Pruncul Isus spre ridicarea și prăbușirea multora, Luca 2:33-40

Data postării: 01.01.2019 10:42:44

Predică Prima Duminică după Nașterea Domnului Isus Cristos, 30 Decemnbrie, Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu suntem astăzi în prima Duminică a sezonului de Crăciun, prima Duminică după nașterea Domnului nostru Isus Cristos. În Calendarul Bisericii noastre, sezonul Crăciunului se întinde de la Sărbătoarea nașterii Domnului Isus Cristos, care în fiecare an cade la data de 25 Decembrie, și până la Epifania Domnului nostru Isus Cristos, o sărbătoare care, de asemenea, cade în aceeași zi a fiecărui an, mai precis la 6 Ianuarie. Așa dar, acest sezon al Crăciunului este un sezon fix, acoperind aceeași perioadă de timp, an de an. Este un sezon bogat în comemorări. Pe 25 Decembrie sărbătorim nașterea Domnului Isus Cristos. Pe 26 Decembrie îl comemorăm pe Sfântul Diacon și martir Ștefan. Pe 27 Decembrie îl comemorăm pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Pe 28 Decembrie îi comemorăm pe Sfinții Martiri Inocenți – mai precis este vorba despre pruncii din Bethleem uciși din porunca lui Irod – apoi. Pe 29 Decembrie îl comemorăm pe Sfântul Împărat David iar la 1 Ianuarie ne aducem aminte de circumcizia Domnului nostru Isus Cristos care, conform tradiției poporului evreu, avea loc la 8 zile de la nașterea oricărui prunc de sex bărbătesc. Dragii mei, predica din această primă Duminică după nașterea Domnului Isus Cristos se fundamentează pe Evanghelia Sfântului Luca 2: (22-32) 33-40

Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului - după cum este scris în Legea Domnului: "Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului" - şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: "Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel." Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi."

Pericopa din Evanghelia pentru această Duminică ne vorbește despre un eveniment care a avut loc în timpul în care Domnul Isus Cristos a fost adus de către Sfânta Fecioară Maria și de către Sfântul Iosif la Templu din Ierusalim conform tradiției care cerea ca acest ritual să fie împlinit la patruzeci de zile de la naștere așa cum găsim scris, de exemplu, în Cartea Leviticului la capitolul 12 unde citim astfel: când o femeie va rămâne însărcinată și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată șapte zile […] în ziua a opta copilul să fie tăiat împrejur […] Femeia să mai rămână încă trei zeci si trei de zile ca să se curețe de sângele ei […] Când se vor împlini zilele curățirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să se ducă preotului, la ușa cortului întâlnirii (Levitic 12). Aici, la Templul din Ierusalim, pericopa noastră ne spune că trăia un om bătrân pe nume Simion căruia Duhul lui Dumnezeu îi spusese faptul că nu va muri până când nu va vedea cu proprii lui ochi împlinirea planului de mântuire promis de către Dumnezeu în Scripturile Vechiului Testament prin Sfinții săi Profeți. El avea să aibă privilegiul de a vedea nu doar propria lui salvare din robia păcatului, din moarte și de sub puterea Diavolului ci mântuirea întregii omeniri. Sfântul Evanghelist Luca ni-l prezintă pe acest Simion ținându-l în brațe pe pruncul Isus și spunând astfel: acum, eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul tău, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor (Luca 2:29-31). Aceste cuvinte sunt regăsite în liturghia Sfintei Cine a Bisericii noastre în imnul Nunc Dimittis care urmează după împărtășirea credincioșilor cu trupul și cu sângele Domnului nostru Isus Cristos.

Nu știu cât de mulți oameni dau atenție acestor cuvinte spuse de către Simon, de aceea vă invit să le privim cu mai multă atenție. Cuvintele lui Simion spun astfel: Doamne, acum sunt gata să mor pentru că știu că sunt mântuit. Ținându-l în brațe pe pruncul Isus, Simion nu s-a mai temut de moarte deoarece a înțeles foarte clar că acesta nu mai este un motiv de groază ci a moartea s-a transformat intr-o trecere fericită de la viața acesta pământească în lumea păcatului la viața cea veșnică în prezența lui Dumnezeu.

Apoi, Sfântul Evanghelist Luca ni-l prezintă pe Simion vorbindu-i Sfintei Fecioare Maria căreia îi spune următoarele cuvinte: iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi. (Luca 2:34-35). Dragii mei, câți dintre dumneavoastră, citind sau ascultând aceste cuvinte, sunteți dispuși să spuneți că acestea sunt niște cuvinte de încurajare sau de binecuvântare? Din cuvintele lui Simion înțelegem faptul că pruncul Isus va stârni împotrivire iar inima Sfintei Fecioare va fi străpunsă pentru ca gândurile tainice din numeroase inimi să fie date la iveală.

