe care Dumnezeu însuși a întemeiat-o după voia lui. Părinții rămân cu autoritate peste copiii lor, stăpânul peste slujitor și conducătorii peste popor. Această distincție este după voia lui Dumnezeu. Dacă nu vom accepta prin credință aceste distincții impuse de Dumnezeu, lumea acesta și viața noastră ar putea să fie cuprinse de haos. Nu suntem străini de astfel de situații deoarece oamenii, nu de puține ori, au luptat să schimbe această ordine iar omenirea a avut absolut de fiecare dată de suferit. Fiecare dintre noi nu trebuie să trăiască în revoltă față de voia lui Dumnezeu ci, din contră, să ne amintim că există un singur Botez, un singur Cristos, o singură Biserică pentru toți. Cel bogat nu are parte de mai mult Cristos sau de mai mult har în Biserica lui Cristos. Acest lucru este însă predat și practicat în Bisericile false, acolo unde fața omului contează foarte mult. Dar Dumnezeu, spune Scriptura, nu se uită la fața omului ci oferă tuturora același har. Mântuirea câștigată de Cristos este aceeași pentru toată lumea și ea nu este cumpărată cu bani sau cu poziții înalte sau cu orice fel de alt efort personal ci ne este dată tuturor în mod gratuit și nemeritat prin jertfa pe cruce a Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Dragii mei, orice om care înțelege acest mesaj va fi bucuros să se implice cu cea mai deplină dedicare în ceea ce face, știind că nu este cu nimic inferior altora care sunt în poziții diferite, ci totul este spre slava lui Dumnezeu, chiar și munca cea mai de jos. Un creștin credincios știe și admite faptul că poziția în care se află este una hotărâtă de către Dumnezeu însuși și va depune tot efortul necesar să împlinească voia lui Dumnezeu și să aducă glorie lui Dumnezeu prin ceea ce el face. Pentru că și gunoierii și directorii de corporații, și măturătorul și medicul neuro-chirurg, și zidarul și profesorul universitar au același botez, se împărtășesc cu același trup și același sânge a lui Cristos, stau unul lângă altul în Biserica lui Cristos, glorificându-l prin viața lor pe același Cristos. Cristos nu privește la cei din poziții înalte cu o admirație mai mare decât la cei care ocupă poziții umile. Cristos a câștigat salvarea fiecăruia dintre noi și o dă fiecăruia care crede promisiunea Evangheliei. La acest capitol, fiecare dintre noi suntem la fel de bogați pentru că avem parte de aceeași comoară. Iar această comoară este mai mult decât merită fiecare dintre noi și mai mult decât am fi așteptat fiecare dintre noi.

Revenind la pericopa noastră, vedem faptul că la finalul zilei, după ce proprietarul vie a făcut plățile, cei care au lucrat cel mai mult, au vociferat cu privire la plata primită. Ei se așteptau să primească mult mai mult, în conformitate cu efortul depus. Dragii mei, din păcate, în prezent, milioane de creștini au aceeași atitudine, crezând că Dumnezeu ar trebui să îi răsplătească pe oameni în conformitate cu faptele lor. Acest lucru îl învață cele mai multe Biserici. Aceste Biserici învață în mod eronat faptul că cerul este câștigat prin eforturile noastre și că cei care depun efort mai mare vor avea parte de o răsplată diferită de cei care nu depun acest efort. Aceste Biserici învață faptul că meritele omului cuceresc Împărăția lui Dumnezeu. Mai mult, meritele sfinților sunt excedentare, de aceea ele pot să fie oferite altora, în special acelora care plătesc. Aceste Biserici murmură și se revoltă atunci când noi predicăm faptul că Împărăția lui Dumnezeu vine exclusiv prin har și nu are nici un fel de legătură cu meritele noastre. Aceste Biserici predică Împărăția lui Dumnezeu ca fiind asemănătoare cu lumea această în care noi trăim și unde absolut orice se obține prin efort personal și unde răsplata vine în funcție de efortul depus. Aceste Biserici uită ceea că Scriptura ne vorbește despre starea omului prin gura Sfântului Apostol Paul astfel: ”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom.3,23). Uită să afirme ceea ce Scriptura spune, anume că: ”nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar” (Rom.3,10-12)

