Sfantul Augustin, Episcopul de Hippo

Data postării: 27.08.2015 07:02:44

Maine, 28 August, crestinii evanghelici lutherani comemoreaza 1585 de ani de la trecerea in vesnicie a unuia dintre cei mai mari teologi pe care i-a avut Biserica Crestina Post-Apostolica. Cei mai multi teologi, in general, protestanti considera ca de la trecerea la Domnul a Sfantului Apostol Pavel si pana la marele reformator german Martin Luther, alaturi de Toma d’Aquino, Sfantul Augustin, Episcopul de Hippo este teologul care a marcat cel mai mult teologia Bisericii lui Cristos. Biserica Romano-Catolica impreuna cu Bisericile Evanghelice Lutherane l-au declarat „doctor al Bisericii”. Exista voci apartinand teologiei protestante care il vad pe Sfantul Augustin drept primul teolog al Reformei Protestante, fiind un precursor al multora dintre dogmele lutheranismului si calvinismului. Martin Luther a fost un calugar augustinian si teologia lui a fost influentata foarte mult de gandirea Episcopului de Hippo. Doar Bisericile Ortodoxe diminueaza rolul acestui mare teolog si il numeste cu termenul „fericitul Augustin” datorita faptului ca acesta a sustinut doctrinele despre coruptia naturii umane sub influenta pacatului, alegere si predestinare, fiind un puternic impotrivitor al pelagianismului si semi-pelagianismului, curente eretice care, in forme mascate influenteaza sinergismul promovat de Bisericile Ortodoxe Rasaritene.

Sfantul Augustin s-a nascut in 13 noiembrie 354 in localitatea romana Thangaste apartinand regiunii Numidia din nordul continentului african. Providenta lui Dumnezeu l-a asezat pe tanarul Augustin in sanul unei familii din clasa medie a societatii romane. Tatal sau, Patricius, detinea cetatenie romana si ocupa un post functionar al statului. Din punct de vedere spiritual, familia lui Augustin era una mixta, dominata de un tata pagan cu un caracter mai impulsiv si o mama crestina supusa in general autoritatii sotului ei. Familia din care provenea viitorului teolog nu reprezenta un caz izolat, in secolul al IV lea, familiile mixte din punct de vedere religios fiind destul de des intalnite in cadrul imperiului roman.

In copilarie Augustin a fost educat de catre mama sa in spiritul credintei crestine. Un aspect important de amintit din copilaria sa poate fi considerat momentul in care in urma unor probleme majore de sanatate a fost la un pas sa fie botezat. Insanatosirea miraculoasa a dus insa la amanarea acestui eveniment.

Parintii tanarului Augustin erau ambitiosi in ceea ce priveste educatia pe care doreau sa o ofere fiului lor. Studiind monumentala lucrare cu titlul „Confesiuni”, descoperim faptul ca elevul Augustin desi nu avea aproape deloc dragoste de carte, totusi excela la aproape toate materiile pe care le studia, exceptie facand limba greaca fata de care nu manifesta nici un fel de interes. In regiunea Numidia limba folosita era latina si astfel se poate explica ostilitatea elevului fata de o limba straina. Acest aspect avea sa influenteze pe viitor teologia lui Augustin.

Localitatea Thangaste putea fi incadrata in grupul oraselor medii ale imperiului si in mod special a nordului Africii. Localitatea se bucura de prezenta unui episcop insa nu era suficient de bine dezvoltat inca sa detina o viata academica proprie. Ambitia familiei lui Augustin nu intentiona ca acesta sa se limiteze la educatia pe care o putea obtine in localitatea natala. Providenta a avut in vedere si acest aspect si astfel, gratie unor eforturi financiare majore facute de tatal sau, Augustin ajunge sa studieze in Madaura si in cele din urma in Cartagina unde ajunge in jurul varstei de 17 ani.

In antichitate, Cartagina a reprezentat cel mai important centrul al crestinismului din zona Africii de Nord iar episcopul acestui oras impreuna cu episcopul din Roma erau considerate cele mai influente personalitatii ale bisericii crestine din partea apuseana a Imperiului Roman. Este un moment oportun sa amintim de „Actele martirilor din Sicilium”, cu referire la credinciosii care au fost executați în Cartagina în anul 180 si reprezentand cel mai vechi document creștin scris în limba latină.