Dragii mei, Sfânta Scriptură ne spune astfel: Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii (Evrei 4:12). Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cu adevărat ce fel de oameni suntem. În absența Cuvântului lui Dumnezeu, foarte mulți, ca să nu zic, cei mai mulți oameni, au o părere extrem de bună despre ei, considerându-se pioși și împlinitori ai cerințelor sfinte. Societate, în general, sub influența umanismului și a iluminismului, se focusează pe educația, pe deprinderile sau pe înțelepciunea omului pentru a declara dacă un om este bun sau rău. De aceea, venirea Domnului Isus Cristos în această lume este pentru căderea multora. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să nu privim la aparențele frumoase ale acestei lumi. Diavolul a depus și depune eforturi pentru ca lumea să ajungă în confuzie după cum ne spune Eclesiastul astfel: este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume, sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca şi celor răi, care fac fapte rele, şi sunt răi cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune (Eclesiastul 8:14). Cât timp standardele acestei lumi sunt cele care conduc, nu există diferențe între oameni, dar atunci când Cuvântul lui Dumnezeu devine standardul, atunci toți aceia despre care avem părerea că sunt oameni extraordinari sunt descoperiți ca fiind păcătoși pierduți care fac ceea ce este rău înaintea lui Dumnezeu. Cei deștepți sunt descoperiți ca fiind lipsiți de înțelepciune iar cei buni și blânzi sunt descoperiți ca fiind plini de violență, având mâinile acoperite de sânge. În lumina Sfintei Scripturi toți aceia despre care societatea are o părere foarte bună se dovedesc a fi inamici și împotrivitori ai lui Dumnezeu. Oameni despre care am fi spus că sunt cei mai sfinți dintre cei care au existat vreodată, oameni care petrec mult timp în rugăciune, în fapte de binefacere, oameni care merg mereu la Biserică și au o viață supusă valorilor creștine, sunt descoperiți ca fiind plini de vicii, de înclinații și de ambiții păcătoase personale mascate cu multă dibăcie în spatele unei vieți aparent spirituale. Toată această otravă a ipocriziei nu poate să fie descoperită pe cale naturală ci ea poate să ne fie arătată decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Doar în Cuvântul lui Dumnezeu putem vedea cum este lumea cu adevărat și cum sunt oamenii cu adevărat ci nu așa cum ei doresc să fie văzuți de cei din jurul lor. Văzuți prin Cuvântul lui Dumnezeu, toți oamenii, fără nici o excepție, sunt așa cum îi descrie Sfântul Apostol Paul în Epistola către Romani: nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor (Romani 3:10-18). Numai Evanghelia Domnului Isus Cristos are puterea să ne facă să înțelegem acest adevăr despre noi înșine. Doar în lumina Evangheliei putem să înțelegem cât de mult a otrăvit Diavolul această lume în care trăim și pe cei care o locuiesc.

Sfântul Simon îi spune Sfintei Fecioare Maria faptul că Fiul ei este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel. Isus Cristos în existența lui pe acest pământ a scos la iveală realitatea vieții multora dintre aceia care se considerau pe sine și care erau văzuți de societate drept sfinții lui Israel. Cei mai mulți dintre farisei aveau pretenția despre sine de a fi împlinitori fideli ai Legii lui Dumnezeu în timp ce Domnul Isus Cristos îi expunea public cu cuvintele: vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Matei 23:27-28). Fiul lui Dumnezeu întrupat a venit să pună lumea în lumina Adevărului lui Dumnezeu iar acest lucru înseamnă ca fiecare dintre noi să fie expus în adevărata lui existență ci nu în cea în care ne-am dori să ne vadă lumea.

Revenind la pericopa din această primă Duminică după Crăciun, citim faptul că Simion îi mai spune Sfintei Fecioare Maria faptul că Fiul său avea să fie un semn care va stârni împotrivire (Luca 2:34). Dragii mei, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune despre Fiul lui Dumnezeu astfel: a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11) iar în discuția avută cu Nicodim, un lider spiritual al poporului evreu, Domnul Isus Cristos îi spune acestuia astfel: o dată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu (Ioan 3:19-21).

Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu aduce adevărul despre viața noastră la iveală există două mari căi de acțiune pentru om. O inimă încuiată în păcat și înecată în ipocrizie va acționa cu ură împotriva Evangheliei lui Cristos deoarece acesta dezvăluie tainele inimi lor, arătând faptul că nu sunt nici pe departe oamenii speciali și sfinți așa cum ei au pretenția despre sine însuși. Pentru ei Evanghelia nu este vestea cea bună a eliberării omului din robia păcatului ci este dușmanul principal așa cum însuși Domnul Isus Cristos a fost inamicul public al liderilor poporului evrei. Domnul Isus Cristos a predicat acest mesaj al Evangheliei pe care noi îl avem acum în Sfânta Scriptură care este Cuvântul lui Dumnezeu în totalitatea ei. Liderii poporului evreu s-au ridicat împotriva Fiului lui Dumnezeu și au depus toate eforturile de al aduce la tăcere deoarece nu suportau mesajul pe care acesta îl predica. Și, în cele din urmă au reușit acest lucru. Domnul Isus Cristos, sub efortul liderilor poporului evreu, a fost arestat, condamnat și, în cele din urmă, ucis prin crucificare.