Dragii mei, Biserica noastră este deseori acuzată că nu dă nici un fel de atenție și că sfidează faptele bune. Acest lucru nu este adevărat. Ceea ce noi spunem este doar faptul că nu pe baza faptelor bune intrăm în Împărăția lui Dumnezeu ci pe baza harului lui Dumnezeu pe care acesta îl revarsă peste noi de dragul Domnului nostru Isus Cristos. Aceasta deoarece toți oamenii sunt păcătoși iar faptele lor bune nu pot să acopere păcatele comise. De aceea, intrarea în Împărăția lui Dumnezeu se face numai pe baza credinței noastre în promisiunea de iertarea a păcatelor pe care Dumnezeu ne-o face în Cristos.

Dragii mei, în Cristos noi toți suntem una. Expresia aceasta nu este deloc însă primită bine de alți creștini. Când alți creștini aud aceste cuvinte se revoltă deoarece nu vor să accepte faptul că noi suntem mântuiți fără să facem eforturile pe care ei le fac. Noi nu suntem nevoiți să postim, să împlinim cine știe ce canoane, să mergem în pelerinaje, să dam bani Bisericii. De asemenea, sunt creștini care murmură împotriva noastră spunând că noi nu putem să fim mântuiți cât timp nu ținem Sabatul, cât timp mâncăm carne de porc sau bem alcool și cafea, cât timp, dacă este vorba de femei, acestea poartă cercei sau se machiază, și multe altele. Exact acest lucru îl scoate în evidență și pilda din această duminică atunci când ne spune: ”când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului şi ziceau: "Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei” (Mt.20,10-12). Parabola ne spune faptul că stăpânul viei nu a făcut nici o distincție între lucrători. Ba mai mult, ne spune că el a început să își plătească muncitorii în ordinea inversă a timpului lucrat. Ultimii trimiși în vie au fost primii care au primit răsplata muncii lor. Răspunsul dat de către stăpânul viei celor care murmurau împotriva lui a fost unul ferm: ”prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” (Mt.20,13-15). Acest răspuns arată faptul că o nouă și altfel de împărăție a fost stabilită. Împărăția este a lui Dumnezeu și Dumnezeu poate să facă în această împărăție exact ceea ce vrea deoarece el este stăpânul ei și nu este treaba omului cum acționează Dumnezeu în această Împărăție.

Dragii mei, Împărăția lui Dumnezeu nu face distincție între oameni așa cum o face această lume. Dumnezeu a dat oamenilor, indiferent de situația lor, același Cristos, aceeași Evanghelie, același Botez, același Sacrament al Altarului, toți primim aceeași iertare pentru păcatele noastre. În ochii lui Dumnezeu, un om nu este mai sfânt decât este altul. Reține-ți vă rog acest aspect. Dumnezeu ne sfințește pe toți în același fel, prin Fiul Său, Domnul Isus Cristos. De aceea, noi vom fi mereu mulțumiți cu ceea ce Dumnezeu a găsit de cuviință să ne ofere în această viață deoarece noi toți, indiferent cine suntem, avem aceeași minunată comoară care este Cristos și în care avem toți viața veșnică.

În încheiere, dragii mei, convinși de dragostea pe care ne-o poartă Dumnezeu și încrezători în faptul că, în Cristos, Dumnezeu este Tatăl nostru, care ne iubește și ne iartă, să facem totul pentru gloria Lui, indiferent de poziția în care ne aflăm după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl [...] Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Cristos” (Col.3,17 și 23-24)

AMIN