Tu ce scuză ai când îl refuzi pe Dumnezeu? Luca 14:15-24

Data postării: 13.06.2018 11:01:12

Predică, a treia Duminică după Sfânta Treime

Sorin H. TRIFA

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragi credincioși, în mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a treia Duminică din Sezonul Sfintei Treimi, un sezon care se întinde pe următoarea jumătate de an, terminându-se cu ultima Duminică a anului Bisericesc, mai precis în ultima Duminică a lunii Noiembrie. Pentru această Duminică, predica este fundamentată pe textul din Luca 14:15-24

Dragii mei, textul acesta este unul care uimește din mai multe puncte de vedere. Este o parabolă care ne vorbește despre faptul că mai mulți oameni, sub diferite pretexte, au refuzat să ia parte la o masă pe care alt om a organizat-o. Deși a fost refuzat de toți acela pe care i-a invitat în prima fază, stăpânul acesta care a organizat masa nu a dorit să anuleze evenimentul ci, în mod poate surprinzător pentru cei mai mulți dinte noi, el a ales să aducă la masă pe toți acei oameni pe care i-a găsit pe străzi, astfel încât, în cele din urmă, la banchetul organizat de acest om nu au mai participat invitații de vază ci oameni de jos, oameni săraci și bolnavi, oameni suferinzi și apăsați de tot felul de probleme.

Pentru a putea să avem o viziune corectă asupra a ceea ce Domnul Isus Cristos dorea să ne învețe prin această pildă, este necesar, ca de obicei, să vedem contextul în care ea a fost spusă și audiența căreia i-a fost adresată inițial. Conform relatărilor Sfântului Evanghelist Luca, Domnul Isus Cristos participa la o masă oferită de un fariseu. Era o masă mare și nu puțini erau cei invitați să participe. Aici, Domnul Isus Cristos a vindecat un om bolnav de dropică, lăsându-i fără replică pe adversarii lui care doreau să îl acuze de faptul că încalcă ziua Sabatului. Mai apoi, observându-i pe cei invitați la masă, Domnul Isus vede modul în care oamenii se mândreau cu propria persoană și căutau să stea pe locurile cât mai importante ale acestei petreceri. În acest context, Domnul Isus Cristos le vorbește despre necesitatea de a se smeri și de a aștepta în răbdare, ca dacă este cazul, ceilalți oameni să le ofere cinstea și laudă. Dintr-o dată, ascultând ceea ce spunea Domnul Isus cu privire la această atitudine de viață pioasă și smerită, cineva din audiență se ridică și face următoarea afirmație: ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu! (Luca 14:15). Deși afirmația acestui om este negreșit una corectă din toate punctele de vedere, relatarea Sfântului Evanghelist Luca ne lasă să înțelegem că pilda noastră a fost spusă de către Domnul nostru Isus Cristos ca un răspuns la această afirmație. Dacă citim cu atenție prima parte a versetului 16 vedem faptul că Sfântul Evanghelist Luca spune astfel: și Isus i-a răspuns.

Acum, așa cum am mai spus, pilda acesta, în prima parte ne vorbește despre niște oameni care au fost invitați la o masă dată de un om însemnat în comunitatea respectivă. Trebuie neapărat să observăm faptul că nu avem de-a face cu o cină organizată atunci, pe loc, și cu o invitație surpriză. Nici de cum. Pilda lasă clar de înțeles faptul că invitația a fost adresată cu ceva timp în urmă deoarece Domnul Isus Cristos ne spune faptul că la ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: "Veniţi, căci iată că toate sunt gata." (Luca 14:17). Până la acest punct totul pare normal, mai ales dacă înțelegem într-o oarecare măsură cultura mediteraneană. În mod cu totul surprinzător însă, toți acești oameni care au fost invitați la cină, în ultima clipă, sub diverse pretexte, au refuzat să mai răspundă incitației. Dacă privim cu atenție la motivele care au stat la baza acestui refuz, vedem faptul că fiecare dintre ei aveau motive întemeiate. Nimeni nu inventa ceva neadevărat. Unul trebuia să inspecteze o proprietate achiziționată de curând, altul niște utilaje agricole de asemenea cumpărate de curând, în timp ce un altul, tocmai se însurase. Vedem că toți acești oameni nu erau unii simpli ci niște oameni care se bucurau din plin de o viață binecuvântată de către Dumnezeu. Erau niște oameni de succes, suficienți de bogați, pentru care, o astfel de cină nu reprezenta ceva atât de important astfel încât să își amâne propriile lor planuri pentru a participa. Dragii mei, cred că nu există nici un fel de cultură în această lume în care o astfel de atitudine să nu fie considerată una insultătoare. Iar acest lucru era, în mod evident valabil, și pentru poporul Israel și pentru farisei, cei cărora Domnul Isus Cristos le adresa în mod direct această pildă. Când organizatorul acestei cine primește vestea că toți aceia pe care el i-a invitat a cină au refuzat să participe, Scriptura ne spune că a trimis pe slujitorii spunându-le astfel: du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi (Luca 14:21) pentru ca, mai apoi, deoarece încă mai era loc suficient, stăpânul case să își trimită slujitorii dându-le următoarea poruncă: ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa (Luca 14:23).

