Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu pentru voi, 1 Cor.11,23-32

Data postării: 22.04.2019 13:18:41

Predica Joia Mare, Joia din Săptămâna Sfântă, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu suntem astăzi în Joia Mare, Joia din Săptămâna Sfântă, ziua în care ne amintim de ultima cină pe care Domnul Isus Cristos a trăit-o în compania Ucenicilor săi cu doar câteva ore înainte de arestarea sa. Este ziua în care Domnul Isus Cristos a instituit Sfântul Sacrament al Altarului sau Sacramentul Sfintei Cine, ziua în care Sfinții Apostoli au mâncat pentru prima data trupul adevărat al Domnului Isus Cristos și au băut pentru prima dată sângele Domnului nostru Isus Cristos. Pentru această zi specială din Săptămâna Sfântă, predica se fundamentează pe textul din 1 Corinteni 11:23-32

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea." Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: "Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el." Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.

În pericopa pe care am parcurs-o găsim relatarea Sfântului Apostol Paul cu privire la instituirea Sfintei Euharistii sau a Sfintei Cine. Este vorba despre un eveniment relatat și în Sfintele Evanghelii de către Sfinții Evangheliști Matei, Marcu și Luca. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne relatează cea ce Domnul Isus Cristos a făcut în acea noapte a Paștelui Evreiesc fără însă să ne vorbească despre instituirea Sfintei Cine. Textul pe care noi l-am parcurs este cea mai recentă referire la acest minunat eveniment a fost scris de către Sfântul Apostol Paul care, deși nu a fost prezent la masă cu Domnul Isus Cristos, sub inspirația Duhului Sfânt el a surprins într-un mod minunat această instituire a Sacramentului Sfintei Cine.

Sfântul Apostol Paul ne spune că în noaptea în care a fost vândut, cu puțin timp înainte de acest dureros episod din viața sa, Domnul Isus Cristos a instituit Sfântul Sacrament al Altarului, sau al Sfintei Euharistii sau al Sfintei Cine și a poruncit ca acest lucru să fie repetat pentru ca credincioșii să își amintească de El. De la acel moment și până în prezent, Biserica lui Cristos practică acest minunat Sacrament în cadrul fiecărei liturghii. Din nefericire, cu trecerea timpului, în special după apariția Reformei Radicale, reforma din care se trag cultele așa numite neo-protestante, mulți dintre creștini, în special din familia protestantă, trăiesc o confuzie cu privire la înțelegerea corectă a acestui Sacrament al Sfintei Cine. Din acest motiv, pentru că afirmăm faptul că noi facem acest lucru așa cum Cristos ne-a poruncit să îl facem, mai mult, pentru că afirmăm faptul că unul dintre semneze adevăratei Biserici a lui Cristos este administrarea corectă a Sacramentului Sfintei Cine, am găsit potrivit ca în această ocazie sfântă să ne apropiem de acest Sacrament al Bisericii și să îi înțelegem semnificația și importanța pentru fiecare dintre noi, atât cei care participăm la acest Sacrament dar și cei care încă nu facem acest lucru.

Sfântul Apostol Paul, asemenea Sfinților Evangheliști, ne spune faptul că acest sacrament a fost instituit de către Domnul nostru Isus Cristos. Acest lucru este deosebit de important să îl remarcăm deoarece primul dintre criteriile de existență a unui Sacrament este ca el să fie instituit sau poruncit în mod direct de către Mântuitorul nostru. Un al doilea element care definește un Sacrament este acela că el conține elemente vizibile, sau naturale, și elemente invizibile, sau supranaturale. Vorbim în cazul Sacramentului Sfintei Cine de elementele vizibile care sunt pâinea și vinul iar elementele invizibile, cerești, supranaturale, care sunt adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Nostru Isus Cristos. De asemenea, foarte important de adăugat, este cel de-al treilea aspect care definește un Sacrament, mai precis faptul că el poartă mesajul Evangheliei lui Cristos de iertare a păcatelor pentru toți aceia care, prin credință, se împărtășesc din acest Sacrament.

