Împărăția lui Dumnezeu vine la noi, Luca 21:25-36

Data postării: 10.12.2018 09:56:15

Predică Duminica Populus Zion, a doua Duminică din Advent, Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, în mila lui Dumnezeu suntem în cea de-a doua Duminică din Advent, zi denumită în calendarul Bisericii noastre Duminica Populus Zion. Denumirea din limba latină se traduce prin expresia poporul din Sion și se regăsește în Isaia 62:11 unde citim astfel: spuneţi fiicei Sionului: "Iată, Mântuitorul tău vine". Această denumire ne arată faptul că suntem în timpul așteptării Domnului Isus Cristos iar despre această așteptare a Domnului este vorba pe tot parcursul Adventului. Predica de astăzi este fundamentată pe Evanghelia Sfântului Ucenic Luca 21:25-36.

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Şi le-a spus o pildă: "Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

Dragii mei, a fost voia lui Dumnezeu ca de fiecare dată când a dorit să ofere lumii ceva nou, să însoțească această noutate cu semne speciale. Ne aducem foarte bine aminte de faptul că atunci când a dorit să îi scoată pe evrei din robia Egiptului și să facă din ei un popor special, a trimis peste Egipt tot felul de semne ale judecății sale, de la lăcuste și muște până la moartea fiecărui întâi născut din fiecare familie egipteană și înecarea armatei Egiptului în apele Mării Roșii. În același timp însă, El a trimis semne favorabile, semne de har, peste poporul Evreu. Dumnezeu a făcut ca plăgile căzute asupra Egiptului să nu afecteze locurile unde locuiau evreii, a făcut ca primii născuți ai poporului evreu să nu piară, i-a condus pe evrei prin Marea Roșie ca pe uscat și le-a oferit acestora drept hrană o pâine venită din cer. Toate aceste semne arătau faptul că Dumnezeu era pregătit să facă ceva cu totul special cu acest popor.

Aceleași indicii Dumnezeu le-a dat și atunci când a hotărât să pedepsească națiunea evreiască pentru continua lor necredință și împotrivire și să își răspândească Împărăția Sa pe acest pământ prin intermediul Bisericii Domnului nostru Isus Cristos. Vă amintiți faptul că atunci când Domnul Isus Cristos a atârnat pe cruce, Evanghelia ne spune că un întuneric a acoperit pământul și, de asemenea, că regiunea aceea a fost afectată de un cutremur. Ba mai mult, în Evanghelia Sfântului Apostol Matei citim faptul că atunci când Isus a murit pe cruce, îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora (Matei 27:51-53). Toate aceste au fost semne care anunțau faptul că domnia lui Isus Cristos avea să fie instaurată asupra întregii lumi.

În pericopa noastră, Domnul Isus Cristos împreună cu ucenicii lui se află în Ierusalim, în timpul ultimei săptămâni din viața Mântuitorului nostru, adică cu doar câteva zile înainte de trădarea, arestarea, condamnarea și răstignirea lui. Domul Isus Cristos le spune ucenicilor săi faptul că Templul din Ierusalim va fi distrus în totalitate în scurt timp iar ucenicii sunt marcați de aceste informații și îi spun Domnului Isus Cristos următoarele: când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri? (Luca 21:7). Aceste două întrebări erau legitimate de dorința ucenicilor de a cunoaște timpul în care Împărăția lui Cristos va fi stabilită pe pământ. Ucenicii Domnului erau într-o stare de confuzie cu privire la aceste aspecte deoarece ei credeau că Isus va domni imediat ca Rege peste această lume dar, în același timp vedeau clar faptul că evreii și liderii Israelului îl disprețuiau și îl respingeau pe Învățătorul lor. Evreii așteptau și ei pe Mesia cel promis de Dumnezeu prin Sfinții Profeți, dar ei visau la un Rege războinic care prin forță să elibereze poporul de sub stăpânirea romanilor, să îi pedepsească pe cei care asupreau poporul și să instaureze imediat o Împărăție glorioasă în Israel. Evreii așteptau o Împărăție militară glorioasă, plină de semne care să dovedească această glorie, în timp ce Isus Cristos venise pe acest pământ pentru a aduce Împărăția lui Dumnezeu în inima omului prin predicarea Evangheliei și prin lucrarea Duhului cel Sfânt.