Ramas in afara controlului si influentelor parentale, asociindu-se curentelor sociale specifice timpului si zonei, Augustin ajunge sa experimenteze practic toata decaderea morala a societatii romane. Sub influenta anturajului, tanarul Augustin se afla in situatia de a nu se putea impotrivi nici unei ispite, in special celor de natura sexuala. In ciuda unei tinereti destrabalate, Augustin nu pierde contactul cu studiile insa acest lucru are ca efect hranirea mandriei personale. In ciuda acestei vieti de excese, in special sexuale, Augustin reuseste sa se stabileasca intr-o relatie de concubinaj de lunga durata. Acest lucru nu il determina insa sa renunte la relatiile extraconjugale. Despre cea care i-a fost concubina timp de aproximativ zece ani cunoastem foarte putine lucruri. In scrierile sale Augustin evita informatiile privitoare la aceasta femeie astfel incat nici macar numele ei nu ne este cunoscut. Ceea ce stim este ca acesta il iubea mult atata timp ca ani de zile i-a trecut cu vederea derapajele sexuale, ba mai mult i-a dat nastere si unui copil pe nume Adeodatus. Aceasta perioada este marcata, pe langa viata intensa si de o serie de framantari de natura spirituala, framantari care se vor amplifica in timp si il vor conduce catre convertirea la crestinism.

In timpul sederii in Cartagina, sub influent filosofiei si in ciuda insistentelor mamei sale pentru convertirea la crestinismul catolic, Augustin decide sa urmeze o filozofie de natura gnostica cu origini persane cunoscute sub numele de manicheism. In „Confesiuni”gasim destule amanunte despre cei aproximativ zece ani de rataciri prin invataturile acestei secte. In vremea lui Augustin, manicheimul, dezvoltat de Mani in secolul al III lea, reusise sa se raspandesca pe o buna suprafata a imperiului roman. Invataturile lui Mani sustineau idea unei dualitati divine radicale reprezentata de bine si respectiv rau. Mani era promovat ca detinator al tainelor universului si se avansa credinta ca acesta reprezenta ultimul profet al acestei lumi, adevaratul „paraclet”. Fire ambitioasa si cultivata, Augustin nu accepta cu usurinta invataturile eretice ale manicheilor si cauta raspunsuri cat mai clare la intrebarile care il apasau. In incercarea de a gasi raspunsurile cautate, Augustin dezvolta un dialog cu liderul manicheilor, episcopul Faustus. Nu dureaza foarte mult sa constate ca acest individ era lipsit de cunostinte si mult mai slab pregatit decat el era insusi. Aceste experiente incep sa contureze in Augustin viitoarea rupere de invatatura eretica a manicheilor. Cu toate acestea, Augustin a fost adeptul manicheismului aproximativ zece ani.

In urma experientelor avute la Cartagina si in mod special in urma numeroaselor deziluzii traite, tanarul Augustin hotaraste sa se reintoarca in orasul natal. Monica este persoana cea mai incantata de decizia luata de Augustin insa este, in acelasi timp, ingrozita de pozitia manicheista a fiului sau. Sederea la Thangaste nu este una de lunga durata. In ciuda opozitiei mamei sale, Augustin pleaca in secret la Roma. Aici, prin influenta unor adepti ai manicheismului ajunge sa primeasca un post de profesor de retorica la o scoala publica din Milano. Providenta lui Dumnezeu nu il lasa pe Augustin prada acelorasi probleme cu care s-a confruntat la Cartagina. Primul pas in acest sens consta in faptul ca mama sa, Monica, paraseste localitatea natala si hotaraste sa ii fie alaturi filului sau la Milano. Aici, sub influenta marelui episcop Ambrozie, Augustin incepe sa se indeparteze din ce in ce mai mult de invatatura manicheilor si sa se apropie de cea catolica. Augustin este patruns de personalitatea si de intelectul episcopului si incepe sa asiste la predicile pe care acesta le sustine. Pietatea mamei sale si autoritatea teologica a lui Ambrozie in determina sa se apropie din ce in ce mai mult de Sfanta Scriptura. Augustin incepe sa constientizeze cat de departe sunt ambitiile si viziunile lui de viata de ceea ce invata crestinismul. In aceasta perioada au loc trei mari evenimente semnificative in viata sa. Astfel, acesta renunta la manicheism si hotaraste sa devina catehumen. Pe de alta parte, renunta la relatia de concubinaj si se casatoreste oficial cu o alta femeie decat cea care i-a fost alaturi timp de cincisprezece ani. Noile experiente il apropie de Augustin din ce in ce mai mult de Dumnezeu si de doctrina crestina curata.

Activitatea profesionala devine din ce in ce mai stresanta datorita ostilitatii manifestata de studentii sai. Retorica incepe sa ii para din ce in ce mai imorala. In aceste circumstante, in vara anului 386, Augustin traieste o experienta care urmeaza sa isi puna definitive amprenta asupra vietii sale. Aflat in gradina casei sale din Milano, Augustin aude vocea unui copil care canta un cantecel avand ca versuri cuvintele: “Tolle, lege!”, “ia si citeste”. Indemnat de acest refren, Augustin deschide Sfanta Scriptura si citeste un pasaj din Epistola Sfantului Pavel catre Romani, pasaj in care crestinii sunt indrumati sa paraseasca inclinatiile pacatoase ale vietii lumesti sis a inceapa sa traiasca o viata sfanta in Cristos. Este vorba despre pasajul Romani 13:13-14: “Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” Augustin este marcat complet de cele citite. Acesta este momentul in care Augustin considera ca a primit revelatia adevarata si a devenit constient ca Dumnezeu il va insoti pana la sfarsitul vietii. Experienta considerata ca fiind momentul real al convertirii sale la crestinism este relatata mamei sale care primeste vestea cu o bucurie inimaginabila, considerand ca Dumnezeu a ascultat toate rugaciunile ridicate in ultimii douazeci de ani. Pe 24 aprilie 384, in urma a opt luni de cateheza, Augustin este botezat la Milano in prezenta episcopului Ambrozie si a prietenilor apropiati. Avea 33 de ani si tocmai devenise crestin alaturi de el fiind botezat si fiul sau Adeodatus, ajuns acum in pragul adolescentei.

