Articolele de la Smalcald - Partea 1

Data postării: 24.03.2014 13:12:13

“Declarația Comună privind Doctrina Justificarii”[1] a fost semnat de către Vatican și de către 81 dintre cele 124 de Biserici din cadrul Federației Luterane Mondială[2]. Prin această declarație, semnatarii susțin că problema diferențelor doctrinare privitoare la justificare a fost rezolvată. Prin această acțiune comună a Bisericii Romano-Catolice și a doua treimi dintre Bisericile Evanghelice Lutherane din cadrul F.L.M., se pare că Reforma Protestantă este definitiv uitată și Bisericile Evanghelice Lutherane se întorc acasă la mama Roma. “D.C.D.J.” așa cum a fost ea redactată nu face alt ceva decât să arate că pentru Bisericile Evanghelice Lutherane care au semnat acest document, prevederile doctrinare ale Articolelor din Smalcald nu mai reprezintă un interes pentru teologia lutherana rămânănd exclusiv niste documente istorice.

Este oare adevarat asa ceva? Intenția acestei scurte apologii este de a afirma exact contrariul celor susținute de către Biserica Romano-Catolică și de către cele 81 de Bisericile Evanghelice Lutherane, semnatare ale „D.C.D.J

Partea 1 – Importanța Articlolelor de la Smalcald

Articolele de la Smalcald reprezintă unul dintre cele mai importante documente scrise de Martin Luther. Faptul că aceste articolele au fost incluse în Cartea Concord ne dovedește faptul ca acestea conțin o mărturisire a adevărului biblic și, deasemenea, arată că importanța lor a fost recunoscută de către liderii timpurii ai Bisericii Evanghelice Luterane.

Trei aspecte importante fac din Articolele de la Smalcald un document semnificativ pentru teologia lutherană:

1. Martin Luther a scris Articolele de la Smalcald într-o perioadă în care credea că este pe moarte. Afecțiunile medicale de care suferea la mijlocul anului 1530 dar și un aparent atac de cord suferit chiar în timp de lucra la Articolele de la Smalcald l-au determinat să fie convins ca nu mai are mult de trăit. Martin Luthera a tratat Articolele de la Smalcald ca și când acestea urmau să reprezinte ultima sa lucrare. În prefața dedicată acestei lucrări, Luthera afirma următoarele: “Am hotărât să public aceste articole astfel încât, dacă va fi să mor înainte să fie un consiliu al Bisericii, toți aceia care vor fi în viață după decesul meu să poată să fie capabili să înțeleagă și să susțină mărturia și credința mea”

2. Articolele de la Smalcald reflectă gândirea teologică a lui Martin Luther aflat la maturitate. Au trecut două zeci de ani de la afișarea celor nouăzeci și cinci de teze (31 octombrie 1517), ani care au fost caracterizați de diverse controverse. Au au fost doua zeci de ani de descoperiri, de înțelegere și apărare a adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu. Martin Luthera a scris Articolele de la Smalcald ca duhovnic îndrăzneț, matur în ceea ce privește adevărul lui Dumnezeu.

3. Aceste articole au fost destinate spre a fi utilizate pentru prezentarea și apărarea învățăturillor luterane înaintea Papei de la Roma. Martin Luther a stabilit care este adevăratacredință scripturală. El afirmă cu tărie ceea ce nu poate fi compromis sau modificat cu privire la credință scripturală. În ceea ce privește Marturisirea de Credință de la Augsburg, scrisă de Philipp Melanchthon, Martin Luther a declarat: “Eu nu pot călca atât de încet”. În său SA Luther stomps jos greu și se spune clar ca ea este”. În Articolele de la Smalcald Martin Luther spune clar și apăsat care este pozitia Bisericii Evanghelice Lutherane.

Partea 2 – Aspecte istorice

După Dieta de la Speyer din anul 1529, viitorul arăta foarte întunecat pentru urmașii lui Martin Luther. Aceast aspect a condus la organizarea de către prinții protestanți a unei ligi pentru apărarea credinței în anul 1531. Acestă ligă a fost numită Liga din Smalcald după orașul în care a avut loc ședința de constituire. Localitatea Smalcald află la sud de Erfurt în zona centrală a Germania, de-a lungul frontierei dintre landurile Saxonia și Hesse. Conducătorii ligii au fost prințul elector John Frederick al Saxoniei și Philip de Hesse.

Luteranii, timp de mai mulți ani, au solicitat organizarea uni consiliu general, pentru a discuta despre diferențele doctrinare care au perturbau pacea Bisericii. La Augsburg, în anul 1530, ei au afirmat următoarele: “am făcut. . . ca să ne infățisăm și să apărăm noastră în general, în mod gratuit gratuit înaintea unui consiliul creștin”. În cele din urmă, în data de 4 iunie 1536, papa Paul al III-lea a emis un document de convocare a unui consiliu care urma să se țină în Mantua, Italia în luna mai a anului 1537. Scopul acestui consiliului a fost de a restabili pacea Bisericii, prin înlăturarea acuzațiilor de erezie. Papa și-a explicat intenția organizării acestui consiliu într-un document publicat în 23 septembrie: "eliminarea totală a ereziei luterane otrăvitoare".