Acum, dragii mei, pilda acesta nu este una dificil de interpretat. Nimeni nu trebuie să se chinuie prea mult și să facă cercetări amănunțite pentru a înțelege despre ceea ce este vorba în această pildă. Gazda sau organizatorul mesei era însuși Dumnezeu. Cina acesta nu este alt ceva decât banchetul mântuirii în Împărăția lui Dumnezeu la care Cristos ne invită pe fiecare dintre noi să participăm. Oamenii invitați în primă fază nu sunt alții decât poporul Israel, un popor care, preocupat de binecuvântările cu care era înconjurat, a considerat că nu mai este necesar să asculte de invitația lui Dumnezeu. Oamenii invitați în a doua parte a pildei sunt cei aparținând neamurilor, sunt oamenii pe care evreii îi sfidau și îi tratau cu dispreț deoarece îi considerau păcătoși și necurați pentru a stabili orice formă de relație cu ei. Dragii mei, vreau să remarcați ceva interesant la această pildă. Ea începe cu binecuvântarea unei invitații pe care Dumnezeu o face la banchetul mântuirii pentru a se termina cu o teribilă avertizare care spune: vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea (Luca 14:24). Avertizarea acesta, înțeleasă superficial poate nu spune mare lucru, însă dacă o privim în mod serios, vom realiza faptul că nimic din lucrurile care ne caracterizează viața pe moment nu reprezintă vreo garanție a faptului că vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Nici una dintre binecuvântările temporare de care ne bucurăm nu reprezintă o garanție că suntem incluși în planul de mântuire a lui Dumnezeu și astfel, am putea să tratăm cu superficialitate viața de credință.

Dragii mei, fariseii și evreii, cei care reprezentau audiența primară a acestei pilde au înțeles despre cine și ce este vorba în această pildă. Ei au înțeles că, deși au fost favorizați de către Dumnezeu în numeroase feluri, viața lor a fost una de respinge a lui Dumnezeu în numeroase feluri, nefiind deschiși la o ascultare corectă și completă de Dumnezeu. Eu au pus binecuvântările și bucuriile acestei vieți mai presus de Dumnezeu și, din acest motiv, au ajuns să îl ignore pe Dumnezeu, chiar dătătorul acelor binecuvântări.

Acum însă dragii mei, ași vrea neapărat să aducem această parabolă în prezentul nostru. Este adevărat că audiența primară a pildei acesteia au fost evreii și în mod special fariseii, dar ea este foarte valabilă și pentru noi astăzi. Noi facem parte din audiența generală a acestei pilde și ea poartă, de asemenea, un mesaj foarte important pentru fiecare dintre noi. Desigur că, poate la prima vedere, fiecare dintre noi va interpreta pilda spunând că el face parte dintre cei care au fost aduși la masă în a doua parte, mă refer aici la cei săraci, bolnavi și orbi și șchiopi. Însă, în mod special în această Duminică, îmi doresc să vă scot din confortul vostru si să vă întreb: noi ce scuze avem? Ați auzit bine, nu este vorba despre ei ci este vorba în mod special despre noi. Noi ce scuze avem atunci când îl sfidăm pe Dumnezeu?

Dragii mei, acum aproape 2000 de ani, prin Cristos, Fiul său întrupat, Dumnezeu ne-a invitat să luam parte la banchetul mântuirii. De atunci, parcă ne-am obișnuit cu această frumoasă poveste și ea nu mai aduce nimic nou și special. Astăzi foarte mulți creștini preferă să se concentreze pe viața pe care o au de trăit pe acest pământ și mai puțin pe masa la care Dumnezeu ne cheamă în Cristos. Dragii mei, în prezent, enorm de mulți creștini se identifică de fapt nu cu cei săraci, bolnavi și orbi și șchiopi ci cu cei care au refuzat invitația Domnului lor. Și din acest motiv, vă rog să mă credeți că ne aflăm sub aceeași aspră judecată a lui Dumnezeu. Mesajul vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea (Luca 14:24) este unul la fel de actual astăzi pentru creștini cu a fost pentru farisei în timpul Domnului Isus Cristos. Așa ca ar trebui să fim cu mare băgare de seamă la viața fiecăruia dintre noi ca nu cumva aceste cuvinte să ne cuprindă și pe noi.