La scurt timp dupa botez Augustin ajunge sa studieze viata lui Antonie, celebrul parinte al vietii monahale. Aceste studii in determina sa ia o hotarare radicala, mai précis, hotaraste ca impreuna cu cativa prieteni sa organizeze o manastire in apropierea orasului sau natal. In consecinta, renunta la casatorie si la intreaga cariera si se retrage impreuna cu o parte in prieteni intr-un mic asezamant monastic[13]. In aceasta perioada Monica, mama sa, inceteaza din viata. Alinarea fiului indurereat consta in fericirea traita de Monica datorita convertirii sale la crestinism. Augustin este din ce in ce mai hotarat sa traiasca restul vietii conform regulilor monastic si astfel isi continua drumul spre Africa dupa inca un an petrecut in Roma. In 389 Augustin se afla déjà in Tanghaste, orasul sau natal impreuna cu fiul sau si cativa prieteni apropiati. Acestia duc o viata la comun de studiu si inchinare. In acest an, credinta lui Augustin este pusa la incercare in urma decesului fiului sau Adeodatus.

Un alt reper important in viata lui Augustin este anul 391. In acest an, Augustin trece prin localitatea Hippo Regius si asista la o predica in care episcopul Valerius expunea dificultatile cu care se confrunta in indeplinirea sarcinilor datorita faptului ca acesta era vorbitor de limba greaca in conditiile in care comunitatea pe care o pastorea era vorbitoare de limba latina. In ciuda impotrivirilor lui Augustin ii se cere aproape in unanimitate sa devina ajutorul episcopului. Astfel, Augustin este ordinat preot si se muta la Hippo impreuna cu mica sa comunitate monastica. In doar patru ani, Augustin primeste pozitia de co-episcop, pentru ca, un an mai tarziu, in 396, la moartea lui Valerius, Augustin sa devina episcop de Hippo. Era in varsta de 42 de ani si trecusera doar noua ani de la convertirea sa. Augustin este un pastor dedicate turmei sale dar, in acelasi timp se ocupa si de marile sale opera teologice. La scurt timp scrie cea mai cunoascuta opera a sa numita “Confesiuni”, o lucrare autobiografica in care Augustin isi asterne in detaliu povestea vietii sale. Viata de om al bisericii nu a fost una linistita pentru Augustin. Acesta tinea trei slujbe zilnic, administra sactamente, boteza, cununa, participa la inmormantari, isi vizita credinciosii, se ingrija de problemele celor defavorizati si acorda o mare atentie predicarii. Este foarte cunoscut faptul ca Augustin a fost un mediator in multe probleme de intelegere doctrinara si a fost implicat in mai multe controverse care au afecta biserica timpului sau. Pozitia lui Augustin a fost intotdeauna una ortodoxa si s-a impus in randul oamenilor cu influenta in pozitia adoptata de Biserica.

Aceasta perioada a vietii ii aduce lui Augustin cel mai mare tumultum. El va fi implicat in controversa donatista si in cea pelagiana, controverse carora le va dedica zeci de lucrari scrise in mai bine de un deceniu si carora le vom acorda si noi un spatiu mai vast in paginile care urmeaza. Tot in aceasta perioada, cu ocazia jefuirii Romei de catre trupele lui Alaric, Augustin scrie cea dea a doua sa lucrare monumental numita “Cetatea lui Dumnezeu”.

In 28 august 430, la varsta de 76 de ani, Augustin inceteaza din viata. Din nefericire ultimile zile i-au adus suferinta, vandalii invandand si distrugand nosdul Africii si Hippo Regis. Astfe, Augustin a murit impovarat de suferintele fratilor crestini.

Toti aceia care sunt interesati sa studieze mai in amanunt aportul adus de catre Sfantul Augustin, Episcopul de Hippo, pot accesa un articol care sumarizeaza influnta teologica a acestui mare teolog al Bisericii lui Cristos, folosind linkul:

http://www.bisericalutherana.ro/lutheranism-reforma-protestanta/oanalizaaprincipalelorcontributiiteologicealesfaugustin

Un articol de Sorin H. Trifa