Ce urmau să facă lutheranii în această situație? Cel de-al doilea document emis de către Papa Paul al III-le i-a declarat pe luteranii ca fiind eretici și-a condamnat să apară în fața unui consiliului cu scopul fie de a renunță la credința lor fie să fie pedeapsiți pentru erezie. Urmau să accepta această citare? Pe de altă parte, care ar fi fost efectul în cazul în care lutheranii ar fi refuzatsă participe după ce ei insisi au solicitat organizarea unui astfel de consiliu?

Partea 3 – Luther condamnat să scrie

Pentru a fi gata pentru acest consiliu, dacă luteranii se decideau să participe, prințul elector John Frederick de Saxonia, instruit de către Martin Luther, a pregătit o serie de articole pe careluteranii să le poată prezenta consiliului. Prințul elector era convins că luteranii trebuie să stea înaintea consiliului uniți într-un acord doctrinar complet, astfel ca împăratul și papa să nu poată să ii scindeze și astfel să distrugă Liga din Smalcald. În plus, era necesar să se meargă mai departe decât a făcut-o Mărturisirea de la Augsburg în urmă ci șase ani. Mărturisirea de la Augsburg aîncercat, la vremea aceea, să fie cât mai conciliantă posibil, dar acum era necesară o poziție mult mai fermă cu privire la credința evanghelică lutherană.

Luther a considerat că Mărturisirea de la Augsburg devenise un document prea puțin ferm pentru siguranța doctrinelor lutherane. El a scris: “Diavolul încă trăiește, și el a observat foartebine că apărarea doctrinelor (de exemplu asa cum era făcută de către Mărturisirea de la Augsburg) înaintează foarte încet. Aceasta a nu a pus accentul pe aspecte doctrinare legate de Purgatoriu, adorația Sfinților și în special a doctrinelor despre Anticrist, adică Papa.”

Prințul elector John Frederick de Saxonia a fost instruit de către Martin Luther pentru a pregati aceste aspecte fundamentale uzând de Sfintele Scripturi, mai precis ceea ce el a învățat, a predicat și a scris, aspecte despre care considera că sunt importante sa fie susținute înaintea consiliului. Prințul elector John Frederick de Saxonia a elaborat un punct de vedere foarte puternic din punct de vedere doctrinar, iar Martin Luther a trebuit sa le finalizeze în regim de urgență astfel încât acestea să fie gata înainte de moartea sa.

Partea 4 – Testamentul lui Martin Luther

Martin Luther a avut nevoie de aproximativ două săptămâni pentru a finaliza aproape în întregime acest document. În timpul în care lucra la Articolele de la Smalcald starea lui de sănătate a cunoscut un moment critic suferind, se pare, un atatc de cord. În urma acestui eveniment Martin Luther nu a mai putut să mai scrie personal și, astfel, ultima parte a documentului a fost dictat de către reformator.

La 28 decembrie, la cererea prințului elector, documentul întocmit de către Martin Luther a fost revizuit de către teologii din Wittenberg. Articolele au fost aprobat de către toți teologii lutherani cu doar câteva modificări neînsemnate. Martin Luther împreună cu alți șapte teologi au semnat acest document cu rezerva că, daca Evanghelia permite, i s-ar putea lăsa Papei autoritatea asupra episcopilor doar ca un drept uman al acestia. Această concesie se făcea exclusiv de dragul păcii și al unitații Bisericii.

Articolele astfel semnate au fost trimise către printul elector însoțite de o scrisoare de mulțumire scrisă de către Martin Luther. Reformatorul i-a scris: “Multumim lui Dumnezeu Atotputernicul și Domnului nostru Isus Cristos, pentru că ți-a dăruit sănătate și putere să pregătești aceste articole într-un mod atât de creștin, de adevărat și de pur. Îi mulțumim lui Dumnezeu, de asemenea, ca ne-a dat har așa încât să fiti deacord asupra acestor articole în dragoste și unitate frățească […] După citirea acestora pentru a doua oară, noi le-am acceptat ca fiind crestine și adevărate și, în consecință, le vom mărturisi înaintea consiliului, a lumii întregi și înaintea orcui ar putea să fie prezent”