Vedeți, viața aceasta are multe lucruri care par importante. Dar, realitatea este că un singur lucru este cu adevărat important. Un singur lucru este cu adevărat impetuos necesar și important. Iar acest lucru este Dumnezeu! Și știți de ce? Pentru că pierderea oricărui lucru pe care noi îl credem important, de exemplu, sănătate, bani, posesiuni, locuri de muncă, carieră, familie, faimă, distracție sau alte plăceri, nu produce pagube atât de mari și de veșnice cum produce pierderea lui Dumnezeu. Nimic nu merită ținut în viața noastră că acel lucru poate să ne ducă la înstrăinarea de Dumnezeu. Domnul Isus Cristos însușii ne învață spunând: ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37). Lumea acesta cu plăcerile și succesul ei este trecătoare. Asemenea bogatului din pilda din care am predicat săptămâna trecută, toți vom muri. Toți, săraci și bogații, oameni umili sau oameni de succes, frumoși sau urâți, pietoni sau șoferi de Mercedes, posesori de vile sau locuitori ai canalelor, sătui sau flămânzi, analfabeți sau intelectuali, toți vom muri. Mormântul este locul unde nu mai există diferența pe care lumea acesta o face între oameni, chiar dacă mulți se străduiesc să construiască morminte luxoase pentru a păstra nivelul din viață. Dragii mei, adevărata diferență constă în ceea e are loc după această graniță. Mântuirea nu este legată de frumusețe, sănătate, intelect, avere sau faimă. Mântuirea este legată exclusiv de Cristos și de credința noastră în El. Cristos a murit pentru ca noi să trăim. Cei care tratează cu indiferență acest lucru nu vor avea parte de viața veșnică.

Dragii mei, toate binecuvântările veșnice sunt numai în Cristos. Lumea acesta nu oferă nimic veșnic, de fapt, oferă ceva. Ne face părtași ai păcatului care ne va duce în iadul veșnic. Viața veșnică are o singură cale, Cristos, după cum el însuși spune Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14:6). Pe el trebuie noi să ne bază și pe el trebuie noi să îl urmăm, mai puțin ceea ce viața acesta trecătoare ne oferă. Oricine se va încrede și se va concentra pe lucrurile acestei vieți nu va avea parte de viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Vedeți, oamenii care nu au venit la masa la care au fost invitați erau oameni foarte ocupați ci nu în mod necesar oameni răi. Erau, cum se spune astăzi, oameni cu programul plin. Aveau atât de multe de făcut că ziua era poate prea scurtă pentru nevoile lor. Și atenție, ceea ce ei aveau de făcut nu erau lucruri rele! Nici unul nu făcea vreun păcat. Nici unul nu a încălcat Legea lui Dumnezeu. Nu! Locul unde ei au greșit nu a fost în ceea ce aveau de făcut ci în alegerea pe care au făcut-o. Dumnezeu i-a chemat să vină la întâlnirea cu el, să fie hrăniți de el. Dar ei au considerat că acest lucru nu poate să fie mai important decât ceea ce ei aveau de făcut. Pentru ei a termina treaba pe care o aveau era mai important de cât să fie hrăniți de către Dumnezeu.

Dragii mei,creștinismul se identifică astăzi în mod izbitor cu această pildă. Deși numeroși oameni se declară credincioși, foarte multe Biserici sunt goale. Sunt goale pentru că oameni nu au timp de Biserică. Ei au mereu ceva mai important de făcut și nu au timp să vină la Biserică. Mulți creștini cred astăzi că îl pot strecura pe Dumnezeu în viața lor printre picături. Adică atunci când se găsește un pic de timp. Oamenii aceștia nu doresc să trăiască o viață care să graviteze în jurul lui Dumnezeu ci un Dumnezeu care, dacă se poate, să graviteze în jurul vieții lor. Un Dumnezeu care să stea cuminte la locul lui și să aștepte clipele care îi vor fi dedicate, cine știe când. Alți creștini își fac un program al lor de închinare și consideră că nu este necesar să meargă neapărat la Biserică pentru a fi cu Dumnezeu. Toți acești creștini, la oricare ne-am referi, atunci când Dumnezeu îi invită la masa lui, găsesc tot felul de scuze ca să nu participe. Dar dragii mei, dacă Dumnezeu nu ne închide ușa în nas nu este pentru că este naiv ci pentru că ne iubește cu o răbdare extraordinară cu toate că noi îl rănim de atâtea ori. Totuși, vă rog să nu vă lăsați păcăliți, Sfântul Apostol Paul ne dă un avertisment foarte clar și foarte grav: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera (Galateni 6:7). Va veni o vreme în care toți cei care ignoră invitația lui Cristos vor auzi același mesaj pe care stăpânul casei din parabola noastră îl dă: vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea (Luca 14:24). Așa dar, frații mei în Cristos, vă invit să facem din Dumnezeu prioritatea noastră principală și să subordonam întreaga noastră viață lui Dumnezeu. Să nu fie nimic mai important decât Dumnezeu și participarea noastră la masa sa cea sfântă. Dragii mei, masa acesta sfântă este în Împărăția lui Dumnezeu dar în Biserica lui Cristos, în fiecare liturghie, Împărăția lui Dumnezeu vine la noi. Banchetul Domnului are loc acum în Biserica lui Cristos. Domnul însuși ne hrănește în Cuvântul Său cel Sfânt și cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge. Iar la acest banchet suntem noi chemați în Biserica lui Cristos pentru a ne hrăni încă de pe acest pământ din viața veșnică,

AMIN!