Pericopa noastră ne vorbește despre faptul că instaurarea Împărăției lui Dumnezeu nu va fi însoțită doar de semne locale, vizibile în Ierusalim, ci de semne care vor afecta întreaga planetă, acesta deoarece Împărăția lui Dumnezeu nu se va extinde doar asupra Ierusalimului ci asupra întregii lumi. De asemenea, Domnul Isus Cristos ne spune faptul că lumea se va împotrivi Evangheliei lui Cristos și va depune eforturi să persecute Împărăția lui Cristos, acesta fiind un semn special al instaurări Împărăției lui Cristos. Domnul Isus Cristos le spune ucenicilor săi faptul că Biserica lui nu va domni în această lume într-un mod glorios ci, din contră, le spune faptul că Biserica va fi supusă unor încercări dificile și unor persecuții din partea acestei lumi. În aceste încercări, Biserica lui Cristos nu va trebui să se încreadă în puterea și în gloria temporară ci în promisiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o, anume aceea că însuși Dumnezeu va proteja Biserica lui Cristos în aceste încercări pentru a o conduce la întâlnirea cu Domnul ei la revenirea lui Cristos în glorie. De fapt, toate aceste tribulații despre care Domnul Isus Cristos spune că vor afecta Biserica au rolul de a întării Biserica în credință. Credincioșii vor avea oportunitatea astfel să îl cheme pe Dumnezeu în viața lor și să se încreadă în dragostea și în puterea lui Dumnezeu, dezbrăcându-se de încrederea în sine și să se plaseze sub crucea lui Cristos.

Pericopa noastră vorbește despre semne speciale care vor însoți momentul revenirii Domnului Isus Cristos. Aceste semne vor servi Bisericii lui Cristos pentru a se întări în credința că Domnul ei își va împlini în curând promisiunea de a reveni. Sfântul Evanghelist Luca ne spune următoarele: vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate (Luca 21:25-26). Aici nu avem de-a face cu fenomene naturale obișnuite ci cu fenomene care vor produce groază tocmai datorită faptului că vor fi percepute ca fiind non-naturale. Același lucru a caracterizat plăgile aduse de Dumnezeu asupra Egiptului sau eclipsa care a avut loc la moartea Domnului Isus Cristos. Deși ele aveau aparența unor fenomene naturale, manifestarea lor la momentele respective era evident una non-naturală, una neobișnuită. De aceea oamenii au înțeles că era vorba despre niște manifestări venite de la Dumnezeu ci nu de la natură. În Evanghelia lui Matei citim astfel: sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: "Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"(Matei 27:54). Așa dar, când Domnul vorbește despre aceste evenimente care vor afecta natura, el le definește ca fiind niște semne care vor marca revenirea lui în glorie. Aceste semne pe care bunul Dumnezeu ni le dă în Sfânta Scriptură au scopul de a ne menține pregătiți în vederea acestui eveniment major al istorie. Acest lucru este valabil deoarece Dumnezeu ne cunoaște foarte bine slăbiciunile fiecăruia dintre noi și știe ușurința cu care deseori cădem în amorțeală spirituală. Domnul Cristos însuși ne avertizează în această direcție spunându-ne luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. (Luca 21:34).

Vorbind despre timpul sfârșitului, Domnul nostru Isus Cristos ne dezvăluie un semn foarte important care va caracteriza această perioadă a istorie. Este un semn cu totul special deoarece el pare că intră în conflict cu tendința manifestată de către societatea umană. Domnul Isus Cristos ne avertizează astfel: se vor scula cristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi (Matei 24:24). Este un semn foarte interesant în condițiile în care pare tot mai vizibil faptul că lumea se îndreaptă spre ateism. Cuvintele Domnului Isus nu ne vorbesc însă de o lume înecată în ateism ci de o lume care va fi îmbibată de învățături greșite cu privire la Dumnezeu. Îndepărtându-se de Sfintele Scripturi, golul lăsat este repede umplut de învățături inventate de oameni, învățături care nu fac alt ceva decât să întunece Adevărul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea prin har, prin jertfa lui Cristos, mântuire care este primită prin credința în promisiunea Evangheliei. Adevărul Evangheliei este astăzi înecat inclusiv în multe dintre Bisericile care se numesc pe sine ca fiind creștine. Aceste Bisericii predică faptul că mântuirea poate să fie câștigată de om prin împlinirea cerințelor Legii iar Evanghelia lui Cristos este transformată într-o Lege nouă. Astfel, așa cum avertiza Sfântul Apostol Paul, sub influența profeților mincinoși, cei mai mulți dintre creștini se întorc astăzi la învățăturile eronate care au caracterizat poporul evreu pe vremea Domnului Isus Cristos. Astfel, creștinii nu îl mai văd pe Mântuitorul lor ca fiind plin de har ci îl văd ca pe un judecător la care nu găsesc nici un fel de milă și care le analizează faptele și îi condamnă pentru eșecul lor. În prezent, în cele mai multe Biserici Creștine, adevărul lui Dumnezeu este condamnat ca fiind perimat iar oamenilor li se prezintă învățături care contravin voi lui Dumnezeu dar care sunt în acord cu decadența morală a societății. Astfel, creștinismul este mutilat de teologia liberală, de concepte pietiste dar și de mișcarea carismatică, toate aceste curente otrăvind credința conservatoarea a copiilor lui Dumnezeu. Toți aceia care sfidează învățătura Cuvântului lui Dumnezeu cad pradă minciunii și rătăcirii iar, în cele din urmă, toți aceștia vor ajunge să îndure mânia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi (2 Tesaloniceni 2:11-12)