Așa cum am spus deja, creștinismul nu are o credință unitară cu privire la acest Sacrament. De altfel, despre Sacramentul Sfintei Cine putem să spunem faptul că este unul dintre cele mai controversare învățături pe care le predă Biserica lui Cristos. Sunt unii creștini, de altfel majoritatea, care cred că în Sfânta Cină avem numai sângele lui Cristos și numai trupul lui Cristos prin faptul că în urma cuvintelor de instituire rostite de către preot, pâinea și vinul suferă o transformare completă la nivel de substanță. De asemenea, aceleași Biserici învață faptul că Sacramentul Sfintei Cine este o repetare nesângeroasă a sacrificiului Domnului nostru Isus Cristos pe cruce. Alți creștini consideră faptul că prezența Domnului Isus Cristos nu este una fizică ci una spirituală, deoarece trupul lui Cristos nu ar poseda omniprezența divină, puterea de a fi în mai multe locuri în același timp. Creștinii proveniți din Reforma Radicală, creștini pe care noi, cel puțin în România îi identificăm cu numele de neo-protestanți sau pocăiți, consideră că Sfânta Cină este numai un simbol, Domnul nostru Isus Cristos ne fiind prezent nici fizic și nici spiritual. Pentru ei nu este vorba despre un Sacrament ci despre un act de cult, iar Sfânta Cină nu este deloc Sfântă, denumirea folosită curent fiind cea de Cina Domnului. Tot ceea ce acești protestanți radicali rețin din relatarea Sfinților Evangheliști și a Sfântului Apostol Paul este că acest act este săvârșit în amintirea lui Cristos.

Acum, întorcându-ne la noaptea ultimei cine, vedem faptul că Domnul Isus Cristos spune în modul cel mai clar: acesta este trupul Meu respectiv acesta este sângele meu. Vedeți, noi, creștinii luterani confesionali, credem cu tărie că Domnul Isus Cristos a folosit aceste cuvinte în mod corect ci nu cu un sens ascuns. El nu a folosit aceste cuvinte cu un alt înțeles decât cel absolut obișnuit. Noi nu avem nici un motiv să ne îndoim de corectitudinea acestei afirmații în condițiile în care acest Isus care le rostește nu este alt cineva decât Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Fiind cu totul Dumnezeu adevărat, Isus Cristos avea atotputernicia să împlinească ceea ce zice. Însuși Domnul Isus Cristos ne învață faptul că ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu (Luca 18:27) pentru ca mai apoi să citim atât în Evanghelia Sfântului Apostol Matei cât și în cea a Sfântului Evanghelist Marcu faptul că la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință (Matei 19:26 & Marcu 10:27).

Din acest motiv noi credem că atunci când participăm la Sfânta Cină, mâncăm și bem cu adevărat trupul și sângele Domnului pentru că El însuși a spus acest lucru iar noi alegem să îl credem pe Cuvânt, Isus fiind însuși Cuvântul întrupat. Atunci când primesc pâinea sacramentală, creștinii luterani confesionali știu că acolo este cu adevărat trupul și Domnului Isus Cristos iar când primesc paharul, ei știu că acolo este sângele adevărat al Domnului Isus Cristos, același trup care a fost răstignit și același sânge care s-a vărsat prin rănile crucii. Aceasta este ceea ce noi, prin credință, mâncăm și bem spre iertarea păcatelor după cum ne-a spus Domnul nostru Isus Cristos personal.