Lumina trimisă în această lume de către Dumnezeu a fost respinsă exact de aceia cărora le-a fost trimisă. De ce? Pentru că Fiului lui Dumnezeu dădea mărturie despre faptul că lumea acesta este una păcătoasă și are nevoie să se pocăiască și să primească harul lui Dumnezeu pentru salvare. Acest mesaj a fost predicat secole de-a rândul de Profeții Vechiului Testament, de Fiul lui Dumnezeu și mai apoi de Sfinții Apostoli. Iar fiecare dintre acești predicatori ai adevărului au pierit ca martiri asemenea Domnului nostru Isus Cristos. Aceste lucruri aveau să se transforme într-o sabie care avea să străpungă inima Sfintei Fecioare Maria care și-a văzut fiul respins și ucis de aceia pentru a căror salvare el venise pe acest pământ.

Este relativ ușor să recunoaștem cum a fost împlinită profeția lui Simeon în ceea cei privește pe evrei. Dar ce putem să spunem cu privire la prezent? Cred că nu este atât de greu să recunoaștem adevărul profeției lui Simeon în lumea de astăzi, nu-i așa? Crucea lui Cristos este încă un semn căruia îi se opun foarte mulți oameni. Astăzi există mulți oameni care fac un lucru de mândrie din opoziția față de Domnul Cristos și față de Sfânta sa Biserică. Dar, dragii mei, acesta nu e problema cea mai gravă. Cei care stau în opoziție publică față de Cristos sunt cel puțin onești cu privire ceea ce cred cu adevărat. Deși, probabil o să vi se pară foarte ciudat, o să vă spun faptul că eu îi respect pentru acest lucru. Nu îi aprob ci îi respect. În acești oameni, inimile lor se potrivesc perfect cu cuvintelor lor întunecat, iar acest lucru denotă integritate și verticalitate. Problema gravă este în dreptul acelora care spun că sunt ai lui Cristos dar care stau împotriva lui Cristos. Oare pot niște oameni care se declară creștini să se împotrivească lui Cristos? O, sigur că da. Si evrei spuneau că îi aparțin lui Dumnezeu, că sunt poporul ales al lui Dumnezeu și, totuși s-au împotrivit lui Dumnezeu până acolo că l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Dragii mei, luați în considerare faptul simplu că păcatul se opune în mod natural lui Dumnezeu și neprihănirii Sale. Acesta este adevărul spus de către Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce spune Sfântul Apostol Ioan în prima sa Epistolă: cine păcătuieşte este de la diavolul (1 Ioan 3:8). Păcatul ne pune în opoziție cu Dumnezeu și cu Legea lui care condamnă păcatul nostru și ne declară pe noi ca fiind păcătoși. Spuneam că atunci când Cuvântul lui Dumnezeu aduce adevărul despre viața noastră la iveală există două mari căi de acțiune pentru om. O inimă îndrăgostită păcat și îmbătată de ipocrizie va acționa cu ură împotriva Evangheliei lui Cristos deoarece acesta îi demască viața. Dar o inimă pătrunsă de Duhul Sfânt prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu va crede Cuvântul lui Dumnezeu și va admite că este cu adevărat păcătos pentru că îl va crede pe Dumnezeu pe Cuvânt. O inimă pătrunsă de Evanghelie va acționa exact așa cum au făcut-o cei care au ascultat predicarea Sfântului Apostol Petru după cum citim în Faptele Apostolilor: după ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Fraţilor, ce să facem? (Fapte 2:37). Cel mai frumos răspuns la această întrebare ni-l dă chiar Domnul nostru Isus Cristos care spune: pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie (Marcu 1:15). Acest lucru îl face o inimă atinsă de Duhul Sfânt, admite faptul că este păcătos după cum spune Legea lui Dumnezeu, se pocăiește și crede mesajul Evangheliei. Care este mesajul acestei Evanghelii, anume acela care spune astfel: fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:16-17).

Cuvintele Sfântului Simon Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, ne trimit la Cântarea Sfintei Fecioare Maria, sau Magnificatul, care spune astfel: El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale (Luca 1:51-53). În Isus Cristos cei care se încred în propria lor putere și neprihănire vor fi zdrobiți și umiliți în timp ce toți aceia zdrobiți de propria neputință vor fi înălțați prin Isus Cristos după cum spune Mântuitorul nostru: oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat (Luca 18:14).

Vestea cea bună a Evangheliei nu este aceea că noi, de acum, putem și trebuie să trăim în ascultare perfectă de Legea lui Dumnezeu și să nu mai păcătuim ci este tocmai acesta: dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre (1 Ioan 2:1-2). Te simți pierdut, deznădăjduit, fără speranță? Te vezi rob al păcatului și al neputinței în a face voia lui Dumnezeu? Atunci încrede-te în veste cea bună a Evangheliei și crede cu tărie faptul că ea este pentru tine, pentru fiecare dintre voi deoarece Domnul însuși spune: Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10)

AMIN!