Dragii mei, ziua în care Domnul Isus Cristos va reveni pe acest pământ va fi una a judecății pentru mulți dintre cei care astăzi se numesc creștini dar care s-au lepădat de adevărul Evangheliei lui Cristos. În cea de-a doua scrisoare adresată creștinilor din Tesalonic, Sfântul Apostol Paul ne spune faptul că Domnul Isus Cristos va veni ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui (2 Tesaloniceni 1:8-9). Dar nu tot la fel stau lucrurile cu creștinii care cred promisiunea Evangheliei lui Cristos și care nu își pleacă urechea la amăgirile profeților mincinoși. Pentru cei care aparțin prin credință lui Cristos, revenirea Domnului Isus Cristos în glorie nu este momentul judecății ci momentul eliberării lor. Despre acest lucru Domnul Isus Cristos spune astfel: când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie (Luca 21:28). Aceste cuvinte ale Domnului Isus Cristos sunt o mare consolare pentru fiecare credincios adevărat pentru că aceste cuvinte ne spun faptul că toate aceste probleme cu care ne vom confrunta sunt un semn al eliberării noastre.

Dragii mei, atunci când studiem semnele pe care Dumnezeu le-a dat în Egipt, vedem faptul că plăgile acestea au împlinit judecata lui Dumnezeu pentru egiptenii care l-au sfidat. În același timp, aceleași plăgi, pentru evreii credincioși erau semne ale eliberării lor din robia apăsătoare a Egiptului. Așa stau lucrurile și cu privire la semnele care caracterizează vremea sfârșitului. Pentru cei necredincioși, aceste semne grozave vestesc judecata lui Dumnezeu și condamnarea de care vor avea parte toți aceia care îl sfidează pe Dumnezeu și preferă să se încreadă în alte lucruri decât Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, în ceea ce îi privește pe cei credincioși, pe cei care sunt uniți cu Cristos prin Sfântul Botez, care fac parte din Sfânta Sa Biserica și care sunt binecuvântați de prezența sa reală, cu trupul și cu sângele, în Sacramentul Sfintei Împărtășanii, atunci când identifică aceste semne nu își dau sufletul de groază ci, mai degrabă își ridică capetele știind că salvarea lor este aproape și că Împărăția lui Dumnezeu, finalul glorios al drumului lor pe acest pământ este aproape. Pentru fiecare dintre noi, cei care suntem parte a Bisericii lui Cristos prin botezul nostru, care ne încredem în promisiunile Evangheliei lui Cristos și care ne împărtășim cu credință cu trupul adevărat și cu sângele adevărat ale Domnului nostru Isus Cristos, acest timp al sfârșitului nu este un timp al groazei ci este un timp al mântuirii. De aceea, noi nu trebuie să ne temem ci să avem încredere în Dumnezeu și în promisiunile lui minunate.

Domnul Isus Cristos însuși ne spune: să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi (Ioan 14:1-3). Pentru această lume necredincioasă, acesta este sfârșitul, este momentul în care fiecare dintre ei vor fi judecați pentru faptele lor după cum ne spune Domnul Isus Cristos: în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit (Matei 12:36). O zi a judecății este o zi a groazei pentru că ea este ziua condamnării veșnice. Dar pentru noi, ziua revenirii Domnului Isus Cristos este începutul veșniciei cu Cristos, este momentul în care Domnul Isus Cristos își va împlini promisiunile pe care ni le-a făcut în Evanghelia sa. Pentru noi nu este o zi a condamnării ci ziua în care vom eliberați din această robie a acestei lumi a păcatului pentru a trăi veșnic cu Cristos.

Dragii mei, nu uitați că prin Botez, noi suntem sub ocrotirea lui Cristos. El a promis că ne va păzi în vremea acesta a sfârșitului. Să rămânem încrezători în Evanghelia lui Cristos unde ni se spune faptul că harul lui Dumnezeu va fi cu noi pentru că noi îi aparținem lui Cristos. Sigur că, prin noi înșine, nu avem cum să parcurgem această perioadă de groază dar Domnul însuși ne va proteja pe fiecare în parte astfel încât noi să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este promisiunea lui Cristos. Acest sfârșit al lumii este, pentru noi, exact împlinirea acestei promisiuni minunate. Lăsați-vă așa dar în mâna lui Cristos, încredeți-vă în Evanghelia lui Cristos. El este salvatorul nostru, el a murit pentru fiecare dintre noi, în El, păcatele noastre au fost iertate. Iar Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar faptul că: nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8:1)

Amin!