Pentru că noi ne împărtășim cu trupul și cu sângele Domnului Isus Cristos venind la altarul Bisericii, pentru că preotul consacră aceste elemente sacramentale pe altarul Bisericii, acest sacrament mai este denumit și Sacramentul Altarului, așa cum, de exemplu, găsim în Micul Catehism al lui Martin Luther. În ceea ce privește denumirea de Sfânta Cină, luteranii confesionali folosesc această expresie pentru ași aminti de promisiunea lui Isus Cristos că vom sta cu El la masă în împărăția lui Dumnezeu. Masa acesta sfântă la care Cristos ne invită să participăm și să ne împărtășim cu trupul și cu sângele său este participarea noastră la Împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu, prin gura Sfântului Apostol Paul, foarte frumos ne spune astfel paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos? (1 Corinteni 10:16). Din acest motiv, nu de puține ori, noi numim acest Sacrament și Sfânta Împărtășanie.

Dragii mei, Domnul Isus Cristos, în cuvintele de instituire a Sfintei Cine ni se spune faptul că mâncăm trupul și bem sângele Domnului Isus Cristos spre iertarea păcatelor noastre. Ori de câte ori ne împărtășim cu acest Sacrament primim iertarea tuturor păcatelor noastre. Acesta este, de altfel, principalul scop pentru care Domnul Isus Cristos a instituit acest minunat sacrament. Cu privire la acest aspect, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El (1 Corinteni 11:26). Dragii mei, ori de câte ori noi proclamăm moartea lui Cristos pe cruce noi proclamăm faptul că el a făcut acest lucru pentru ca noi să avem iertarea păcatelor. Isus nu a murit pe cruce datorită vreunor infracțiuni comise în societate. El nu a murit datorită propriei sale vine. Despre Isus știm că el era Fiul lui Dumnezeu, cp era fără păcat. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat și a trăit într-o perfectă ascultare de Lege. Despre moarte, Cuvântul Sfânt ne spune că este plata păcatului. Dar Isus Cristos nu a avut păcat pentru care să plătească cu moartea. Atunci, de ce a ajuns Domnul nostru și Mântuitorul nostru să moară pe cruce? Dintr-un singur motiv. Deoarece, din proprie inițiativă și dintr-o infinită iubire pentru noi, El a luat asupra Lui toate păcatele noastre și le-a purtat pe cruce plătind prețul pentru acestea. Legea cere moartea păcătosului, moartea mea și moartea fiecăruia dintre voi. Având toate păcatele noastre asupra lui, Cristos a plătit prețul cerut de lege pentru fiecare dintre noi. Moartea lui Cristos ne-a eliberat de sub condamnarea Legii și ne-a eliberat din păcatele noastre. Moartea lui Cristos ne-a iertat păcatele noastre după cum frumos ne spune Sfântul Profet Isaia: El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53:5). Moartea acesta a lui Cristos semnifică iertarea păcatelor noastre. El a murit pentru ca noi să trăim. De aceea atunci când noi participăm la Sacramentul Sfintei Cine, noi vestim moartea Domnului pentru păcatele noastre și, astfel, vestim realitatea iertării păcatelor noastre în Isus Cristos!

Dragii mei, Sacramentul Sfintei Cine este un element atât de important pentru existența noastră încât el nu poate să fie modificat fără niște consecințe groaznice pentru noi. Acesta este și motivul pentru care Sfântul Apostol Paul ne avertizează asupra acestui aspect cu totul special. Inspirat de către Duhul Sfânt, Sfântul Apostol spune astfel: Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului (1 Cor.11:28-29). Din aceste cuvinte rezultă că există un mod vrednic de a mânca trupul și sângele Domnului dar și unul total nevrednic. Pentru a ne asigura că ne împărtășim în mod vrednic și că osânda despre care ne vorbește Sfântul Apostol Paul nu va cădea peste noi, trebuie, pentru început să credem cu tărie cuvintele pe care Domnul Isus Cristos le spune: acesta este trupul meu, respectiv acesta este sângele meu. Dacă ne îndoim de realitatea acestor cuvinte, apropierea noastră de Sfântul Sacrament este una nevrednică. Atunci când ne apropiem de Sfânta Cină trebuie să credem că trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos sunt prezente în pâinea și în vinul sacramental. Dacă nu vom proceda așa, practic noi vom lepăda Cuvântul lui Dumnezeu și, astfel, ne vom lepăda de însuși Dumnezeu deoarece prin negarea cuvintelor sale noi îl vom declara pe Dumnezeu ca fiind mincinos. În al doilea rând, atunci când ne apropiem de Sacramentul Sfintei Cine noi trebuie să ne recunoaștem păcatele comise. Trebuie să admitem faptul că suntem niște păcătoși nevrednici și să ne pară sincer rău pentru păcatele comise. De asemenea, noi trebuie să credem faptul că jertfa lui Cristos pe cruce ne iartă absolut toate păcatele, oricât de mari și de multe ar fi acestea.

