Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui

Data postării: 17.12.2016 06:39:43

Cei mai mulți oameni din prezent sunt surprinși să afle faptul că există două împărății nevăzute care se află în conflict una cu cealaltă. Mai mult decât atât, foarte mulți oameni sunt șocați să afle faptul că viața lor este supusă, sau controlată, de una dintre aceste două împărății. Este imposibil ca omul, oricare ar fi el, să fie independent, să fie liber în această lume. Omul este ”robul” uneia dintre aceste două împărății, neexistând cale de mijloc.

Una dintre cele două împărății este Împărăția lui Dumenzeu, o împărăție despre care, deseori, ne-a vorbit Domnul Isus Cristos (Matei 13). Cealaltă împărăție este aceea despre care Sfântul Apostol Pavel ne spune astfel: ”căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12).

De-alungul secolelor, omenirea a fost puternic afectată de diverse pandemii. Oamenii puteau să distingă în mod clar rezultatele acestor boli, dar nu puteau să izoleze cauza acestora. Cu trecerea timpului, oamenii au inceput să facă descoperiri uimitoare. În urmă cu aproximativ trei secole, grație lui Antonie Leeuwenhoek, inventatorul microscopului, oamenii au avut posibilitatea să descopere micile organisme care stăteau la baza unor boli atât de devastatoare. Într-un mod asemănător, prezența ”stăpânitorilor întunericului acestui veac” o putem vedea cu ușurință în ceea ce privește efectele însă nu o vom putea izola decât atunci când vom apela la un ”microscop” special, mai precis la Sfânta Scriptură. Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre existența păcatului care infectează această lume și despre faptul că noi suntem victime ale acestui necruțăător flagel care infectează, terorizează, ține în sclavie și distruge întreaga omenire, și nu vorbim neapărat despre o distrugere a trupului căt despre o infectare a sufletului și a minții. Nu exista ființă umană care să nu fie implicată în această bătălie ” împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Marea bătălie dintre împărăția luminii și cea a întunericului este similară cu cea descrisă în Cartea Apocalipsa, ultima carte a Noului Testament, carte care ne vorbește despre lupta dintre Sfântul Arhanghel Mihail și Sfinții Îngeri împotriva diavolului și a demonilor săi (Apocalipsa 12:7-9). Această bătălie pe viață și pe moarte, chiar dacă nu este una vizibilă ochiului firesc,ne cuprinde și ne implică pe fiecare dintre noi. Deși ne este foarte greu să acceptăm, cel puțin la acest moment, fiecare dintre noi ne-am născut în această lume în tabăra greșită, ne-am născut ca inamici ai lui Dumnezeu, aflându-ne ca robi în împărăția lui Satan (Romani 5:10 și Efeseni 2:2).

Cu toate acestea, noi nu trebuie să trăim sub puterea celui rău. Atunci când Isus Cristos a fost pus pe cruce, El a strigat ”s-a sfârșit”. Moartea lui Cristos nu a fost o victorie a lui Satan și a împărăției sale ci, din contră, ea a fost infrângerea fatală suferită de diavol. Prin jertfa lui Isus noi putem să fim eliberați din robia celui rău. Sfântul Apostol Pavel ne explică modul în care acest lucru este posibil prin darul credinței pe care Dumnezeu ni-l oferă în și prin Botezul nostru, noi suntem uniți cu Isus Cristos și cu puterea învierii lui Cristos. Citind cu atenție capitolul numărul șase al Epistolei adresate de către Sfântul Apostol Pavel creștinilor din Roma, veți observa concluzia conform căreia: ”voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:11).

Aceasta este o veste nepaipomenită! Ea ne spune faptul că în Isus Cristos, Dumnezeu ”ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Coloseni 1:13-14). Totuși, deși în Isus Cristos am fost eliberați din robia diavolului, bătălia aceasta nu s-a terminat ci ea continuă pentru fiecare dintre noi. Dar noi nu ducem această luptă de unii singuri și această veste trebuie să ne umple de încredere și bucurie. Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură este arma cu care îl putem învinge pe diavol așa cum însuși Mântuitorul nostru a facut-o atunci când a fost ispitit (Matei 4:3-11). Acum cinci sute de ani, reformatorul german Martin Luther a făcut acest lucru în focul Reformei Protestante. El a realizat cât se poate de clar faptul că lupta nu ”împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). El nu a înțeles acest lucru datorită unor capacități personale sau datorită propriului său intelect ci doar studiind Cuvântul viu al lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură. Acest lucru este evidențiat foarte frumos in celebrul imn al Reformei Protestante numit ”Cetate tare-i Dumnezeu”, unde, una dintre strofe spune: ”Al lumi-acestea prinţ, scrâşneşte-amar din dinţi; Dar oricât ar scrâşni, nimic n-ar izbuti: Scriptura-I va răpune”.

În calitate de creștini, atunci când ne gândim la această bătălie dintre cele două împărății, nu avem de ce să ne temem. Cristos ne oferă ”sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). Noi nu trebuie decât să folosim acest Cuvânt, să il studiem, să îl vorbim, să îl memorăm, să îl avem în mintea noastră, în inima noastră, pe buzele noastre. Zi de zi să ne hranim din Cuvântul lui Dumnezeu iar diavolul nu va avea puterea să stea lângă noi. În trecut oamenii erau fără apărare împotriva bacteriilor și a virușilor, nu doar pentru că nu știau cum să lupte impotriva loc ci pentru că nici măcar nu știau că aceste microorganisme există. Aidoma acestora, în prezent, o mare mulțime de oameni sunt victime a puterilor diabolice deoarece ei nici măcar nu sunt conștienți de faptul că aceste lucruri există în realitate. Dar noi cunoaștem adevărul și suntem îndemnați să ducem Adevărul lui Dumnezeu către acesti oameni aflați în orbire.

Un articol de Sorin H. Trifa