Partea 5 – Dezvoltarea Articolelor de la Smalcald

În luna februarie, cu aproximativ trei luni înaintea debutului consiliului de la Mantua, liderii lutherani au organizat, la inițiativa prințului elector, o întâlnire în orașul Smalcald. Scopul acestei întălniri era discutarea si adoptarea articolelor scrise de Martin Luther. Reformatorul s-a deplasat și el la Smalcald dar nu a putut să participe la sedință deoarece a fost împiedicat de boală. Din dorința de a nu îl ofensa pe Philip de Hesse care avea o poziție calvinistă cu privire la Cina Domnului, Philipp Melanchthon a spus: “Un articole, privitor la Sfânta Cina, a fost elaborat într-un mod mai vehement. Acest articol afirmă că painea este trupul lui Cristos, lucru care era diferit față de poziția inițială a lui Martin Luther. La început Luther a susținut ca trupul lui Cristos este dat împreună cu pâinea. Acest lucru arată ca Martin Luther a adus schimbari acestui articol. O privire atentă la manuscrisul original arată că Martin Luther a scris la început că trupul adevărat și sângele lui Cristos este sub pâine și vin. El a schimbat acest lucrcu arătând că pâinea și vinul de la Cina Domnului sunt cu adevărat trupul și sângele lui Cristos”

Articolele lui Martin Luther nu au fost discutate în mod deschis și nici aprobate în mod oficial la reuniunea de la Smalcald. În schimb, Liga a adoptat următoarea rezoluție: teologii noastrii sunt de acord în unanimitate în toate punctele și articolele existente în Mărturisirea de la Augsburg și în Apologia Mărturisirii de la Augsburg, cu mențiunea adaugarii unui un articol nou cu privire la primatul papal.

Deși nu în mod public, Articolele de la Smalcald au fost semnate de către patru zeci și patru dintre cei prezenți. Cinci dintre delegați, proveniți toți din sudul Germaniei nu a semnatarticole, cel mai probabil pentru că nu au acceptat articol despre Cina Domnului.

Când Martin Luther a publicat Articolele de la Smalcald în anul 1538, el lăsat impresia că au fost adoptate în mod oficial la Smalcald. El le-a reafirmat în anul 1541, atunci când a scris: “am lăsa lucrurile așa cum se găseșc în articolele adoptate la Smalcald”. În măsura în care știm, Luther nu a retractat această afirmație iar aceasta nu a fost contestată de către alții. Ca atare Articolele de la Smalcald a fost privite drept o reflectare a spiritului la Smalcald. Din respect pentru Landgrave și orașe din sudul Germaniei, sau din alte motive, articolele nu au fost niciodatăsupuse unui vot general. De asemenea, este posibil ca Martin Luther, pur și simplu, sa nu ii fi considerat pe Philip și apropiații acestuia ca fiind luterani adevărați, și, prin urmare, a văzut odiferență între deciziile politice ale alianței pe deoparte și mărturisirea teologică de altă parte.

Partea 6 – Schița Aticolelor de la Smalcald

Martin Luther a împărțit articolele în trei mai secțiuni.

Prima parte "tratează acele sublime articole privitoare la măreția lui Dumnezeu". Această parte cuprinde patru articole scurte care rezumă doctrina despre Dumnezeu. Martin Luthermărturisește aderarea la doctrina despre Sfânta Treime după cum se specifică în cele trei Crezuri Ecumenic (universale) ale Bisericii creștine. El încheie această primă parte cu remarca: "În ceea ce privește aceste articole nu există nici o dispută deoarece ambele părți le mărturisim la fel. Prin urmare, nu este necesar acum să tratăm mai mult acest subiect."

A doua parte conține patru articole lungi care tratează articolele referitoare la funcția și lucrarea Domnului Isus Cristos și răscumpărarea noastră. Articolul 1 din această secțiune este o declarație succintă și clară privitoare la Evanghelie. Aceasta se concentrează pe Isus Cristos și justificarea câștigată de Acesta pentru noi. Aceasta este "articolul principal". Nu putem renunța saumodifica nimic la acest articol chiar dacă cerul și pământul, sau orice altceva, ar dispărea. În cele trei articole din partea a doua, Martin Luther arată cum mesa (euharistia), viața monahală șipapalitatea reprezință o încălcare clară articolului principal: "Aceste patru articole sunt suficiente pentru a condamna aceste învățături greșite în cadrul consiliul”

În a treia parte a articolelor, Luther analizează alte practici și învățături ale Bisericii în lumina articolului principal. În timp ce Luther nu are speranțe că Papa îl va asculta, el facenădăjduiește faptul că oamenii rezonabili vor lua în considerare cele spuse de el.

Partea 7 - Concluzie.

Luther a concluzionat întregul document menționând că: "Acestea sunt articolele pe care eu trebuie să stau, și, cu voia lui Dumnezeu, vor sta chiar și după moartea mea ...."

Acest articol reprezinta o traducere autorizata a unui curs sustinut de pastorul lutheran american John F. Vogt. Acest articol este tradus si publicat cu avizul WELS de catre Sorin H. Trifa

[1] Pe parcursul acestei lucrari în loc de “Declarația Comună privind Doctrina Justivicării” se va folosi acronimul “D.C.D.J”

[2] Pe parcursul acestei lucrari în loc de “Federația Lutherană Mondiala” se va folosi acronimul F.L.M