Dragii mei, este oare important să ne și regretăm păcatele sau este suficient doar să le recunoaștem existența? Această întrebare este foarte importantă astăzi deoarece mulți creștini au adoptat o înțelegere eronată a harului lui Dumnezeu. Mulți creștini asociază mila lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, cu posibilitatea de a trăi o viață de păcat. Dar, împotriva acestei gândiri din ce în ce mai des întâlnite în creștinismul post-modern, Sfântul Apostol Paul este foarte ferm când spune: ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? (Rom.6:1). Vă amintiți de faptul că Sfânta Scriptură ne spune faptul că mulți dintre cei care spun despre sine că sunt creștini veritabili vor auzi cele mai înfiorătoare cuvinte chiar din gura Domnului nostru Isus Cristos: depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege (Matei 7:23). Așa dar, este extrem de important să ne recunoaștem păcatele dar și să le regretăm, adică să ne dorim să nu le mai practicăm. Să ajungem să urâm păcatele pe care le face ci nu să le îndrăgim și să le facem cu plăcere loc în viața noastră. Dacă nu ne vom regreta sincer păcatele, pocăința noastră nu va fi una sinceră ci o ipocrizie.

Atunci când admitem faptul că suntem doar niște păcătoși și ne pare sincer rău pentru păcatele comise, atunci când credem că jertfa lui Cristos a avut loc pentru iertarea tuturor păcatelor noastre și, de asemenea, credem că în Sacramentul Sfintei Cine primim cu adevărat trupul și sângele Domnului Isus Cristos spre iertarea păcatelor noastre, atunci suntem vrednici să ne apropiem de acest minunat Sacrament spre iertarea păcatelor noastre și spre mântuirea noastră.

Dragii mei, Sacramentul Sfintei Cine este inima Săptămânii Sfinte. De asemenea, acest sacrament este inima credinței noastre și inima liturghiei Bisericii noastre. Venim la Sfânta Biserică pentru a ne împărtășii din harul lui Dumnezeu oferit nouă în Cuvântul Sfânt și în împărtășirea cu trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos. Adevărata credință creștină nu este nici pe departe una în care omul face diferite fapte pentru a câștiga sau pentru a cumpăra dragostea lui Dumnezeu. Închinarea noastră nu este pentru al convinge pe Dumnezeu să ne mântuiască. Noi venim la Biserica nu pentru ai oferi ceva lui Dumnezeu ci pentru că Dumnezeu ne oferă harul său prin Cuvânt și prin Sacramente. Noi venim aici pentru a ne împărtăși din harul lui Dumnezeu și pentru ai mulțumi pentru acest har. Toată viața noastră de ascultare de Dumnezeu nu este motivul mântuirii noastre ci rezultatul faptului că Dumnezeu ne-a salvat în harul său cel minunat. Dumnezeu este cel care ne-a trezit la viața din moartea în păcat, Dumnezeu este cel care a născut credință în noi și Dumnezeu este cel care întreține această credință prin Cuvântul Sfânt și prin Sacramentul Sfintei Cine. De aceea, acest lucru este atât de important pentru fiecare dintre noi. De aceea este important să ne împărtășim cu trupul și cu sângele Domnului nostru pentru că doar în Cristos avem iertarea păcatelor și nu este nici un alt nume dat prin care să punem să fim mântuiți!

Amin!